Diary of B. Liceul.

Se pare ca abilitatile mele de scriere s-au deteriorat putin. Asta pentru ca nu prea mai scriu cam nimic. Nu scriu pe blog, nu prea scriu one shots — sa nu mai spun de povesti pe care le-am inceput —, iar pentru asta imi asum responsabilitatea. Mi-ar placea sa reusesc sa scriu cel putin la fel de bine cum scriam inainte de perioada asta fara scris, perioada care a inceput vara trecuta.

Asta nu ar fi prima mea tentativa de a vrea sa scriu mai mult, nici nu mai stiu a cata e... I want my skills back! If I ever had them. Pentru postul asta plin de aberatii, daca rezistati sa il cititi, sorry. Totusi, poate va fi ceva mai bun decat Diary of J. pe care l-am scris relativ pe la inceputul blogului.

So, liceul, sa spun si ceva de menirea postului. Nu stiu ce fel de perioada a fost pentru mine, nu prea pot sa ii dau o definitie. Pot probabil doar sa constat anumite lucruri, deocamdata. In perioada asta a liceului m-am maturizat putin, ceea ce de altfel probabil a facut fiecare persoana care a trecut prin liceu. S-au intamplat cateva chestii care m-au facut sa fiu poate putin mai atenta, care m-au facut sa privesc altfel relatia mea cu diverse persoane, sa le abordez intr-un alt mod. Si asta e bine. Nu pot spune ca m-am schimbat complet, ca am devenit foarte responsabila sau alte lucruri de genul asta, ceea ce spuneam eu nu era bagat in seama nici in primul an de liceu si nici in ultimul, dar, sper eu, am invatat si ceva bun.

Colegii mei din liceu, colegele mai bine, sunt niste persoane de treaba. Nu pot spune ca este vreun fost coleg care nu are nimic bun, ba dimpotriva. Si cu toate astea nu am reusit sa ma integrez in acel colectiv si nu pot sa le apreciez pe toate. Nu as putea nici sa spun ca nu avem preocupari comune, unele, si probabil faptul ca nu m-am putut integra e de la mine. De fapt cam sigur. Dar ca nu pot sa le apreciez nu e de la mine. Am si eu fixurile mele, dar sa nu exageram.

Fiind multe fete in clasa, cam nouazeci si noua la suta, cred ca era de asteptat sa avem parte de certuri, de persoane preocupate de haine, de gloss — pe care nu il pot suporta pe buze —, de oje, parfumuri si tot ce tine de moda, lucruri care pe mine nu ma preocupa atat de tare. Totusi, ca o paranteza, mi-au ramas in minte unghiile galbene ale unei colege. Le avea foarte lungi, iar galbenul era unul aprins. Unghiile alea mi-au placut foarte mult, dar nu am indraznit niciodata sa folosesc o culoare de genul asta pe unghii. Atunci foloseam doar negru, apoi am adaugat in paleta de... culori si alb si lac incolor, pe care le foloseam mai ales cu negru, in diverse combinatii. Trecerea la o alta culoare am facut-o recent. Am cumparat un lac rosu, culoare pe care nu o consideram potrivita pentru a o folosi chiar oricand si mi-a placut foarte mult. Cred ca asta m-a facut sa vreau sa imi cumpar si un ruj rosu, ceea ce am si facut, dar nu sunt foarte multumita de nuanta, vroiam ceva mai aprins. Dar cum abia l-am gasit si pe asta, banuiesc ca ar trebui sa nu fac nazuri.

