Blowing time

We ♥ it

2012-02-05T16:15:00.000+02:00

So yeah, vreau sa imi fac reclama. Lol! The thing is, mi-am facut cont pe un site dragut, numit We Heart It. Situl este destul de simpatic si probabil sunt unele asemanari cu tumblr.

Nu am cont pe tumblr si nici nu vreau, dar din cate am inteles, pe tumblr fiecare isi face cont si posteaza diverse imagini. De fapt, le reposteaza, ceea ce e asemanator cu ce se face pe WHI. Si daca am mai inteles bine, aceasta se face printr-un buton al tumblr de genul like-ului sau share de la facebook. Daca nu e asa, feel free to correct me. La We Heart It e diferit. Se poate descarca un buton pentru browser si cu ajutorul butonului sa postezi imagini de pe orice site pe WHI. As asemana situl cu un forum, fiecare are un cont, dar toate posturile sunt acolo, pe We Heart It, nu sunt rasfirate ca la tumblr. Dunno, mie mi se pare mai dragut asa.

Also, pe We Heart It, iti poti face seturi de imagini. Dai un nume setului si postezi imaginile potrivite in acel set.

Anyway, mie imi place situl si da, probabil explicatiile mele sunt total neinteles. I'm not good at it. Visit the site, maybe you'll like it.

I M A G E

and Bloggin'

2012-02-05T15:10:00.001+02:00

So, mi-am facut cont pe un site, unul pe care am dat de o micuta neplacere, asa ca am trimis un mail adminilor. Mi s-a raspuns rapid la mail, am mai trimis unul, mi s-a raspuns de asemenea, dar aici este partea cel putin interesanta. In mail mi se spune ca se pare ca una dintre optiunile sitului nu se poate folosi pe, desigur, blogspot.

Am intrat la intrebari frecvente pentru a cauta acel help centre si poate sa le spun celor de la Blogger de acea neplacere, dar si de comentarii. Am dat de help centre, doar ca mi se deschidea pagina de - care sa fie oare? - intrebari frecvente. Am mai dat click pe vreo doua linkuri, dar se deschidea aceeasi pagina.

Okay, am zis sa caut pe Google help centre si da, l-am gasit. De acolo am intrat pe la cateva chestii ca sa pot sa postez si eu ceva. (Reporting a bug > Comments/Backlinks > Known Issues with Comments > Report your issue here > Post a question). Mi-am scris username-ul (Ayase), am dat si accept la terms of service si privacy policy, dar se pare ca username-ul nu il pot folosi, el fiind deja folosit de alt user. Okay, deja spusesm ca pe altundeva nu mai intru ca sa postez chestia asta, dar am mai vizitat Known Issues with Comments si pe acolo era un link. Pe linkul respectiv, am dat de asta:

We're investigating reports of users not being able to comment on IE8/9 from the embedded form. We hope to have a fix out shortly, but in the meantime we encourage admins to switch to either the full-page or pop-up forms which should be working without issue.

Thanks for your patience, and we'll make sure to update this post as soon as we have more info.

So, pe romana, stafful Blogger stie de chestia cu comentariile si cica le rezolva si fac ei asta din 6 octombrie 2011, data la care a fost postat ce am scris in quote. Okay, dar ei stiu ca problema e la Internet Explorer, variantele opt si noua, asa ca mi-am zis eu, citind si alte posturi de acolo, sa intru pe un link si sa la spun ca si la Mozilla si alte browsere este problema. Mozilla Firefox, nu specificasem. Linkul l-am luat de pe aici:

Today, we became aware of a bug affecting Blogger's comment feature. Within four hours of identifying the bug, we began to roll out a fix to all users affected. We take Blogger issues very seriously, and sincerely apologize for any inconvenience caused. The bug has been fixed; if you're still experiencing problems, please post details in our Help Forum.

Postul este din data de 1 mai 2009. Am dat click pe linkul respectiv si dau de chestia asta:

Nu puteţi să vizualizaţi conţinutul grupului sau să participaţi la acest grup, deoarece nu sunteţi un membru în momentul de faţă. Puteţi deveni membru numai pe bază de invitaţie.

Trebuie să fiţi membru al acestui grup pentru a-i citi arhiva.

Acest grup este doar pentru invitaţi, astfel încât nu vă puteţi înscrie. Cu toate acestea, puteţi contacta proprietarul.

Am dat click si pe linkul acela ca sa contactez proprietarul si dau de:

Ne pare rău...

Nu aveţi suficiente drepturi pentru a vedea această pagină.
Vă rugăm să reveniţi la pagina principală.

Chestia asta mi se pare... minunata. Cred ca astia de la Blogger s-au plictisit si nu mai au chef sa se ocupe de platforma.

Si parca pana sa se faca acel update, totul mergea cat de cat bine. Zau ca mi se pare tipic romanesc, desi nu cred ca Blogger este creat de un roman. Nu stiu cine i-a pus bazele si nici nu ma prea intereseaza, dar tot oarecum amuzant e.

IMAGE

Bloggin'

2012-01-16T21:05:00.003+02:00

Blogger cred ca are ceva cu mine sau cu Mozilla sau nu stiu cu ce, dar merge cam cum are chef. Nu pot sa las comentarii pe alte bloguri, exceptie facand cele care au fereastra de comentarii de tip pop-up, asa cum am pus si pe blogurile mele.

Desigur, am incercat diverse chestii, am facut asa cum ma sfatuise Xaara Novack intr-un comment, un alt blog, un alt mail, am importat tema si postarile, dar nu s-au mutat toate comentariile de la postari si tot nu puteam sa comentez, asa ca am sters blogul. Mozilla imi mai dadea si ceva erori, asa ca am incercat cu un alte browsere, Safari si Opera. Safari a mers okay, dar a inceput sa se blocheze, asa ca am incercat si cu Opera care, la fel, a mers okay, dar a inceput sa se blocheze, afectandu-mi si Mozilla care si-a cam revenit, probabil de la updates or smth. Blogger se comporta okay pe Safari si Opera (parca pe Safari nu prea, nu mai stiu), dar chestia e ca nu imi plac cele doua browsere. Nu au toate optiunile pe care le are Mozilla si cam au tendinta sa nu functioneze prea bine.

Intrasem si pe la o postare de-a mea pe blog, cu Mozilla, si la postarea respectiva sunt okay toate butoanele de editare, butoane pe care nu le prea am pe la alte postari, si functioneaza bine. Am cautat si un help centre sau ceva la Blogger sa le trimit un mail, poate se rezolva, dar nu am gasit. Probabil nici nu am cautat prea bine.

Oricum, am incercat si Wordpress-ul. Am facut cateva bloguri pe acolo, asa, sa vad cum se comporta, dar si sa scriu cate ceva. Trebuie sa recunosc si ca nu mi-a prea placut panoul de control si nici nu aveam rabdare sa ma obisnuiesc cu el, dar am hotarat sa mai fac un blog pe care sa scriu diverse informatii, in special despre Asia. Blogul este Irresistible Dreams si suntem doua autoare, Selefty (kissu) si eu.

Well, desi am facut un blog pe Wordpress, pe care vreau sa scriu, il vreau si pe acesta, pe Blogger. M-am obisnuit cu el si imi place.

Si facand o comparatie intre cele cele doua, la Blogger imi place ca pot sa fac tema aproximativ cum vreau eu, la Wordpress e mai greu. Acolo pot sa pun o tema si eventual sa ii modific fundalul sau bannerul. La Blogger pot sa modific culorile linkurilor, textului, aspectul paginii, daca am widget acolo si acolo, pe cand la Wordpress culorile nu se pot modifica si nici aspectul paginii. De asemenea, sunt unele widgeturi fixe si ca sa le scoti trebuie, totusi, sa pui ceva acolo, un alt widget. Bine, nici nu am verificat fiecare tema, dar oricum, nu imi prea place. Pe Irresistible Dreams am pus o tema careia ii pot modifica fundalul si bannerul, dar care are si unele optiuni mai micute si pe care ma bucur ca le am pe acolo.

Panoul de control de la Wordpress parca e ceva mai complicat decat cel de la Blogger, cel putin la unele optiuni, dar trebuie sa recunosc ca este ceva mai bun. Cel putin din punctul meu de vedere. M-am si obisnuit cu setarile si optiunile, asa ca mi se pare okay.

Mai este ceva. Imi place mai mult casuta de postare de la Wordpress. Sunt mai multe optiuni pe acolo si sunt chiar dragute.

And as a side note, nu imi place noua interfata Blogger.

Hugs!

IMAGE

Merii Kurisumasu!

2011-12-25T19:57:00.005+02:00

      Hi there! M-am hotărât să postez și eu ceva pe blog, fiind mai mult motivată de imaginea pe care am modificat-o puțin și pe care vroiam să o pun pe undeva, dar și de minunatele sărbători de iarnă. Bine, nu știu cât de minunate sunt, dar drăguțe sunt.
     Știți ce îmi place mie iarna, de Crăciun? Îmi plac luminițele cu care sunt împodobite orașele. După părerea mea arată foarte frumos. Dar îmi place și bradul (aproximativ), că doar are luminițe. Deci da, îmi plac luminițele, sunt colorate și foarte drăguțe. Și îmi place și "Merii Kurisumasu!" pe care l-am văzut pe facebook scris pe undeva. De fapt, mie îmi plac chestiile, cuvintele, expresiile japoneze, așa că nu mă mir.
     Ce ați primit de Crăciun? Cum vi se pare Crăciunul? Parcă nu mai e la fel de happy, dar cred că și-a mai păstrat puțin din farmecul acela al lui. Sau doar trebuie să îl redescoperim, unii dintre noi.
     So, yeah, Merii Kurisumasu!

