Anna Karenina

     de Lev Tolstoi.
- fragment -
          Durerea de măsele, care-i umplea gura de salivă, îl împiedică să vorbească. Tăcu privind roţile unui tender care înainta încet pe linie.
          Şi deodată, o altă durere, lăuntrică, îl forţă să uite pentru o clipă măseaua. La vederea tenderului şi a şinelor, şi sub influenţa convorbirii pe care o avusese cu o persoană pe care nu o mai văzuse de la nenorocirea lui, şi-o aminti deodată pe ea, sau mai degrabă ceea ce rămăsese din ea, când, ca un nebun, alergase la gară. Pe o masă, era aşezat fără ruşine de privirile străinilor, trupul ei însângerat, cald încă de viaţa care îl părăsise de curând. Capul care nu fusese atins, era răsturnat pe spate printre şuviţele grele de păr; părul buclat pe tâmple îi încadra figura drăgălaşa; gura îi era întredeschisă, expresia stranie, plângătoare, care i se fixase pe buze, da un aspect îngrozitor ochilor ei deschişi, mari, de parcă ar fi vrut să-i spună că el are să se căiască, ameninţarea groaznică pe care i-o făcuse odinioară, în timpul unei certe.
          Şi încerca să şi-o amintească aşa cum era la cea dintâi întâlnire a lor; era la gară, tot la gară, dar cât de tainică era atunci, cât de frumoasă, de iubitoare, căutând şi oferind fericirea, deosebită de această atitudine crud răzbunătoare în care-i apăruse în ultimele ei clipe. Încerca să îşi aducă aminte cele mai frumoase clipe petrecute cu ea, dar aceste amintiri erau otrăvite pentru totdeauna. Nu-şi mai amintea decât ameninţarea triumfătoare, îndeplinită acum, care nu se va mai şterge. Nu mai simţea durerea măselei şi plânsul îi contracta figura.

1 comment :

  1. Am încercat şi eu să citesc Anna Karenina, dar m-am oprit la pasajul în care descria cum cosea Levin. M-a... şocat. Şi nu în mod positiv. Plănuiesc să o citesc odată şi odată, dar nu chiar acum.

    ReplyDelete