Frustrări

a w e s o m e a r t . n e t
E așa de frustrant și de enervant când vrei să spui ceva, dar nu o faci. Și nu o faci pentru că știi că oricum nu te va băga nimeni în seamă, pentru că ți-e teamă că ai putea răni pe cineva, pentru că oricum nu spui nimic important.

Și e cu atât mai frustrant cu cât simți că nu mai poți, că mai ai puțin și lași totul afară, spui tot ce ai de spus. Și știi, știi că nu te vei face înțeles. Știi că nu le va păsa, știi că nu va fi așa cum vrei tu. Și de ce ar fi? Doar e vina ta că ai tăcut până acum.

Sau, mai știi cum e atunci când vrei atât de mult să faci ceva, dar nu o faci pentru că s-ar putea să nu îi convină cuiva? Și știi care e partea amuzantă? Tu nu îi cunoști pe oamenii ăia, ei nu au habar cine ești tu! Bravo, mă, ești idiot! Stai așa că îți scriu acum diploma și poți să ți-o pui în funte, să știe toată lumea. 

Haha, mă apucă răsul! Mai știi cum e să fii liber? Fraiere, habar n-ai. Ai uitat. Ce ai mai uitat? Ai uitat și cum să faci ceva de capul tău, că așa îți arde ție. Ce bine ar fi să nu ții cont de nimeni, nu-i așa? Mai știi când erai așa? Îți amintești? Sigur că nu, erai copil. 

Asculți muzică? Ce asculți? Sună bine? Da, sună bine, orice care te rupe de realitate, care îți îngăduie să fii doar tu cu tine, sună bine. Când asculți muzică? Oricând tot altceva e prea mult, nu-i așa? Am observat că în ultima perioadă asculți mai mult muzică. Foarte mult. 

Mi-e teamă. Pentru tine. Hai, lasă muzica, lasă totul, lasă-i pe ei și hai cu mine. Doar tu și eu, ca o singură ființă. Promit să-ți fiu suflet dacă tu îmi ești trup. Știu că e acolo, undeva în tine, o voce care îți șoptește să mă urmezi. Ce se poate întâmpla rău? Știi că eu nu te-aș lăsa singur, știi asta fără să fie nevoie să spun eu ceva. Uită-te la mine, privește-mă, fii atent! Ce vezi? Te vezi pe tine. Și atunci mai este loc de îndoială? Fă așa cum zic eu și știi că îți va fi bine. Poți să dai vina pe mine după, nu mă supăr. 

Plângi? De ce plângi? Ți-e frică? De ce ești așa de încăpățânat? Cui îi va mai păsa odata ce plecăm de aici? Nu plânge, dragule. Oricum nu ai pe nimeni, cui i-ar păsa? Hai, șterge lacrimile alea și zâmbește, ești frumos când zâmbești. Ia oglinda aia. Ești frumos oricum, dar lasă, nu plânge. Ei? Vezi? Ți-am zis eu că ești mai frumos când zâmbești.

Ai observat că ochii noștri au aceeași culoare? Dar uite, și pielea parcă e la fel. Părul nu, refuz să cred că e la fel. Cum de ce? Trebuie să fie o diferență între noi, nu? Înălțimea am exclus-o de mult. Ia dă-mi mâna. Vai, am mâna cât a ta. Ce e asta? Haha! Să fie și părul la fel? Vino mai aproape. Uite! Aceeași nuanță. Ei, acum ce mai zici? Îmi dai mâna și plecăm de aici? Ce faci? Vrei să plângi iar? Nu te las. 

Hai, stai în pat cu mine. Hai să stăm doar așa, îmi place. Nu folosești parfum și ai pielea fină. Îmi place și când mă îmbrățișezi, ai mâini mai puternice decât ale mele. Vezi? Tot sunt câteva diferențe între noi. Normal că sunt, doar eu sunt sufletul tău și tu ești trupul meu. Îmbrățișează-mă.

Ce spui? Trebuie să faci ceva? Bine atunci, te las să faci, dar după nu mai ai nicio scuză. După aceea, vorbește cu prietenii tăi, spune-le cât de fericit ești. Știu că vei fi fericit. Și eu voi fi, mă voi bucura pentru tine.

Ai dreptate, nu e așa. Eu nu sunt sufletul tău și tu nu ești trupul meu. Suntem aceeași ființă, suntem eu. Nu e ciudat? E foarte ciudat. Și dacă noi suntem eu, atunci, eu vorbesc cu mine? Cum vine asta? Dar suntem atât de diferiți, tu ești atât de prostuț! Nu mai înțeleg nimic. Cum vine asta? Tu știi? Ce zici? Of, fie, hai, nu te mai stresa, oricum e bine, suntem amândoi, împreuna. Și frustrările astea pleacă și rămânem doar noi, e bine. Ramanem doar... Eu.

2 comments :

  1. Mi-a placut postul tau. Vai, prin afirmatia asta ma cred chiar sadica, si chiar nu vreau sa fiu asa... Nu vreau nici sa te incurajez sau sa iti ridic moralul, fiecare avem frustrarile noastre si eu iti propun sa le dai afara, indiferent de motive, indiferent de reactiI . Asta doar daca tu crezi ca te vei simti mai bine astfel:) Uneori trebuie sa ne eliberam de lanturi :)) Dar evident, asta depinde de tine >:D<

    Hugs >:D<

    ReplyDelete
  2. Iti inteleg frustrarile ca si cum ar fi ale mele. Stii, uneori si eu ma abtin sa nu le spun unor oameni care imi sunt "prieteni", pe care ii cunosc demult, cat de urati sunt la suflet, prin ceea ce fac. Poate ei se vad deosebit de frumos si poate ochii mei sunt stricati. Zic. Asa ca mai bine las viata sa le dea peste nas, si uneori chiar se intampla.
    Mi-ar fi placut mult sa am alti prieteni in locul lor, ca tine, ca Zircon. Care sunt departe de mine si cu care ma multumesc sa comunic si online. Mai bine asa, decat deloc, nu? :)) si asta poate fi o frustrare. dar macar e una semi si nu pe de-a intregul.
    Ai scris frumos, deosebit de frumos. Hugs&kisses!

    ReplyDelete