și

aishiteru!

O zi din viața unui gay în România

2011-10-23T15:18:00.000+03:00

   Well, situl DarkQ a lanasat un proiect intitulat O zi din viata unui gay in Romanaia, proiect care pare a fi unul destul de interesant si ar putea fi foarte dragut daca sunt suficienti participanti.
   Proiectul se va desfasura cam asa: Fiecare dintre voi (cititori, autori, oricine) poate trimite până la 6 poze care să spună/reflecte ceva despre viața de zi cu zi. Prin aceasta se poate demonstra și că a fi gay nu este diferit cu nimic față de a fi heterosexual. Se pot trimite poze de la job, iesiri, plimbându-vă câinele, stând la calculator, aruncând televizorul pe geam, ținându-vă de mână cu iubitul, dormind… ORICE (exact asta e ideea)! Fiecare fotografie ar fi bine să fie însoțită de o scurtă descriere, maxim o frază.
   Mai multe informatii puteti gasi pe DarkQ (linkurile, proiectului si sitului, le-am scris mai sus). Va urez succes!

(textul in italic este preluat de pe DarkQ)

Thing.

2011-08-12T11:58:00.002+03:00

    Hi there!
   Cine mai are probleme cu blogger? De ceva timp nu mai pot sa las comentarii pe bloguri. Este o problema de la blogger sau profilul meu a patit ceva? Este cam enervant. Nici macar pe blogurile mele nu pot sa comentez. Sux. Si se pare ca nu sunt singura cu probleme. So what's the deal? Any ideea? Opinion? Anything?
   Yeah, cam atat. Hugs everyone si poate voi reusi sa scriu pe blog ceva mai... de blog. (ce este "mai de blog"?)

LM.C

2011-06-26T14:54:00.001+03:00

    LM.C was founded by Maya, a support guitarist for musician Miyavi in the support band Ishihara Gundan (Ishihara being Miyavi's real last name, Gundan means 'brigade' or 'army' in Japanese) and a guitarist in his own band, The Sinners. While still with Miyavi, Maya and other support members also played live shows as LM.C. Later they were joined by Aiji of Pierrot.
    After Maya quit Miyavi's band and Aiji's band Pierrot disbanded, LM.C made their major label debut in October 2006, releasing two singles, "Trailers (Gold)" and "Trailers (Silver)".
    As 2007 began, the group came out with a third single, "Oh My Juliet", which was the 2nd ending theme for the Red Garden anime. On March 7, they released their first EP, Glitter Loud Box.
    They released their fourth single, "Boys and Girls", in June 2007, featured as the second opening theme for the anime Reborn!
    Their fifth single, "Liar Liar/Sentimental Piggy Romance", saw an October 2007 release, while their sixth single, "Bell the Cat", was released in December of the same year.
    In 2008, LM.C released "John", in the winter, and "88", another opening theme for the Reborn! anime, in the summer. LM.C then debuted in North America, performing at Anime Expo's "Battle of the Bands" on 3 July 2008, followed by a concert at the Crash Mansion in Los Angeles, California on 5 July.
    Also in July, they performed their first hall concert at C.C. Lemon Hall in Shibuya, Japan. Tickets to the show were sold out within two minutes of its release. Closing on July, they were invited to perform at the "Formoz Festival" in Taiwan as a main act for the second consecutive year.
    In November, LM.C's first album Super Glitter Loud Box and the second album Gimmical Impact!! were simultaneously released worldwide. These two albums were also available worldwide on main music download stores on the same day.
    In March 2010, the band released the album Wonderful Wonderholic.
    In October 2010, the band released a new single called "Let Me' Crazy!!" which featured their two new songs: "Let Me' Crazy!!" and "No Fun, No Future". Both songs had a PV released for them.
    Wah, cate info de la wikipedia am pus de data asta!
    Asa, cum am dat eu de LM.C? Pai, i-am gasit intr-o revista pentru adolescenti, nu mai stiu care era revista, dar nici nu conteaza asta. Ideea e ca era pe acolo un articol despre ei si mi-au placut in primul rand pentru ca sunt japonezi. Am ajuns acasa si am descarcat ceva melodii de-ale lor si m-am indragostit de melodiile Oh my Juliet si Sentimental Piggy Romance, acestea doua fiind si singurele pe care le mai am prin PC. Cred ca voi mai descarca ceva melodii, totusi, cat de curand. Tineti-mi pumnii ca eu ma misc cam greu.
    Imi place stilul lor si vocea lui Maya este foarte buna dupa parerea mea. Dunno, mie chiar imi plac si ii recomand.
    P.S.: Nu va speriati de blogul meu ~~foarte~~ verde.

Sharing stuffs?

2011-06-23T12:19:00.003+03:00

    Okay, vroiam sa mai postez ceva pe aici, dar nici o idee si aseara mi-a sugerat Teh sa ii iau leapsa de pe blog. Ceea ce am si facut. So, here it is!

1. Tell me a thing you'd love to do right now.
To hug and to kiss someone.

2. Last book you've read?
A trecut ceva timp... Vechiul oras imperial de Yasunari Kawabata. Yup, asta cred ca a fost ultima.

3. Last movie you've seen?
Si la asta a trecut ceva... S-ar putea ca ultimul film vazut sa fie Alone, dar nu sunt foarte sigura.

4. What are you listening to in this moment?
Nickelback - Gotta Be Somebody

5. Tell a nice thing.
Fluuuufffyyyy! (what? it's nice)

6. Tell me a lie.
I hate you!

7. One thing about you.
I like roses.

8. Red nails and high heels?
Okay... I guess.

9. Currently reading?
Orbitor de Mircea Cartarescu. Am citit foarte putin deocamdata.

10. Tell me a joke.
Doua clatite fugeau. Uneia i-a cazut gemul.

11. A friend you'd care to see right now?
There are more than one.

12. First quote that bumps in your mind. No cheating, don't use Google.
Dragostea nu e un sentiment absolut necesar. (Yuki Eiri - Gravitation)
If you want to do something right, do it yourself. (unknown? oarecum Death Note?)

13. Name 3 cartoons you've love when you were a little kid.
Powerpuff Girls, Tom and Jerry and... X-men.

14. Name 2 things you would never get enough of.
Hmm... laughing and yaoi... and music... Okay, there are three and I could add some more.

15. So think you're the only person left on Earth and there is this guy who you can't stand. What do you do? Is just the two of you and no one else!
I'll probably try to have a nice conversation with that person and, who knows... Don't Worry Mama!?

   Mai departe ia leapsa cine vrea.
          P.S.: Leapsa asta am scris-o seara.

Mirage of Blaze

2011-06-19T18:23:00.001+03:00

Genre: Historical, Supernatural, Shōnen-ai
Original run: January 7, 2001 – April 8, 2002
Episodes: 13
Mirage of Blaze (Honō no Mirāju) is a shōnen-ai light novel series by Mizuna Kuwabara, which are published under Shueisha's Cobalt label. It was adapted into a TV anime series directed by Susumu Kudo in 2002 and an OVA in 2004.

Difficult to classify, Mirage of Blaze is equal parts melodrama, historical romance, and supernatural fantasy. Japanese history predominates a heavily structured plot, which mainly involves the continued aggression between magic using guardians, or "possessors," and the denizens of a "feudal underworld," or the restless souls of long-dead samurai attempting to re-ignite ancient war on the modern plane.

The TV anime series and the OVAs have since been released in North America by Media Blasters, and both have aired on Encore Action and Encore WAM.

Anime Plot
Takaya Ohgi, a typical high school student, wants nothing more than to protect his best friend Yuzuru Narita and live a normal life. That is, until Nobutsuna Naoe, an intense and charismatic older man, informs Takaya that he is in fact the reincarnation of Lord Kagetora, the adopted son of a noble samurai lord, Kenshin Uesugi. Naoe, himself a "possessor," or a soul reborn through time, reawakens Takaya's abilities to exorcise evil spirits and fight the Feudal Underworld, a collection of restless warrior spirits bent on modern-day conquest. While most possessors remember their former lives before being reincarnated, Takaya does not, and is often hostile towards any effort for the complete recovery of his memory. As the plot unfolds, the complex history of the characters and their past suggests why this is so, and the true nature of the tempestuous and somewhat ambiguous relationship between the two leads provides the backdrop for a melodrama that spans several generations of Japanese history. Chief among the antagonists of the series are the Hojo and Fuma clans, once at war with and eventually overthrown by Kenshin Uesugi. As they ascend to the living world to renew their ancient war, Naoe, Takaya, and two other possessors gear up to prevent that from happening.