Chestia cea mai buna din liceu e ca am legat o prietenie cu o fosta colega de generala. In generala noi nu discutam prea mult. Am fost in clase diferite, apoi in aceeasi clasa, dar nu am reusit sa formam o prietenie, desi mai discutam, putin. Stiu ca pe atunci era moda cu RBD, toata lumea vroia muzica si imagini cu membrii formatiei si majoritatea colegilor o rugau pe ea sa le faca cate un CD cu diverse materiale legate de formatie. Eu nu eram interesata de RBD, nu imi placea in mod expres, desi mai ascultam unele melodii, dar am cumparat si eu un CD si i-am spus sa imi puna cateva melodii. Nu stiu de ce am facut asta, probabil pentru ca vroiam sa ma identific cu ceilalti colegi. Abia mai tarziu mi-a venit si mie ideea de a o ruga sa-mi faca un CD cu melodii si imagini cu Tokio Hotel. Pe atunci eram fana Tokio Hotel, imi placeau tare mult baietii. Mi-a facut cred ca vreo trei CD-uri pe care inca le mai am, pe unul fiind fix trei melodii, pe un altul cateva imagini si o melodie si pe un altul ceva imagini. Facuse CD-urile rewritable, dar nu a reusit sa mai adauge ceva pe ele.
– Pot sa sterg imaginile cu Tokio Hotel din comp? Mai trebuie pentru ceva? Ca am un folder cu RBD si langa unul cu Tokio Hotel.
– Da, il poti sterge, ca am CD-urile. Merci.
In liceu am interactionat mai mult, ne-am cunoscut mai bine si am ajuns sa o apreciez foarte mult. Este o persoana cum rar intalnesti. Desigur ca am avut parte de certuri, diverse neintelegeri, chiar si gelozie, ne-am povestit tot felul de lucruri, ne-am sprijinit, ne-am dat sfaturi, am fost alaturi una de alta, am ras impreuna, am trecut impreuna prin liceu fiind aproape una de alta, in aceeasi banca, dar si aproape de gandurile si sentimentele fiecareia. Sincer, nu stiu cum ar fi fost toata perioada asta fara sa o am pe ea alaturi si fara sa o zapacesc cu tot felul de chestii. Cred ca am fost cea mai stresanta persoana pe care a trebuit sa o suporte si poate ca uneori ar fi fost mai mult decat fericita sa-mi aplice vreun fel de atentionare ca exagerez. Din partea ei am si intelegere, e una dintre persoanele in care am incredere si careia pot sa ii spun absolut orice fara nici cea mai mica urma de ezitare. Si stiu ca nu gresesc.

Totusi, este ceva ce nu imi place deloc la ea. Dar deloc, deloc. Este pesimista si se subestimeaza mult prea mult. Nu i-am spus asta, va afla din postul asta, dar as bate-o cu o placere sadica ca nu a mers la nenorocita aia de olimpiada de latina. In clasa a XI-a aproape se punea in genunchi profa in fata ei si ea nu si nu. In clasa a XII-a i-a spus prea tarziu, stiind ca probabil nu va vrea si ca este ocupata cu invatarea pentru bacalaureat. Ar fi obtinut o nota foarte mare, ar fi fost cu siguranta printre primii trei, poate chiar prima. Dintr-o clasa de treizeci de elevi total neinteresati de latina, care copiau ca nesimtitii la fiecare lucrare si teza, doar doi aveau habar de materia aia, iar dintre astia doi colegul care stia o intreba pe ea cum vine nu stiu ce chestie, iar ea, ca sa vezi, stia raspunsul. Desigur, explicatia venea insotita de "Nu stiu / Habar n-am, cred ca e asa", dar era bine.

O buna parte din amintirile adunate in liceu au legatura cu ea, dar si cu o alta prietena fata de care atitudinea imi este asemanatoare. Am locuit impreuna in primii trei ani de liceu si desi la inceput relatia dintre noi era presarata cu tot felul de certuri si nemultumiri, am ajuns sa ne cunoastem si sa ne imprietenim foarte tare. Si aceasta prietena a mea mi-a fost colega in generala unde am legat o prietenie. Am fost in aceeasi clasa de la inceput, asa ca am reusit sa discutam si sa ne cunoastem cat de cat. Nu suficient de bine, totusi. Nu am ezitat niciuna dintre noi la ideea de a locui impreuna pe perioada liceului si chiar parea totul frumos si bine. Eram incantate si apoi am inceput sa ne cunoastem tabieturile si preferintele. Daca asa se desfasoara lucrurile intre doua prietene, atunci nu stiu daca sa-mi fie frica de ideea de a locui cu persoana iubita sau nu.

Imi pare sincer bine ca certurile astea nu au reusit sa ne faca sa ne departam una de alta si am avut suficienta ratiune cat sa trecem peste. Stiu persoane care din pricina certurilor aparute in timpul convietuirii impreuna au rupt orice fel de legatura, prieteni, dar si iubiti.

Desigur ca tot in liceu am rupt o prietenie care durase de mult, cam de prin clasa I. Am fost chiar afectata de ruperea acestei prietenii, eram aproape deprimata, depresiva pentru ca eram pentru prima oara pusa in situatia de a rupe o prietenie, cu o persoana la care tineam foarte mult, atat de brusc. A fost o perioada destul de aiurea peste care mom m-a ajutat sa trec. Love you!  Nu ne-am certat, doar ca mi-am dat seama ca nu mai poate fi vorba de prietenie in urma unor lucruri pe care persoana respectiva le-a facut si poate ca si ea si-a dat seama de asta din moment ce nu ma mai saluta pe mine sau pe fostele colege de clasa. De un alt fel de interactiune nu cred ca mai trebuie mentionat ceva.

