Diary of M. Facultatea.


Am blogul asta din 2010. La inceptut eram extrem de entuziasmata, dar nu aveam idee ce sa fac cu el sau cum. Nu stiam ce sa scriu, nici acum nu prea stiu, si nu stiam nici cum sa-mi aleg o tema sau sa o modific. Uitandu-ma peste bannerele pe care le-am folosit in trecut imi pot aduce aminte de toate si vreo doua sau trei mi-au placut foarte mult. Nu mi le amintesc exact, dar cred ca pe atunci aveam tendinta sa-mi aglomerez foarte mult blogul pentru ca inca nu descoperisem paginile. Imaginea din acest post este un banner pe care l-am facut pentru blog acum mult timp, cativa ani chiar, dar pe care nu l-am folosit. Nici nu mai stiu de ce.

Intr-o vara, pe cand eram la bunica mea, am inceput sa nu mai scriu asa des. Si de atunci vizitele mele pe blog s-au rarit destul de mult. Totusi, cand ma uit peste postari, ma mir ca sunt mai multe decat ma asteptam. Imi trece mirarea cand le citesc.

De cand am pornit blogul si pana acum, am terminat liceul si m-am inscris la facultate. De doua ori. Nu am scris despre asta pana acum, probabil pentru ca inca nu eram hotarata in legatura cu ce vreau sa fac in continuare. Acum sunt, ceea ce m-a facut sa scap putin de stres.

Dupa ce am dat chix prima oara, m-am reinscris la aceeasi facultate, dar la un alt profil. Lucrurile au mers mai bine la a doua incercare, dar pe parcurs am realizat ca nu asta e ceea ce vreau sa fac. Greseala mea este ca am ales facultatea de Litere pentru ca am crezut ca nu sunt in stare de altceva si nu am nicio alta sansa sa fac ceva in viata daca nu termin facultatea. Mi-am dat seama ca nu este asa si ca am chiar foarte multe optiuni. Pot face cursuri, pot lucra intre timp si nu trebuie sa fac facultatea intr-o anumita perioada, se poate si mai tarziu, se poate si o alta facultate. Asadar am hotarat ca pentru moment cel mai bine pentru mine este sa ma ocup de alte lucruri, sa lucrez si sa-mi dau seama exact ce este ce vreau sa fac.

Acum cativa ani as fi crezut ca asta a fost. Punct si atat. Cand am dat chix si a trebuit sa ma reinscriu acum doi ani, chiar asta am crezut. Nu stiam pe unde sa o apuc si am ales un profil care am crezut ca ma va motiva mai mult, dar care nu m-a motivat dat fiind faptul ca nu era ceea ce voiam eu, ceea ce imi placea. 

Ma bucur foarte mult ca persoanele din jurul meu imi accepta decizia si aici ma refer in special la familia mea care este foarte supportive vis-a-vis de toata incurcatura asta. 

Stiu ca nu sunt singura care se confrunta cu astfel de lucruri, nici prima si nici ultima, ceea ce cred ca m-a si facut sa vreau sa scriu despre asta. Poate unii dintre voi aveti probleme mai mari pe cap, iar altora nu li se pare mare lucru. Am dat si de persoane care nu au putut sa-mi inteleaga decizia si asta e okay, au pus problema din punctul lor de vedere si au incercat sa-mi dea sfaturi utile. Apreciez asta. Din exterior poate nici mie nu mi s-ar parea mare lucru, dar odata ce iei in considerare toti factorii, vezi lucrurile altfel. Oricine, orice ar spune, oricat de bune i-ar fi intentiile, e bine sa iei in considerare, dar nu pune la suflet. La urma urmei noi suntem singurii care stim ce este mai bine pentru noi, iar atunci cand luam o decizie, o luam avand in considerare toate variantele. Poate peste un timp ajungem la concluzia ca puteam face altceva, dar asta nu inseamna ca am luat o decizie gresita, nu inseamna nimic altceva decat ca mai tarziu nu mai suntem cei din momentul deciziei. 

Orice faceti, oricum faceti, faceti ce vreti, cum vreti. Fiecare dintre noi suntem singurii care pot lua cele mai bune decizii pentru noi insine. 

2 comments :

  1. Nu ai idee cat ma bucur ca esti bine cu tine insati. Cel mai impprtant e faptul ca tu stii ceea ce vrei si ceea ce te face fericita sau cel putin cauti asta.
    E ciudata mentalitatea asta a romanilor ca imediat dupa terminarea licelui sa faca o facultate. Mie mi se pare gresita...

    Cred ca unul dintre cele mai frumoase lucruri in viata este sa faci ceea ce iti place!

    Kisses and hugs! :-*

    ReplyDelete
  2. Multumesc! :*

    Sunt de acord, chiar este o mentalitate gresita, nu se rezuma totul la asta.
    Asa este, ai dreptate. La urma urmei nu face nimeni lucrurile in locul nostru si nici nu se bucura sau se streseaza pentru ele asa cum o facem noi. Nici nu ar putea cand acele lucruri ne privesc strict pe noi.

    Merci pentru comment! Hugs and kisses! :*

    ReplyDelete