Episode list

01. Fated Destiny

02. Possessor From The Darkness

03. An Imperfect Awakening

04. Premonition of a Chain Reaction

05. Endless Conflict

06. Golden Emblem

07. Memories of Hateful Anguish

08. At the End of Obsession

09. Endless Void

10. Sorrowful Betrayal

11. Eternal Blaze

12. Choices of Conflict

13. Twilight of Beyond

wikipedia.org

Cand am vazut eu Mirage of Blaze, nici nu m-am gandit ca e shounen-ai. Nu l-am asociat cu acest gen, deoarece pe atunci abia descoperisem Animax, ce sa mai zic de shounen-ai sau yaoi.

Anyway, am urmarit cu placere animeul (si asta imi aminteste de minunata melodie de la ending) si mi-au placut mult personajele. Kagetora este preferatul meu, atat ca si studentul Takaya Ohgi, cat si ca Lordul Kagetora. Pana si numele imi place foarte mult.
Naoe este un alt personaj care mi-a placut mult.

Ah, postul asta il puteti gasi si pe Anime Empire. Vroiam sa postez ceva si am postat asta si pe blog.

Minami Haruka

2011-06-18T12:27:00.002+03:00

Today I want to give you some infos from mangaupdates about my favourite mangaka, Minami Haruka.

Associated Names
南かずか
MECCA
MINAMI Kazuka

Name (in native language)
みなみ遥

Birth Place
Fukushima, Japan

Comments
Doujinshi circle: MECCA
Also Writes Under the Pseudonym: Kazuka Minami
(There seems to be no apparent reason for why she uses a second pen name however.)

One of the most well-known yaoi artists. And also one of the most "infamous".

Did the illustratrations for the PS2 Boys' Love game, Kohitsuji Hokaku Keikaku, which is based after her manga of the same name.

First fell in love with the yaoi genre through her favorite childhood mangaka, OZAKI Minami, which Haruka Minami has made a few doujinshi based after Minami Ozaki's Zetsuai series.

Genres
Yaoi; Doujinshi; Smut; School Life; Romance; Comedy; Drama; Shotacon; Yuri; Shounen Ai; Mature; Slice of Life; Adult; Shoujo Ai.

I just love this mangaka, her works are simply awesome and I've read pretty much mangas from her. My favourites are Saihate no Kimi e, Junk Boys and Strip. Her mangas are so cute, the plot always succeeds to catch me and the graphic is very good. Also, she is the first and the only mangaka that caught my attention, I just fell in love with her mangas and I looked for more.

I usually read only yaoi, but I think that I might try to read some other genres, mangas written by Minami Haruka, ofc. I am kinda sure that I'll like even yuri if I read some of hers. Or maybe not. Well, I'll let you know if I like it or not. If I read some.

I recommend Minami Haruka's mangas and I hope that you'll like them. Enjoy, guys!

You Are An INFP

2011-06-08T00:57:00.002+03:00

Am dat peste postul asta al meu de pe Anime Empire si cum tot vroiam sa postez ceva pe aici, de ce sa nu postez asta? Btw, este doar partial adevarat, sau asa cred eu. Oricum, writer? Yeah, right!

You Are An INFP

The Idealist

You are a creative person with a great imagination. You enjoy living in your own inner world.
Open minded and accepting, you strive for harmony in your important relationships.
It takes a long time for people to get to know you. You are hesitant to let people get close to you.
But once you care for someone, you do everything you can to help them grow and develop.

In love, you tend to have high (and often unrealistic) standards.
You are very sensitive. You tend to have intense feelings.

At work, you need to do something that expresses your personal values.
You would make an excellent writer, psychologist, or artist.

How you see yourself: Unselfish, empathetic, and spiritual.

When other people don't get you, they see you as: Unrealistic, naive, and weak.

Btw, quizzul este acesta.

Lol, am facut din nou quizzul si am obtinut acelasi rezultat. Cine l-a mai facut?
Lol x2. Am vazut data in care am facut quizzul, a fost acum un an. Si am obtinut acelasi rezultat? That surprises me.

brokeNCYDE

2011-06-02T01:06:00.002+03:00

    Mi-am amintit ca mie imi place Brokencyde. Acum ascult melodia asta si imi place foarte mult. Just look at the lyrics!
    Mah, baietii astia (David "Se7en" Gallegos, Michael "Mikl" Shea, Julian "Phat J" McLellan si Anthony "Antz" Trujillo) au niste versuri delicioase. Cel putin pentru mine. Le ador! Iar ritmul melodiilor imi place foarte mult. Pana saptamana asta chiar uitasem cat de bine ma impac eu cu melodiile lor si ce stare imi dau. Really, Brokencyde imi da o stare de bine, ma relaxeaza and they make me happy (mda, poate putin cam mult spus 'happy'). So yeah, they are great.
    Mda, atat aveam de spus. Enjoy listening Brokencyde! Oh, it's an American crunkcore musical group from Albuquerque, New Mexico in case that you didn't know. Eu nu stiam, dar, cum mai mai zis pe aici, nu ma intereseaza atat de mult asta, ma intereseaza ce aud.

Sensitive Pornograph

2011-05-17T23:50:00.001+03:00

by Sakura Ashika

    Sensitive Pornograph is awesome! Manga este superba, mi-a placut fiecare pagina, fiecare poveste, dar si grafica.
    So, Sensitive Pornograph este o manga yaoi minunata, iar animeul Sensitive Pornograph, desi mai scurt (sunt cuprinse doar primele doua capitole din manga intr-un singur OVA), este la fel de minunat.
    Sensitive Pornograph este si printre primele manga yaoi pe care le-am citit si chiar primul anime yaoi pe care l-am vizionat. A fost un adevarat deliciu pentru mine si va imaginati ca tin foarte mult la manga asta, desi exista altele care au ajuns pe un loc mai inalt, atat manga cat si anime.
    Stiu, din nou am un post de..., dar mi-am reamintit de manga asta dupa ce am vazut un twitt si m-am gandit sa spun cate ceva despre.
    Anyway, aici aveti linkul pentru a citi manga Sensitive Pornograph. Enjoy!

Shogunatul

2011-05-16T00:28:00.001+03:00

Cam asta am scris eu intr-un eseu cand eram printr-a IX-a si m-am gandit sa il postez si aici. O micuta lectie de istorie nu strica, nu? Imaginea nu stiu daca e cea mai potrivita pentru postul asta, dar... Intotdeauna exista un 'dar'.
Sursa.

    Shogunatul sau guvernarea militară a fost întermeiat la sfârşitul secolului al XII-lea, de Minamoto Yoritomo, care s-a desprins ca puterea supremă efectivă în ţară, în urma ciocnirilor dintre familiile Taira şi Minamoto, cele mai puternice familii războinice din Japonia. După ce a supravieţuit ameninţărilor de invazie şi încercărilor de restaurare a puterii imperiale, shogunatul, slăbit de intrigi şi regenţe, a decăzut în cele din urmă, la fel ca instituţia imperială, într-o poziţie de pură semnificaţie nominală. Războinicii puternici se întreceau între ei pentru a-şi stabili dominaţia, iar ţara se găsea într-o aproape permanentă stare de război civil. În cele din urmă, parţial datorită armelor de foc introduse de europeni la mijlocul secolului al XVI-lea, un lord suzeran foarte hotărât, Oda Nobunaga, a reuşit să îşi impună dominaţia, începând un proces de unificare naţională continuat de succesorii săi imediaţi, Toyotomi Hideyoshi şi Tokugawa Ieyasu. Succesorii acestuia din urmă au consolidat procesul de unificare început în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, reuşind astfel să revitalizeze shogunatul, care, timp de două secole şi jumătate, a fost ocupat de familia Tokugawa.
   Principala forţă a politicii Tokugawa a rezidat în păstrarea Japoniei pe cât de mult posibil într-o stare de conservatorism controlat. Acesta presupunea înlăturarea pericolului străin simbolizat de ameninţarea politică la adresa autorităţii shogunale pe care o reprezenta creştinismul şi „sigilarea” Japoniei faţă de restul lumii. Alte mecanisme de control includeau prezenţa alternativă a daimyo la baza shogunatului de la Edo, redistribuire strategică a domeniilor, separarea ierarhică a claselor, restricţii asupra călătoriilor şi transportului, îngrădirea circulaţiei după anumite ore, control, responsabilitate colectivă şi recomandări minuţioase cu privire la traiul zilnic. Orice încălcare a regulilor implica, de obicei, pedepse severe. Tot acum s-au produs modificări interioare importante. Au avut loc, în special, schimbări ale ordinii sociale aduse de dezvoltarea socio-economică. A apărut astfel o clasă de negustori puternică, în vreme ce s-a putut observa o decădere generală a samurailor, care îşi pierduseră acum rostul, căzând în practici birocratice, dar, în mod ironic, căpătând şi contururi idealizate. Şi-a făcut apariţia o cultură burgheză nouă, plină de energie, generată de aceşti comercianţi. În plus, răapândirea confucianismului menit să sprijine conformismul şi ordinea a dus, paradoxal, şi la îmbunătăţirea nivelului educaţional şi al gândirii critice.
   Accentul pus pe rolul de conducător suprem al împăratului a generat întrebări şi cu privire la legimitatea shogunatului. În parte, ca o reacţie împotriva a ceea ce părea o influenţă chineză covârşitoare, s-a născut un spirit naţionalist îndreptat spre trecut şi bazându-se pe Shinto şi pe împărat. Aceste elemente nu au fost deloc spre folosul shogunatului, sfârtecat de corupţie şi incompetenţă. Shogunatul s-ar fi putut prăbuşi ca urmare a acestor factori interni, dar, în realitate, sfârşitul i-a fost scris de reîntoarcerea puterilor apusene pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Acestea au cerut drept de comerţ şi alte facilităţi şi au forţat obţinerea de tratate umilitoare pentru japonezi. Incapacitatea shogunatului de a apăra ţara de ameninţarea externă, în ciuda presupusului său rol de protector al naţiunii, a deschis drumul către o lovitură de stat aplicată de acele ţinuturi „mărginaşe” care i se opuneau de mult timp, Satsuma şi Choshu. Ultimul shogun, Yoshinobu, a fost silit să demisioneze la începutul anului 1868, samuraii de pe aceste domenii (Okubuko Toshimichi, Saigo Takamori, Matsukata Masayoshi din Satsuma şi Kido Koin, Inoue Kaoru, Ito Hirobumi şi Yamagata Aritomo din Choshu), dar şi câţiva de pe alte domenii cum ar fi Tosa (în Shikoku) şi Hizen (în Kyushu), „readucând” la putere un împărat adolescent, Mutsuhito, în vârstă de cincisprezece ani, fapt ce va marca începutul unei noi perioade din istoria Japoniei.
   Japonia a intrat în perioada Meiji într-o stare de nesiguranţă remarcabilă. Nu era clar dacă restauraţia imperială urma să aibă succes, nici chiar dacă străinii aveau să încerce să cucerească ţara. Din fericire, aceştia nu s-au arătat interesaţi de o invazie, cel puţin pentru moment, iar băiatul-împărat nu a reprezentat o problemă. Tinerii samurai care au condus lovitura de stat în numele său au reuşit să-şi consolideze controlul asupra guvernului şi să aducă o oarecare stabilitate ţării dincolo de orice fel de schimbări, scopul lor fiind construirea unei naţiuni puternice care să fie egală sau poate chiar să întreacă Occidentul.
   Pentru început era important ca puterile vestice să fie făcute să ia Japonia în serios, cel puţin pentru a-şi potoli gândurile de colonizare, iar pentru ţară să anuleze toate tratatele umilitoare din perioada Tokugawa târzie. Aceasta însemna modernizare, care la rându-i implica o mare parte de occidentalizare, proces care nu numai că va duce la câştigarea recunoaşterii de către vest, dar va permite Japoniei să adopte părţile tari ale puterilor occidentale pentru a se simţi mai puternică şi mai competitivă. Nu era numai o chestiune de a învăţa de la vest totuşi, deoarece în unele cazuri aceşti fondatori de naţiune moderni par să fi studiat cu atenţie politicile utile din propriul trecut al Japoniei.

