Botchan de Sōseki Natsume

Într-adevăr obiceiurile vechi se pierd greu. Mâine am un test (pe care s-ar putea să-l dau săptămâna viitoare, dar asta e irelevant, nu știam până azi) pentru care în ultima săptămână nu am citit nici măcar jumătate de cuvânt. Azi am venit foarte hotărâtă de la facultate să fac puțină curățenie, adică să spăl vasele și să mătur, apoi să mă pun să învăț. Deh, să fac câteva exerciții, dar și asta e irelevant, învățatul e tot învățat. Desigur că planul nu a mers. Am reușit să merg la magazin să cumpăr câte ceva, să frec (aproape) toată casa, să mai spăl una alta, să fac pregătesc mâncarea, să iau, într-un final și din greșeală, câteva materiale pentru un curs și iaca aici sunt. Dacă tot sunt atât de dornică să fac atâtea lucruri productive, să mai scriu și pe blog. 


Zilele astea am terminat de citit o carte, Botchan de Sōseki Natsume. Tot auzisem de Sōseki Natsume, iar o prietenă mi-a împrumutat cartea. Eram curioasă, dar am și o dorință destul de mare de a citi cât mai mulți autori japonezi.

Urmărindu-i aventurile lui Botchan m-am simțit foarte bine. Nu am fost întotdeauna de acord cu părerile și acțiunile personajului principal, nici cu atitudinea sa, dar mă bucur că mi s-a dat acces la acestea și până la urmă nici nu aș fi vrut ca lucrurile să se petreacă altfel.

Pe parcursul cărții am urmărit aventurile lui Botchan și m-am distrat teribil. L-am văzut pe Botchan încă din școală, făcând boacăne, până după terminarea facultății când s-a deprins cu prima lui slujbă, primii lui colegi, primele sale probleme (unele mai amuzante decât altele) și cu primele decizii cu adevărat grele. Am citit nu de mult (pe wikipedia, desigur) că această carte a fost scrisă într-o perioadă când în Japonia avea loc o occidentalizare relativ rapidă, iar tradițiile și modul de viață japonez începea să dispară. Desigur că un astfel de fenomen are loc mai ales, sau în primul rând, în orașele mari, în cazul acesta Tokyo, care este și orașul natal al personajului principal. De-a lungul cărții această problemă a fost expusă foarte bine și mai că aș fi vrut să știu acest detaliu înainte să o citesc. Dar nu-i problemă, cititul cărților a doua oară nu este interzis.

Despre conflictele din carte, deznodământ și alte personaje nu spun nimic, dar sper că v-ați făcut o idee suficient cât să vă trezească un pic de interes. Acum fug, mă așteaptă următoarea carte, de data aceasta Un artist al lumii trecătoare de Kazuo Ishiguro.

Lectură plăcută tuturor!

No comments :

Post a Comment