N-am fost in niciun caz genul de liceeana saritoare, populara si dornica sa intre in tot felul de discutii. Sunt oricum o fire mai retrasa, asa ca m-am multumit sa discut cu cateva persoane din clasa si sa nu ma avant prea mult in discutii cu toate colegele. Am cunoscut o persoana exagerat de pesimista care a reusit sa intre la facultatea dorita, cu admitere din materiile pe care nu le-am facut la clasa din simplul motiv ca nu sunt prevazute in programa claselor de filologie, la buget, mult peste persoana care avea notele cele mai mari din clasa, fiica de profesori, dar si o persoana draguta cu care se poate discuta cam orice.

Am mai cunoscut o persoana pe care o ciufuleam si o smotoceam rau de tot, ea facand la fel cu mine. Erau amuzante smotocelile astea si ce mai faceam noi pe acolo.

Ca si colectiv, nu am participat la prea multe iesiri cu clasa, doar la ceva suc dupa ore. Nici la banchet nu am fost si pot spune ca nu imi pare rau deloc. Ba dimpotriva, sunt oarecum mandra de mine. Nu mi-a placut ideea de banchet de la inceput si cu toate discutiile care tot apareau intre colegi, am decis ca e mai bine sa nu particip. Dupa asta o colega mi-a si zis ca e mai bine ca nu am participat, iar dupa fotografiile si discutiile de dupa banchet, sunt de acord cu ea.

Cat despre profesori, cred ca am avut cam de toate felurile, unii mai severi, altii mai calmi, unii pe care nu ii interesa sa invatam si noi ceva si am avut o diriginta super, o persoana cu care se putea discuta orice, indiferent de subiect, o persoana deschisa si sincera.

Mai erau profi cu care ne intelegeam bine, ca cea de franceza, ambele de fapt. Persoane intelegatoare si dragute. Mai era si profa de engleza pentru care orice subiect de eseu era frumos, oricat de stupid era de fapt si daca cititi unele din subiectele de la competente, cred ca veti confirma faptul ca erau unul mai stupid decat celalalt. Si proful de muzica care nu vroia deloc sa ne lase sa scapam de ora lui, care se lasa convins doar dupa vreo juma' de ora de strigate si urlete si ignorare totala, proful de desen pe care nu il prea vedeam la ore, dar care ne placea mult, un alt prof de desen care se credea mare pictor si ne povestea despre ouale lui de dinozaur si toate expozitiile imaginare din diverse tari, toate excursiile imaginare pe muntii Alpi si altii asemenea si multi, dar multi bani pe care ii tinea bine ascunsi in apartamentul in care locuia cu parintii sai. Proful de socio-umane care era mai indulgent cu noi pentru ca fica-sa era in clasa noastra, profa de religie, o persoana foarte draguta de la care poti invata multe chestii utile fara sa aiba neaparat legatura cu religia, una din profele de chimie care dadea note mici zambind, dar care stia bine ca noi suntem clasa de filologie, profa de stiinte care ne placea mult si care pe unele colege le-a speriat putin, o alta profa de stiinte care ne preda lectia dupa ce dadeam lucrare, profa de info care a incercat sa ne invete materia dupa un prof care era preocupat sa ne spuna despre chimicalele din mancare si sucuri si dupa o profa pe care incercam sa o evitam datorita mirosului incantator, profa de istorie care ne preda uneori tampenii si mai sunt ceva profi mai draguti sau nu, dar care ne-au mai amuzat prin diverse circumstante si ne-au mai invatat cate ceva, mai mult sau mai putin avand legatura cu materia pe care trebuiau sa o predea.

Well, cam asa cu liceul. O perioada in care m-am mai maturizat un pic, am invatat unele chestii si o perioada destul de in regula, dar in niciun caz extraordinara. Fostele colege spuneau ca mai vor sa fie in liceu. Eu as zice cu siguranta nu. Liceul imi este mai mult decat okay asa.

Poate pentru voi liceul a fost ceva mai altfel, sau este pentru cei care trec prin perioada respectiva. Well, what can I say? Enjoy it!

Hugs!

1 comment :

  1. Mi se pare ca ai luat tot ce a fost frumos si ai tras concluzii din fiecare lucru care ti s-a intamplat atunci. Eu la liceu nu prea am dat mare importanta relatiilor. Ma intelegeam foarte bine cu colega mea de banca, desi ne certam adesea. Certurile mie nu mi se par un lucru neaparat rau, daca stim sa acceptam pana la urma o cale de mijloc. Pareri contrare exista si vor exista mereu. Mai bine o cearta sincera, decat o aprobare falsa.
    Ceilalti colegi erau ok, dar nu aveam incredere in oricine. Pe parcurs, cat timpul a trecut, am tinut legatura cu cateva persoane.
    Imi place ca tu te-ai inteles bine si cu colegi din scoala generala. Eu n-am avut pe nimeni cu care sa vorbesc pe vremea aceea.

    ReplyDelete