Viaţa pe un peron

2011-05-04T18:53:00.001+03:00

de Octavian Paler

- fragment -

    În mijlocul unei bălţi, era o mică insulă acoperită cu pietre albe ca nişte oase între care nu creştea nimic. Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi şerpi încolăciţi. Poate făceau dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă şi chiar peste şerpii încolăciţi. Era un vultur care a înhăţat unul din şerpi şi s-a ridicat cu el în văzduh. Dacă n-am visat şi asta.
   Aşadar, vulturul le-a întrerupt şerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănţuiţi, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste şi luptă nu e nicio deosebire. Dragostea e luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Şi, oricum, pentru unul din şerpi nu mai avea importanţă diferenţa dintre dragoste şi luptă. Pentru el totul se sfârşise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct şi iubirilor şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit şi cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit şi n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte.
   Celălalt şarpe rămăsese să facă dragoste cu alţi şerpi sau să se lupte cu alţi şerpi. El rămânea, cum s-ar zice, pe peronul lui. Mai putea să ia totul de la început. Alte iubiri sau alte lupte.

The Rasmus

2011-05-01T17:25:00.001+03:00

    Heloooo! (incercaere patetica de a suna happy)
   De ceva timp, o saptamana sau cam asa ceva, am un fix pe The Rasmus. Stiu formatia de foarte mult timp, dar abia saptamana trecuta mi-a trecut si mie prin cap sa downloadez ceva melodii. Anyway, baiatii canta foarte bine si imi face placere sa ii ascult. The Rasmus este una dintre formatile a caror fan inrait as putea fi. Dar exista Gackt care are o voce uimitoare si melodii care ma fac sa salivez si pur si simplu nu imi mai ramane loc sa plac si pe altcineva atat de mult. Really, Gackt e uimitor, dar sa revin la The Rasmus.
   Cred, nu stiu sigur, dar cred ca prima melodie pe care am ascultat-o de la ei este Sail Away si imi place foarte mult partea din videoclip cand Lauri se plimba pe plaja. Oh, si ceva info de la wikipedia. (nu va place situl asta?)
   The Rasmus este o formație rock finlandeză întemeiată la Helsinki în 1994, când membrii ei erau încă liceeni. Aceștia au fost inițial Lauri Ylönen (voce/compoziție), Eero Heinonen (bas), Pauli Rantasalmi (chitară) și Janne Heiskanen (tobe), însă Heiskanen a părăsit formația în 1998, fiind înlocuit ulterior de Aki Hakala.
   Now, fugiti sa ascultati ceva melodii ca sa hotarati daca va plac sau nu. Well, poate ati hotarat asta deja. Btw, melodia In the Shadows este superba. (according to me)
   Enjoy!

Diary of J.

2011-04-25T04:14:00.001+03:00

    Really, nu imi place rozul. Nu atat culoarea in sine cat ideea de roz. Ideea ma termina! Sau ideile? Si chiar evit sa port roz. Well, asta si din cauza ca nu ar sta bine pe mine. Eu sunt facuta pentru negru, albastru, verde and stuffs like that. Ma plimbam cu un ex bf pe strada intr-o zi si am trecut pe langa o casa roz si am zis ca nu imi place. A ramas putin socat. Este chiar atat de dificil sa auzi o fata spunand ca nu ii place rozul? Ah, si cand eram mica imi placea. Bine, atunci imi placea pentru ca si restului lumii ii placea, iar eu nu eram nici macar in clasa I.
    In schimb rosul imi place foarte mult. Cel mai mult imi place cand este combinat cu negru si combinatia asta de culori imi place cam de cand eram la gradinita. Am gasit acum ceva timp niste desene de-ale mele din acea perioada care mi-au confirmat asta.
    Cand eram la gradinita vroiam sa fiu la scoala. In generala vroiam sa fiu la liceu si acum ca sunt la liceu, ghiciti unde vreau sa fiu. Da, probabil ati ghicit. Si de ce? Ah, motivele sunt o multime, dar nu am de gand sa le insir acum aici, le voi tine pentru mine.
    Postul asta este poate cea mai mare tampenie pe care o scriu pe aici, dar vreau sa il scriu.
    Iarasi am facut schimbari. Nu, nu skinul blogului, asta a fost acum ceva timp. Am facut un alt fel de schimbari, schimbari care tin de... life? Sunt o persoana dificila. Chiar sunt. Uneori sunt dificila chiar si pentru mine. Si continui sa ma enervez singura gandindu-ma la o multime de tampenii. Nu cred ca e prea sanatoasa chestia asta. De parca as face eu ceva sanatos sau de parca as fi eu sanatoasa, dar asta este altceva. Chestia asta cum o schimb? As avea cateva variante in minte, dar nicio sansa. As mai schimba cate ceva la viata mea. Chiar as face-o.
    Nu ma intrebati ce vreau sa spun in postul asta pentru ca nu vreau sa spun nimic. Doar aberez. Fac asta destul de des si, sincer, chiar imi place. Imi place sa aberez, sa rad si sa mi se falfaie de tot, toate si orice. Ma simt chiar bine ignorand diverse.
    Sunt unele lucruri pe care nu pot sa le fac, dar pe care pot sa invat sa le fac. Problama este ca nu o voi face singura. Poate pentru ca sunt prea lenesa. Or who knows?
    Cate sanse le dati relatiilor la distanta? Trebuie sa intreb asta, desi am mai intrebat. Senzatia pe care mi-o da relatia la distanta este... Pff! Nu gasesc un cuvant potrivit pentru asta. Este suficineta atractia... intelectuala? Cred ca asa este cel mai potrivit sa o numesc. Dar poate ca imi prinde bine.
    Ah, nu detestati cand vi se inchid topicurile pe un forum fara motiv? Sau cand vi se inchide topicul deschis de voi deoarece mai exista un topic similar si nu se tine cont ca voi ati deschis primul topicul? Mie nu imi place chestia asta. Deloc! Si nu imi plac ipocritii.
    Postul asta trebuia sa fie atat de diferit! Dar cand mi-a iesit mie ceva cum mi-am propus? Exact!
    Darling, ignora ce am scris pe aici. Nu conteaza cu adevarat. Doar aberez intr-o noapte la ora patru. Sleep well!

[...]

