Un motan special

Anul acesta de sărbători, de revelion adică, am vizitat o prietenă. Cu ocazia asta i-am cunoscut și motanul, pe Ciupi, cel mai antisocial motan pe care l-am întâlnit vreodată. Prietena mea îmi mai povestise despre motan și comportamentul lui, așa că abia așteptam să îl cunosc. Eram chiar extaziată.

Primul lucru pe care cred că l-a făcut când m-a văzut, a fost să mă ignore. Am zis că nu-i problemă, avem noi timp să ne acomodăm unul cu altul în cele câteva zile pe care urma să le petrec pe acolo. Imediat am încerat să îl abordez, să încerc să-l mângâi și să mă joc cu el, dar prima mea încercare nu a avut succes. Pentru a-l mângâia pe Ciupi ai nevoie de persmisunea lui, altfel riști să te alegi cu mușcături și zgâreturi. Nu am insistat așa de mult încât să îl supăr, așa că am lăsat marele eveniment pentru mai târziu. 

Când am reușit să îl mângăi, cu puțin ajutor din partea stăpânei lui, am fost foarte fericită. Trebuie să spun că motanul e superb. A fost găsit pe stradă și după ceva timp prietena mea și-a dat seama că este albastru de Rusia. Cred că este prima oară când am văzut o pisică albastru de Rusia și trebuie să spun că blana lui este fabuloasă. Nici nu mă mir că are un comportament așa regal. 

Într-o dimineață Ciupi a venit la picioarele mele și s-a frecat puțin de mine, l-am mângâiat și țopăiam de fericire că a venit singur la mine. Asta până când prietena mea mi-a zis că îi era doar foame. Am suspinat și mi-am zis că tot nu scapă el de mine.

Nefiind obișnuită cu o pisică în casă și Ciupi având blana închisă la culoare, m-a speriat de vreo trei ori. Odată se urcase pe mânerul canapelei pe care stăteam. Am crezut că mi se mișcă cumva părul, dar când am privit în stânga mea m-am speriat așa de tare că s-a speriat și Ciupi de mine. O altă dată interasem în cameră să iau ceva, iar el stătea pe marginea patului. Fiind puțin întuneric m-am speriat de el și am provocat o criză de râs.

Desigur că nu am reușit să-l cuceresc, dar măcar a dormit într-o seara în aceeași cameră cu mine și prietena mea și scriind postul ăsta îmi dau seama că mi-e dor de el. Ciupi este într-adevăr cel mai antisocial, pretențios și troll motan pe care l-am întâlnit, dar îl plac foarte mult. Este în același timp cel mai dulce, amuzant și genial motan.

6 comments :

  1. :))) foarte simpatic Ciupi <3 nu trebuie sa te mire atitudinea lui, e tipic pentru un pisic. in special motanii sunt distanti si precauti. si eu am avut un motan care la fel, nu prea socializa. dar cu timpul cu siguranta se va apropria de tine.
    =)))) numai sa nu va mai speriati unul de celalalt!
    btw, te-am nominalizat pt o leapsa noua. ;) daca ai timp si chef. kisses and hagus! :* :* :*

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adevărul e că eu am avut un motan când eram mică, așa că nu le știu comportamentele. Oricum, mi-a plăcut mult. Mi-e dor și de motanul meu, mă jucam mult cu el.

      Acum să văd când mai am ocazia să îl revăd, poate își aduce aminte de mine. :))

      Sankyu! Am de amândouă. :)) Wuvs and hugs! :*:*:*:*:*

      Delete
  2. Replies
    1. Într-adevăr e foarte drăguț. Mulțumesc de comentariu, Dana. :)

      Delete
  3. AI SCĂPAT FĂRĂ ZGÂRIETURI??? Te invidiez!! A real charmer Ciupi... just like his master :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Lucy! Ce surpriză plăcută!

      Să înțeleg că tu te-ai ales cu câteva zgârieturi? :)) Eu am fost mai norocoasă, dar lasă să se obișnuiește și el cu noi. :D

      I agree, they are both charming, seamănă mult. :))
      Hugs!

      Delete