Despre prietenie

Friends under the rain by Leonid Afremov
Cred că fiecare dintre noi are propria definiție cu privire la prietenie și fiecare o abordează diferit. Între prieteni se stabilesc anumite relații, iar apoi sunt mai multe tipuri de prietenie. Avem un cel mai bun prieten cu care vorbim despre absolut orice, avem un prieten foarte bun căruia nu îi împărtășim chiar totul, avem un prieten cu care ne place să vorbim despre lucruri banale, avem un prieten virtual pe care vrem să îl întâlnim, avem un prieten de care nu ne simțim așa de legați și avem un fost prieten.

Eu nu am avut și nici nu am foarte mulți prieteni. Îi pot număra pe degete, dar sunt cei mai buni și nu am nevoie de nimeni altcineva. Sunt acei prieteni cu care îmi place să stau la o cafea, să le spun ce îmi trece prin minte, să râdem împreună, am prieteni cu care îmi place să stau la taclale pe net, să le citesc părerile și impresiile, să discutăm, să dezbatem, să ne sfătuim. 

Am mai auzit sau citit persoane care afirmau că nu poate exista prietenie virtuală. Aș vrea să contrazic asta și să spun că o prietenie virtuală poate fi la fel de reală ca și una... reală. Putem avea prieteni virtuali, îi putem cunoaște și putem avea încredere în ei. Sunt acel gen de prieteni, ca și în viața reală de altfel, care sunt dispuși să te asculte, să îți dea un sfat, să râdă cu tine. Este adevărat că nu primim același feedback pe care îl primim atunci când vorbim cu cineva care stă în fața noastră, dar se poate trece peste această barieră. Din punctul meu de vedere prietenii virtuali sunt la fel de importanți ca și cei pe care îi întâlnim zilnic, se pot lega relații la fel de strânse, așa că în continuare nu voi mai face această diferență, ci mă vor referi la ei ca la prieteni pur și simplu.

Am cunoscut persoane cu care îmi plăcea foarte mult să vorbesc, unele dintre ele au rămas, altele s-au sustras ușor, ușor. Și nu pentru că ar fi vrut, sau așa mi-ar plăcea să cred, ci pentru că au intervenit alte lucruri, mutarea într-un alt oraș, ocuparea timpului cu studii, planificarea viitorului lor. Nu port pică nimănui, nici nu am pretenția să fiu pusă pe primul loc în viața lor când eu nu (mai) sunt dispusă să fac asta. Aveam și planuri cu aceste persoane, dar acestea nu au putut fi îndeplinite. Bănuiesc că asta i se întâmplă oricui.

Cred că sunt o persoană introvertită și recunosc că uneori trece destul de mult timp până să spun ceva unui prieten, poate dura câteva luni. Uneori mă uit la telefon sau la pagina de net și îmi spun ”vreau să vorbesc cu x”, dar sunt atât de cufundată în propria-mi cochilie că nu reușesc să tastez nici măcar un ”hi”. Cred că dacă nu aș avea prieteni aș sta bine ascunsă în cochilie fără să am nevoie de nimic. Nu știu cum să explic starea asta, e ca un fel de neputință când nu vrei să știi nimic, când ești prea lipsit de vlagă pentru a fi în stare să reacționezi la orice. O formă de hibernare interioară care pune stăpânire pe tine săptâmâni întregi. Regret că îi permit să facă asta și sper ca prietenii mei, persoanele care-mi sunt dragi și la care țin, să-mi ierte incapacitatea de a mă opune acestei hibernări.


   Și apoi vorbești cu un prieten ca și cum ați fi vorbit ieri și totul e bine și ești fericit.

2 comments :

  1. si eu sunt asa :))) poate un fel de hibernare emotionala? ai nevoie de spatiu, de putina libertate si asta nu-i un lucru chiar atat de grav. mai incolo ai sa vezi ca prietenii care intr-adevar tin la tine, nu se vor indeparta dintr-un lucru atat de minor. se vor purta normal, si veti face planuri ca si cum totul este ok, chiar daca nu v-ati auzit de o saptamana, doua. sau mai mult...
    da, si eu cred ca exista prieteni virtuali, si tehnologia usureaza mult in ceea ce priveste comunicarea. eu am persoane cu care m-am imprietenit fata in fata, dar cu care discut mai mult virtual. tehnologia trebuie folosita pentru a dezvolta pozitiv toate acestea, din punctul meu de vedere. si pt cei introvertiti, este un inceput. virtual, apoi prin video-chat, apoi face to face.
    daca ar trebui sa ma rezum la prieteniile "reale", sincer, totul depinde de multe circumstante. eu spre ex. nu mai pot comunica la fel cu prietena mea din copilarie, care a plecat la munca in belgia si care abia da un semn de viata. nu ma asteptam sa ne indepartam asa de mult.
    pe partea cealalta am castigat prietene noi, cu care discut si virtual si real. asa-i in viata, unii pleaca, altii vin...
    insa ce am observat este ca pe unii din noi ne leaga anumite "intelegeri", acele laturi comune pe care le regasim la altii, si cred ca unele din ele fac ca aceste legaturi de prietenie sa nu se piarda.
    ^_^ sper sa fi fost suficient de clara aici... e un subiect asa larg...
    imi place ca l-ai abordat. lots of kisses and hugs!

    ReplyDelete
  2. Da, așa cred că ar putea fi explicată cel mai bine.
    Într-adevăr, uneori toți avem nevoie de puțin timp cu noi înșine, sper doar să nu exagerez, dar ai dreptate, prietenii adevărați îți vor râmăne alături orice ar fi. ^^

    Sunt de acord cu asta, parcă văzusem la un moment dat un articol în care se spunea că interacțiunea virtuala chiar încurajează persoanele să fie mai sociabile. Pentru persoanele introvertite este un mod bun să își facă puțin curaj, să nu mai zic că și pe mine m-a ajutat asta.

    Și eu am cam pierdut legătura cu unii prieteni din cauza distanței. Asta e, se întâmplă și nu depinde întotdeauna de noi. Am încercat să păstrez legătura cu câteva persoane, dar se pare că nu mai este așa de ușor să discutăm. Acum nu zic nu, poate se schimbă lucrurile. Cât despre prietenii din copilărie cred că este mai greu să se mențină o legătură. Toți ne schimbăm și ne maturizăm, așa că s-ar putea să nu mai avem atât de multe lucruri în comun și să ne depărtăm unii de alții fără să ne dăm seama.

    Sunt de acord, parcă avem un acord tăcut. :))

    Da, ai fost clară. Se poate spune mult mai multe despre prietenie, subiectul este larg, ai dreptate.

    Mă bucur că îți place și mulțumesc pentru comentariu. Wuvs and hugs! >:D< :* :* :*

    ReplyDelete