2011-04-24T15:34:00.001+03:00

La Paști
de George Topîrceanu

Astazi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si mânjite,
Zece oua înrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce va este, fratioare,
- Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua...
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân'la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.
- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n strada...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sa fiu omleta!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi închipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!...

Paște fericit!

Vechiul oras imperial

2011-04-23T15:26:00.002+03:00

de Yasunari Kawabata

    In sfarsit reusesc sa scriu asta! Vreau sa o fac de secole, dar nu mi-am putut misca degetele pe tastatura sa scriu postul asta.
   Asaaa... Am citit cartea asta acum ceva timp (ceva mult timp) si mi-a placut foarte mult. (e Kawabata, d'oh). Yasunari Kawabata are un stil incredibil de a scrie. Mie imi da o stare de relaxare si ma incanta sa citesc cartile lui (desi am citit doar doua - deocamdata - pot spun ca imi place foarte mult autorul), sa citesc despre Japonia.
   In cartea aceasta, Vechiul oras imperial, este vorba despre o fata care isi cunoaste sora geamana. (yeah, that's right) Dar lasand asta, ideea in sine parca nu ma atrage atat de mult cat ma atrage descrierea. (de fapt, cred ca scopul autorului a fost sa descrie Kyoto) Nici macar nu imi gasesc cuvintele sa spun cat de mult imi place.
   Oh, florile de cires! Va plac florile de cires? Mie imi plac foarte mult. Desi nu ma incanta rozul, florile de cires sunt superbe roz (well, florile de cires arata bine roz si rozul arata bine si atunci cand este langa / pe cineva anume, dar asta este pentru un post viitor. Am anumite reguli de postare pe blog, asa ca nu va pot spune despre asta cum. Plus ca putin mister nu strica, nee?) Si ziceam de florile de cires care sunt superbe.

Chiar am vazut un cires minunat saptamana asta si m-am oprit cateva clipe sa ii fac doua fotografii (daca mi-as fi si dat seama ca rezolutia e setata la 320x240 ca sa o stetez macar la 800x600 era superb).
Si faptul ca in carte se pomeneste de chimonouri este un alt aspect care imi place foarte mult! Dar oricum, ce scriu eu aici nu poate sa redea cat de minunata este cartea. Va recomand cu caldura Yasunari Kawabata. Enjoy!

Da, stiu ca nu am prea scris despre carte...

Block

2011-04-17T17:56:00.002+03:00

   Okay... asta devine stresant. Postul asta va fi o aberare totala, o tampenie, nu merita citit asa ca nu va bateti capul. Il scriu doar pentru ca ma gandesc ca asta ma va ajuta sa scap de block-ul pe care il am. Ceva decent nu pot sa scriu.
   Asadar, sunt intr-o perioada in care vreau sa scriu destul de multe lucruri, dar nu pot. Ma opresc dupa primele cuvinte si asta este groaznic. Chiar groaznic! Nu sunt in stare nici sa scriu un post decent pe blog. (pauza... nu stiu ce sa scriu)
   Este frustrant.
   .Cred ca ar trebui macar sa ma bucur ca am chef sa ascult muzica.
   .Mainile imi sunt grele deasupra tastaturii... Parca sunt de plumb.
       .Gata, nu sunt in stare sa mai scriu nimic... Pray for me, dudes!

Mda... ignorati si imaginea postata.

Inception

2011-04-07T15:02:00.005+03:00

    Acum ceva timp am reusit sa vizionez Inception, desi nu l-am asteptat cu nerabdare. Auzisem cate ceva despre el, dar nu foarte detaliat, deci habar n-aveam ce se intampla pe acolo. Totusi, imi trezise un oarecare interes.
    En fin, am vizionat filmul la o calitate proasta, dar nu asta conteaza, conteaza ca mie chiar mi-a placut. Dupa primele secvente ale filmului ma asteptam la cu totul altceva, ceva cliseic si rasuflat, dar ma bucur ca nu a fost asa. Ideea filmului mi se pare superba si imi place foarte mult ideea totemului. Nu stiu cum as putea sa descriu impresia pe care mi-a lasat-o totemul.
    Mi-a placut si inca imi place foarte mult o scena de prin prima jumatate a filmului (cred ca pe acolo e) unde Cobb isi observa totemul si era pregatit sa isi zboare creierii daca acesta nu se oprea (ca sa intelegeti asta trebuie sa vizionati filmul. Nu ma pun acum sa il povestesc).
    Efectele speciale sunt minunate! Imi place in special lipsa gravitatiei din anumite scene. Este superb sa privesti asa ceva. Cel putin mie mi-a placut.

Poate ca exagerez, dar am vizionat filmul intr-o perioada in care mintea mea visa - intr-un fel sau altul -, asa ca s-a impletit bine cu filmul si se pare ca au ramas impletite.

    Altceva care mi-a placut foarte mult sunt nivelele (vis in vis) si trecerea timpului in acele nivele. Si sa nu uit sa mentionez ca mi-au placut actorii. Au interpretat foarte bine din punctul meu de vedere.
    Desigur, daca veti cauta pe Internet, veti gasi pareri diferite vis-a-vis de acest film. Chiar acum am citit o dezbatere pe undeva despre 'gaurile' din film. Desigur, s-au gasit raspunsuri si explicatii pentru toate intrebarile, so, daca ati vizionat deja filmul si aveti intrebari / nelamuriri, poate ar fi bine sa dati un search pe Google.
    Well, vizionare placuta!

~~P.S.: Se opreste!~~
~~P.P.S.: scartaie postul meu...~~

Gheisa

2011-04-02T01:04:00.001+03:00

    Consider ca gheisele sunt minunate. Imi place foarte mult imbracamintea lor, machiajul si miscarile pline de gratie. Sunt niste femei uimitoare si cred ca sunt, de asemenea, extrem de puternice si inteligente. Nu stiu multe despre ele, dar ma fascineaza, imi trezesc interesul si imi place sa le admir.
    Am citit in carti despre ele si pe internet, tot pe acolo am vazut si imagini si intotdeauna se spune despre abilitatea lor de a se misca fara a face zgomot, intr-un mod elegant. De fapt, asta cred ca este o caracteristica a japonezilor in general, dar nu stiu, cand se spune asta despre o gheisa paraca are un impact mai mare.
    In continuare voi scrie cateva informatii gasite pe Internet despre gheise. De fapt voi da copy paste.
    De secole, gheisele japoneze au fascinat atat barbatii, cat si femeile, prin frumusetea lor neobisnuita si mereu invaluita in mister. Ne-am dorit dintotdeauna sa stim cum reusesc gheisele sa exercite un magnetism atat de puternic asupra barbatilor din toata lumea, cum isi mentin stralucirea impecabila si ce secrete de infrumusetare ascund ele si, usor, usor, am reusit sa patrundem in universul frumusetii lor misterioase.

    Inca din frageda copilarie, gheisele incep pregatirea pentru stilul de viata pe care il vor adopta pentru totdeauna: invata sa practice diferite arte, una dintre cele mai importante fiind arta conversatiei, invata sa mearga elegant, sa isi aranjeze parul in coafuri sofisticate si sa isi ingrijeasca pielea precum o gheisa adevarata.
   O gheisa va prefera intotdeauna sa isi indrepte parul, in special daca acesta are tendinte de ondulare. Pentru ele, parul drept si stralucitor este un simbol al frumusetii si elegantei supreme; in schimb, parul ondulat poate semnifica faptul ca o gheisa nu a petrecut suficient timp pentru a se ingriji si, astfel, va fi privita cu un ochi critic. Gheisele au intotdeauna firul de par gros si sanatos, in special datorita alimentatiei bogate in peste, orez si legume proaspete. Inca de mici, gheisele sunt invatate sa se hraneasca corect, deoarece ele stiu ca o frumusete autentica isi are radacinile in interior.
    Dar o gheisa autentica iti va putea impartasi un secret al parului matasos si stralucitor, utilizat de secole: uleiul de camelie (tsubaki). Acest ulei, extras din planta Camellia Japonica, are proprietati nutritive si hidratante, reparand in acelasi timp varfurile si redand stralucirea parului. Inainte de a realiza una dintre acele coafuri complicate, gheisele isi maseaza parul cu ulei de camelie, ce actioneaza ca un balsam fara clatire natural.
    Un alt secret al frumusetii unei gheise il reprezinta o bautura magica neagra. Se spune ca in secolul 5, un imparat japonez a fost vindecat de o boala incurabila datorita acestei bauturi, acesta fiind motivul pentru care gheisele cred in proprietatile magice pentru frumusete ale bauturii negre. De fapt, aceasta contine doar doua ingrediente: ceai negru, pe care gheisele prefera sa il consume fermentat, precum si zahar brun. Ceaiul negru, alaturi de vinul din orez (sake) sunt cele doua bauturi traditionale din Japonia datorita carora gheisele sunt atat de frumoase, sanatoase si par sa nu imbatraneasca niciodata.

