Amélie

Îmi aduc aminte că atunci când eram mai mică am văzut filmul acesta. Doar că fiind foarte mică îmi aduceam aminte doar anumite secvențe. Azi l-am găsit aproape întâmplător și am decis să îl vizionez. 

Cred că și atunci când l-am văzut prima oară filmul și-a lăsat amprenta asupra mea, astfel că acum m-am bucurat de el mai mult decât poate aș fi făcut-o în mod normal. Nu am cum să spun sigur pentru că nu pot fi obiectivă. 

Amélie (Audrey Tautou) mi-a rămas în minte cu părul ei scurt și negru, unghiul din care îi este filmată fața în majoritatea scenelor și zâmbetul. Mi-a rămas în minte ca un personaj de poveste, un ideal. 

Amélie, o tânără pariziană care a crescut fără prieteni, fără parteneri de joacă măcar, hotărăște să îi ajute pe cei din jurul ei. Metodele ei sunt fabuloase și trebuie să recunosc că face o treabă foarte bună. De-a lungul actelor ei mai mult sau mai puțin generoase, găsește dragostea. Totuși, copilăria sa o face să nu fie atât de încrezătoare în propriile forțe și are nevoie de cineva care să o împingă de la spate. 

Îmi plac foarte mult relațiile dintre personaje, lucrurile subtile pe care Amélie le face și jocurile micuțe. Aș vrea să dau exemple mai concrete, dar asta ar însemna să împart spoilere în stânga și în dreapta. Amélie este de asemenea și foarte inventivă, este un personaj cu adevărat fabulos. Sunt complet și irevocabil îndrăgostită de acest film și un mic review nu se poate compara cu plăcerea de a-l viziona. 

Am divagat mult și nu am exprimat nici măcar jumătate din sensibilitatea acestui film. 

Vizionați-l, simțiți filmul, fiți una cu Amélie, cu Parisul și cu vocea naratorului.

2 comments :

  1. Okay, trebuie sa recunosc chiar m-ai captivat cu filmul asta *-*

    ReplyDelete
  2. Sper să îți placă dacă reușești să îl vizionezi. (^_^)

    ReplyDelete