    Intr-un univers atat de exotic si misterios precum cel al gheiselor este imposibil sa nu intalnim o multime de secrete ce ne pot uimi sau pe care noi, femeile moderne, nu le-am pune niciodata in practica. Adevarul este insa undeva la mijloc, intrucat majoritatea femeilor, moderne sau adepte ale traditiei, ar face aproape orice pentru frumusete!
   Tratamentul facial traditional al gheiselor, ascuns de ochii lumii pana acum putin timp - cand in New York s-a deschis salonul de infrumusetare cu specific japonez Shizuka Spa – a inceput sa faca ravagii printre vedete, deoarece curata in profunzime porii si confera tenului o stralucire greu de egalat, aproape nepamanteana… Tratamentul gheiselor este compus din excremente de pasare, extract de orez si apa imbuteliata de la Muntele Fuji. Suna un pic ciudat, nu-i asa? Dar stai linistita, excrementele sunt sterilizate inainte cu ajutorul lampii UV, iar efectul ten de portelan te va face cu siguranta sa uiti ingredientul principal al acestui tratament facial, bogat intr-o enzima esentiala numita guanina!
   In mod cert, gheisa a devenit un mit, un simbol inaccesibil al frumusetii, insa, dupa cum ti-am aratat, aceste femei misterioase au si ele propriile lor secrete si ritualuri de infrumusetare, precum si machiajul specific pe care il aplica inainte de fiecare aparitie publica. Probabil ca gheisele ilustreaza cel mai bine proverbul: Nu exista femei urate, ci doar femei neingrijite, dovada fiind eforturile uriase pe care le depun pentru a fi mereu frumoase. [sursa]

     Acestea nu sunt memoriile unei Imparatese sau ale unei Regine. Sunt memorii de un alt fel. Lumea mea este pe cat de interzisa, pe atat de fragila; fara misterele ei, nu ar putea supravietui.
   Cu ocazia asta, vreau sa spun cate ceva si despre Memoriile unei Gheise, in primul rand cartea scrisa de Arthur Golden si apoi filmul realizat dupa aceasta carte, desi eu prima oara am vizionat filmul si abia apoi am citit cartea. Dar poate ca este mai bine asa, deoarece cred ca as fi fost dezamagita de film asteptand sa se intample anumite lucruri din carte care au fost combinate in film. Daca ati citit si vizionat Memoriile unei Gheise, stiti la ce ma refer.
   Atat filmul cat si cartea sunt frumoase. Felul in care a scris Arthur Golden Memoriile, mi se pare reusit si mi-a facut placere sa o citesc. Este o carte bine scrisa care are tot ce trebuie sa aiba o carte buna. Cel mai important este ca nu plictiseste.
   Actiunea filmului este putin diferita de carte si oarecum mai blanda vis-a-vis de un anumit persoanj (sau asta am remarcat eu / mi se pare), dar asta nu m-a impiedicat sa vizionez filmul si pentru a doua oara. Actorii isi joaca rolurile cu pricepere si te tin lipit de ecranul televizorului / calculatorului. Le recomand pe ambele.

Sleeping with Money

2011-03-20T12:55:00.002+02:00

written by Barbara Katagiri
illustrated by Sakuya Fujii

   Hello! De câteva zile vreau să scriu postul ăsta, dar nu am reuşit până acum. Sunt în pană de scris de orice fel, dar cred că îmi revin. De fapt, mă străduiesc să îmi revin.
   Am reuşit să trec peste dilema mea cu "cum flori de măr să mă chinui dinainte de Crăciun să citesc o carte (Idiotul de Dostoievski) şi să citesc o nuvelă în doar câteva ore?" Şi nu găsiţi explicaţia: ah, dar ţie îţi place yaoi aşa că se înţelege, pentru că nu e valabilă. Am vrut să citesc altă nuvelă, pe care o am pe lista de read de mult timp. Dar trecând peste.
   Cred că pot zice că oficial sunt îndrăgostită de Yakuza. Îmi plac personajele Yakuza din manga, din nuvele, din rpg şi îmi plac şi tatuajele acelea ale lor. They look awesome în my opinion. Mi se pare că au ceva special, acea atitudine care îi diferenţiază de restul. I mean, eu când spun Yakuza mă gândesc automat la un tip tânăr şi incredibil de hot sau la un tip bătrân, cărunt, foarte inteligent şi care are şarmul lui. Cei care nu arată aşa, automat nu au şi nu vor avea un post de conducere. Nah, asta e părerea mea despre personajele Yakuza.
   Şi evident că nu vă zic eu despre Yakuza doar de plăcerea de a zice, în nuvela Sleeping with Money este un astfel de personaj, un uke incredibil de simpatic şi mai este pe acolo şi un seme care te face să salivezi.
   Îmi place foarte mult nuvela asta and it made me all warm inside. Descrierea este superbă şi ăla da sex! Personajele sunt şi ele simpatice şi este o poveste foarte drăguţă.
   Oh, am zis că pe lângă faptul că eu nu-s în stare să citesc o carte de dinainte de Crăciun, atunci când am citit Sleeping with Money chiar nu aveam chef de nimic scris în engleză? Eh, v-am spus acum. Dacă nu mă credeţi pe mine cât de captivantă este nuvelă asta, aici este linkul de download. Enjoy!

Pray for Japan

2011-03-16T17:40:00.000+02:00

I don't know how much this helps, but I love this country so at least I could post this, right? Most of the things that I love are thank to Japan so I can't be indifferent at what happens. Just stay strong, Japan and thank you!

Alone

2011-03-15T16:38:00.000+02:00

   Este cam aiurea ca două surori să fie îndrăgostite de acelaşi tip, nu? Pe unde mai pui că cele două sunt gemene şi nu orice fel de gemene, ci siameze. (De la începutul filmului am zis că nu contează care va fi finalul, dar să nu moară Wee. Well, finalul m-a surprins.)
   La începutul filmului mi s-a părut simpatică Pim (una dintre cele două) şi chiar mi-a plăcut de ea, dar de Wee mi-a plăcut mai mult (iubitul lui Pim). Pe de o parte pentru că este drăguţ, pe de altă parte pentru că personajul este simpatic, pare cu capul pe umeri şi este binevoitor.
   Când s-a îmbolnăvit mama lui Pim a început acţiunea, mai exact, Pim s-a reîntâlnit cu sora ei geamănă, Ploy, de care s-a separat şi care este... moartă. Drăguţ să îi facă o vizită, nu? M-a cam ţinut în priză filmul ăsta şi mă bucur că nu am fost dezamăgită având în vedere că vroiam să îl vizionez de ceva timp. Nu este unul dintre cele mai bune, dar mi-a plăcut.
   Cum ziceam mai sus, finalul m-a surprins puţin. Din zeci de scenarii la care mă puteam gândi, la asta nu m-am gândit, dar ce farmec ar fi avut să îl ştiu dinainte? (Eh, poate cineva s-a gândit la el, poate ce nu am vrut eu să îl ştiu dinainte... who knows?)
   Recomand filmul. Enjoy!

P.S.: Nimic nu e ceea ce pare.

Loveless

2011-03-14T17:11:00.007+02:00

by Kouga Yun

A trecut ceva timp de când am vizionat Loveless şi mi-a plăcut mult. Auzeam - de fapt citeam - multe păreri privind acest anime şi tot vroiam să îmi înmulţesc lista de animeuri yaoi / shounen-ai văzute, aşa că am făcut ce am făcut şi l-am vizionat (yeah, din nou este vorba de netul meu simpatic).
   Ce aş putea să spun? În anime acţiunea se cam termină în plop, dar în manga se continuă. Nu am verificat, nu am citit manga, dar pentru mine a fost suficient animeul. Dacă ştiu prea multe nu e bine.
   Animeul Loveless are doar doisprezece episoade, dar au fost de ajuns să mă facă să mă îndrăgostesc de personajele principale. Soubi şi Ritsuka formează un cuplu minunat, iar comportamentul lor mi se pare justificat şi, poate, puţin drăguţ.
   Luptele din anime mi-au plăcut mult şi ideea de Fighter şi Sacrifice mi s-a părut drăguţă, să nu mai zic de ideea de Blank Fighter.
   Altceva care mi-a plăcut este grafica şi melodiile Michiyuki, Tsuki no Curse şi Tragedies (cred că asta era).
   Well, este un anime drăguţ şi îl recomand. Aici puteţi viziona animeul subtitrat în engleză, manga (care este ongoing) o puteţi citi aici, iar OST-urile le puteţi downloada de aici şi aici. De cel de al doilea site pentru OSTs am dat acum, de obicei îl folosesc pe primul pentru care trebuie cont pentru a downloada, dar este un site simpatic.
   Enjoy!

Sunt putin... grabita in postul asta, dar nu se observa, nu? *grin*

Anna Karenina

2011-03-09T18:23:00.002+02:00

de Lev Tolstoi.

- fragment -

          Durerea de măsele, care-i umplea gura de salivă, îl împiedică să vorbească. Tăcu privind roţile unui tender care înainta încet pe linie.
          Şi deodată, o altă durere, lăuntrică, îl forţă să uite pentru o clipă măseaua. La vederea tenderului şi a şinelor, şi sub influenţa convorbirii pe care o avusese cu o persoană pe care nu o mai văzuse de la nenorocirea lui, şi-o aminti deodată pe ea, sau mai degrabă ceea ce rămăsese din ea, când, ca un nebun, alergase la gară. Pe o masă, era aşezat fără ruşine de privirile străinilor, trupul ei însângerat, cald încă de viaţa care îl părăsise de curând. Capul care nu fusese atins, era răsturnat pe spate printre şuviţele grele de păr; părul buclat pe tâmple îi încadra figura drăgălaşa; gura îi era întredeschisă, expresia stranie, plângătoare, care i se fixase pe buze, da un aspect îngrozitor ochilor ei deschişi, mari, de parcă ar fi vrut să-i spună că el are să se căiască, ameninţarea groaznică pe care i-o făcuse odinioară, în timpul unei certe.
          Şi încerca să şi-o amintească aşa cum era la cea dintâi întâlnire a lor; era la gară, tot la gară, dar cât de tainică era atunci, cât de frumoasă, de iubitoare, căutând şi oferind fericirea, deosebită de această atitudine crud răzbunătoare în care-i apăruse în ultimele ei clipe. Încerca să îşi aducă aminte cele mai frumoase clipe petrecute cu ea, dar aceste amintiri erau otrăvite pentru totdeauna. Nu-şi mai amintea decât ameninţarea triumfătoare, îndeplinită acum, care nu se va mai şterge. Nu mai simţea durerea măselei şi plânsul îi contracta figura.

Joseph Minton

2011-03-01T16:56:00.001+02:00

The Beckoning by Joseph Minton

Anul trecut - sau acum doi ani - am avut ca tema un eseu la romana. Trebuia sa fac o analogie intre o poezie de-a lui Bacovia si o pictura din curentul expresionist. Eu nu citesc multa poezie si la capitolul pictura stau chiar mai rau. Totusi, am reusit sa fac eseul si am fost chiar multumita de el. Ce poezie si ce pictura am ales? Well, le-am ales pe astea si asa am dat de Joseph Minton (de fapt am fost putin ajutata sa dau de el).

Am mai privit cateva picturi de-ale lui Joseph M., dar numai in treacat. Oricum, am ajuns la concluzia ca imi plac. Aici si aici puteti gasi picturi de-ale lui. Nu as putea sa aleg alte lucrari sa le postez aici. Cea din acest post am vaga impresie ca a folosit-o o colega de-a mea in eseul ei, deci nu am chiar ales. Pur si simplu mi-a ramas in minte de cand mi-a aratat-o.

Atat. Sunt putin obosita si nu prea am ce sa mai scriu. Enjoy the paintings!

[...]

2011-03-01T13:14:00.004+02:00

Floare albastră
de Mihai Eminescu

"Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri-nalte?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vieţii mele.

In zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Si cămpiile Asire
Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!"

Astfel zise mititica,
Dulce netezându-mi părul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

"Hai la codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă sã se pravale
In prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de padure,
Lânga bolta cea senină
Si sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci poveşti
Si minciuni cu-a ta guriţa,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mã iubeşti.

Si de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Sã-ti astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Cãci va fi sub pălărie -
S-apoi cine treaba are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de dupa gât.

Pe cărarea-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?"

Inc-o gură - şi dispare.
Ca un stâlp eu stau în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastră
Floare-albastră! floare-albastră!
Totuşi este trist în lume!

_____________________

Pentru ca, teoretic, este primavara. Cand va fi si practic n-am nici cea mai mica idee, dar abia astept.

Tiziano Ferro

2011-02-28T20:59:00.001+02:00

Pentru postul asta chiar nu voi cauta niciun fel de informatii despre Tiziano Ferro. Voi scrie absolut tot ce imi trece mie prin cap. N-am idee unde a fost nascut, cati ani are, ce culoare ii place sau daca are animale de companie. De curand si dintr-o intamplare (ce intamplare, n-am idee) am aflat ca este gay (de fapt, parca am vazut asta pe un alt blog...). Evident ca asta nu este relevant. Puteam la fel de bine sa nu stiu asta asa ca nu conteaza acest detaliu. Zic doar asa...

De ce scriu eu despre Tiziano Ferro acum? Pentru ca, profitand de starea buna a Internetului meu care rareori imi da voie sa vizionez ceva on line, am trecut in revista cateva melodii ale unor formatii (printre care Erreway si Juanes) pe care nu le-am mai ascultat de mult si care acum cativa ani imi provocau o nespusa placere sa le ascult. Si acum imi face placere, dar m-am orientat mai mult spre formatii japoneze si nu mi-a mai stat gandul la acestea. Mi-am adus aminte si de Tiziano Ferro, de melodia Stop! Dimentica care, evident, imi place si m-am oprit la melodiile lui ascultand mai multe. Asa am dat si de Le Cose Che Non Dici si Non Me Lo So Spiegare pe care nu le stiam si am ajuns la concluzia ca imi plac mult.

Atat. Vroiam doar sa pun linkurile acestor melodii si sa spun ca imi place Tiziano (de la voce, genul de muzica cantat si limba. Desi nu stiu italiana, imi place cum suna).

Enjoy!

Travesti

2011-02-27T20:51:00.001+02:00

de Mircea Cartarescu

Aceasta este singura carte pe care am reusit sa o citesc de doua ori. Prima oara am citit-o in clasa a noua sau a zecea (nu mai retin), iar a doua oara am citit-o anul acesta. Am luat mai multe carti de-alea lui Cartarescu de la biblioteca si mi-am zis sa o iau si pe asta.

Prima oara cand am citit-o mi-a placut foarte mult si mi-a ramas in minte personajul Lulu. A doua oara mi-a placut la fel de mult si am ajuns la concluzia ca a fost prea putin. Mi-ar fi placut sa citesc mai mult despre Lulu, dar chiar si asa, imi place foarte mult aceasta carte.

Mircea Cartarescu are un stil mai greu accesibil, dar exact asta cred ca ma atrage. Una dintre profesoarele mele spunea ca nu il intelege pe Cartarescu si mai spunea ca scrierile lui se adreseaza persoanelor tinere (nu a zis asta cu siguranta, crede doar), de varsta elevilor de liceu, dar si printre colegii mei se gasesc cativa carora nu le este pe plac Cartarescu. In concluzie, n-am idee care este publicul-tinta. Cert este ca fiecare avem gusturi diferite. (Mda... Asa-i ca nu stiati asta?)

Descrierea mi-a placut destul de mult, dar tot mi-ar fi placut ca autorul sa se axeze mai mult pe Lulu. Pur si simplu iubesc personajul asta si chiar vroiam sa il "cunosc" mai bine. Poate ati crede ca sunt obsedata de el, dar adevarul este ca nu ma gandesc atat de des la Lulu. Doar atunci cand imi aduc aminte de Travesti.

Pe langa Lulu mi-a mai ramas in minte finalul cartii pe care voi avea placerea sa il scriu aici.
Inainte sa plec, am suflat aburi peste imaginea ta si am scris cu degetul pe oglinda: dispari.

P.S.: Imaginea atasata acestei postari este coperta cartii Travesti de la editura Humanitas, editia a IV-a, anul 2007. Este chiar editia pe care am citit-o.

the GazettE

2011-02-24T14:51:00.004+02:00

Si uite-ma scriind din nou despre o formatie japoneza. Nici despre ei nu stiu prea multe, dar imi plac. Asta e important, nu? Asa ca multumita wikipedia va pot spune cum se numesc componentii formatiei: Ruki (vocal), Reita (bas), Uruha (chitara), Aoi (chitara), Kai (tobe). (Mie imi place Reita - random)

N-am idee cum, cand sau de ce am inceput sa ascult The Gazette, dar sunt simpatici. Au melodii dragute, un ritm simpatic si chiar imi face placere sa ii ascult. Am avut o tentativa de search info, dar evident ca nu am retinut nimic exceptand numele lor (si nici alea bine).

Am si discografia lor (sau o parte din ea) si, evident, single-ul Shiver. Pentru cine nu stie, melodia asta este openingul de la animeul Kuroshitsuji II. (awesome anime. Maybe I'll write something about it... someday.)

Nu prea am ce sa spun despre formatia asta. Cred ca cel mai bine este sa auziti voi ce si cum. Va mai dau link de la o melodie care imi place mult, Cassis, si de la melodia care ii place mult unei persoane la care am ajuns sa tin foarte mult, Filth in the Beauty. (asta nu inseamna ca mie nu imi place!)

Btw, daca veti cauta, veti gasi numele formatiei ca fiind scris: Gazette, The Gazette, the GazettE (alte forme nu stiu daca mai exista).

Spiral

2011-02-21T01:44:00.005+02:00

Spiral este o drama anime pe care am vizionat-o cu... trei ani in urma? Nu mai stiu exact, dar stiu ca mi-a placut.

Renunt din nou la orice idee de a scrie despre ce este vorba in anime pentru ca va fi un fail mult mai mare decat daca scriu pur si simplu ce cred eu despre acest anime.

First of all, are o grafica draguta, la fel si coloana sonora. Well, asta e discutabil deoarece melodia Cocktail (Akira Mitake) mi se pare mai usor de digerat decat Kibouhou (Strawberry Jam). Uneori imi place sa ascult Kibouhou, dar uneori vocea solistei ma face sa vreau sa ma urc pe pereti, ma enerveaza... ma irita. Mda, am eu ce am cu vocile in genu'.

Second, personajele mi s-au parut dragute. Cred ca majoritatea il aleg ca personaj preferat pe Ayumu Narumi si, sincer, asa am zis si eu prima oara. Chiar mi-a lasat o impresie destul de buna, dar privind tot mai mult din anime, atentia mi-a fost captata de Eyes Rutherford (long, silver hair). De ce zic ca majoritatea l-ar prefera pe Narumi? Pentru ca este personajul principal si cui nu ii place personajul principal? Personajul principal este intotdeauna creat astfel incat sa placa publicului. Sau gresesc? Hai ca trebuie sa recunoasteti ca, in general, personajul principal are castig de cauza.

Si cum Narumi este personaj principal, normal ca actiunea se petrece in jurul lui, totul pornind de la fratele lui, Kiyotaka, care ii transmite un mesaj ambiguu, apoi dispare lasandu-i singuri pe Ayumu si pe Madoka. Ah, Kiyotaka este detectiv, la fel si Madoka, sotia lui Kiyotaka, iar Narumi este doar un elev de liceu.

Okay, sunt ceva clisee in acest anime si probabil m-as lega mai mult de ele, dar atunci cand l-am vizionat nu eram atat de stresata de clisee - acum le observ si le comentez cu fiecare ocazie. Still, pentru unele povesti se pot trece cu vederea, avand in vedere anumiti factori. V-am ametit? Si pe mine.

In anime nu se explica prea bine tot ce se intampla pe acolo, deci ar trebui sa cititi manga (Autor: Kyou Shirodaira. Artist: Eita Mizuno) daca vreti sa intelegeti mai multe. Eu, cu vesnica mea lejeritate, nu am citit manga si nici nu cred ca o voi face candva curand. Animeul imi ajunge pentru moment. In plus, nici nu stiu daca manga este complete sau nu si nu imi place sa citesc manga ongoing. Este chinuitor sa astept sa apara fiecare capitol o data pe saptamana / luna si cred ca este si mai chinuitor sa nu apara capitolul la data stabilita. Nu e de mine. Sa nu mai zic ca si uit sa caut updates and stuff...

Bun, gata! Nu-mi vine sa cred ca am scris atat si ca am scris... asa... Important este ca am facut-o, nu? (Oh, please say "yes"!)
Este noapte, cred ca mi-e somn, am o vaga raceala (sau fosta raceala, sau fosta gripa, sau o vaga gripa... ceva pe acolo), maine e luni, am scoala, trebuie sa ma trezesc la sapte, trebuie sa fac un dus or something si ahh... Aici puteti viziona animeul. Enjoy!

MIRЯORS

2011-02-19T18:32:00.002+02:00

As you might know, Mirrors are doua parti, prima lansata in anul 2008, iar cea de-a doua anul trecut, in 2010.

Four times, damn it! Este a patra oara cand incep sa scriu asta si este frustrant, ya know? Renunt la orice idee de a spune despre ce este vorba in cele doua parti. I'll stick to my opinion.

First one. Am vazut Mirrors anul trecut (parca) impreuna cu my ex. Mi-a placut de la inceput la sfarsit. Mai ales la sfarsit.

Second one. Mirrors 2 l-am vazut singura saptamana trecuta. Colega mea de banca il are pe PC si mi l-a dat si mie si da, mi-a placut.

Imi plac ideile ambelor filme si personajele. Mi se pare totul bine conturat si destul de interesant. Dupa ce am vazut primul film, nu imi era la fel sa ma privesc in oglinda. Asta consider eu un film bun. Sfarsitul primului film mi-a placut mai mult, este ceva mai dramatic dupa parerea mea si sux for that guy.

All in all, ambele filme sunt simpatice si ma bucur ca nu sunt legate. I mean, in afara de ideea cu oglinzile nu este nicio legatura intre cele doua. Cat despre persoana din oglinda, tind sa o plac mai mult pe cea din al doilea film. Nu stiu de ce, dar imi pare mai simpatica. (Auzi... simpatica!)

Ma intreb daca va exista si Mirrors 3, desi nu as prea vrea, deoarece atunci as vrea sa il vad si pe ala. (Yeah, I know) Sincer, mi-am pus mainile pe ochi saptamana trecuta... partial.

Si daca ar exista si cea de-a treia parte sunt chiar curioasa sa vad de la ce porneste totul, care va fi ideea and stuffs, cine va fi prins in oglinda si de ce. Cred ca ar fi si urmatorul destul de interesant.

Well, enjoy the movies if you didn't saw them yet.

Girugamesh

2011-02-12T18:53:00.004+02:00

Intr-o zi vorbeam cu cineva despre Girugamesh si am realizat ca nu aveam nicio melodie de-a lor in PC, asa ca am descarcat ceva melodii. Dupa ce le-am inaugurat (a.k.a. sa ascult toate melodiile fara pauza) am repetat 'inaugurarea' si am ramas cu un fix pe cateva melodii. Astea ar cam fi: Fukai no Yami, Fu Junai (L), Having Betrayed Is Why, Glamorous Sky. Well, mai sunt melodii care imi plac, dar nu le voi insira acum pe toate.

Aceasta fomatie a luat nastere in anul 2003 in Chiba, Japonia, iar primul lor single major se numeste Kaisen Sengen, care chiar este o melodie foate draguta (cel putin mie imi place).
Membrii actuali ai formatiei sunt Satoshi (vocal), Nii (chitara), Shuu (chitara bass), Яyo (tobe).

Nu stiu ce as mai putea sa spun. Acum ascult melodia Kanaenu Yume. Girugemsh are un ritm... Melodiile se aud intr-un mod placut si sunt potrivite cam pentru orice stare spirituala. Sincer, nu stiu prea multe despre ei, pentru postul asta (ca sa zic primul single si membrii fomatiei) am dat un search pe Google. De obicei, toate informatiile astea mi se blocheza undeva in minte.

Faptul ca ii aud si ca imi plac melodiile imi este suficient, nu prea ma intereseaza nici genul muzical. Le stiu numele (formatiei), stiu melodiile si este okay pentu mine.

Si la urma urmei, la ce mi-ar folosi sa stiu absolut tot ce se poate stii despre ei? Chiar asta conteaza sau ce canta? Eu as alege a doua varianta. Las viata lor personala pentru ei, eu o am pe a mea si chiar nu am nevoie de a altcuiva, n-am nevoie sa devin o fanatica or something.

Bun! Gata cu aberatul. Va las cu o melodie ceva mai calma de-a baietilor. Enjoy!
Crying Rain

Un Carnet de Bal

2011-02-02T01:49:00.002+02:00

by Nitta Youka

Zilele astea am citit destul de multe manga yaoi si au fost chiar dragute. Le-am ales dupa titlu si am ales bine. Anyway, manga asta - pe care am terminat-o acum putin timp - m-a impresionat cel mai mult. Am avut senzatia ca citesc o carte, nu o manga. O carte care are o descriere foarte buna si captivanta.

Well, Masahiro, unul dintre personajele principale, a studiat peste hotare de la varsta de zece ani. Acum el preda lectii de eticheta si dans in Japonia. Fukaya, unul dintre studentii lui se arata interesat de el, dar interesul lui este si mai usor de observat cand priveste portretul lui Masahiro pe un carnet de dans. De aici se intampla o multime de lucruri intre Masahiro si Fukaya. Relatia lor se intrerupe la un moment dat din cauza fratelui lui Fukaya.

Nu prea am multe lucruri de zis - I really suck at it - despre manga asta, doar ca m-a impresionat mult. Sa urmaresc relatia lui Masahiro si a lui Fukaya si apoi sa stiu ce s-a intamplat cu cei doi intr-un final... Sincer, ma asteptam ca Fukaya sa moara sau sa nu il ierte pe Masahiro pentru ce i-a facut, dar nu s-a intamplat asa, iar ultimele pagini din manga au fost destul de emotionante pentru mine. ~~De fapt intreaga poveste m-a emotionat datorita situatiei absolut irelevante pentru voi in care ma aflu. Yeah, yeah, my choice so I shouldn't complain!~~

Asaaa... Va recomand cu caldura aceasta manga pur si simplu superba. Enjoy! Link!

Gentle Cage

2011-01-30T15:23:00.000+02:00

written by You Shiizaki
illustrated by Kumiko Sasaki

Am citit nuvela asta de ceva timp, dar nu am scris depre ea pentru ca... De fapt nu am niciun motiv real. Nu fac o multime de lucruri pe care pot sa le fac si vreau sa le fac. Dar trecand peste chestia asta...

Gentle Cage este o nuvela foarte draguta (ai zice ca mi-a ajuns sa tot folosesc cuvintele "dragut", "simpatic" si "imi place", dar... nu). Am citit o parte din ea (ceva mai mult de jumatate) inainte sa mi se strice laptopul (asta a fost undeva dupa Revelion), apoi am stat noaptea sa termin de citit. Imi era chiar foarte somn, dar mi-am zis ca o citesc si am citit-o (mai am si eu momente de vitejie).

Unul dintre personajele principale, Itsuki, care este uke - I really love ukes - are parul lung la inceputul nuvelei si este pe acolo o imagine cu el si Tokiwa - yeah, the awesome seme from the novel - in baie unde i se vede parul lung cum ii cade in jos pe umeri ajungamd mai jos de talie, iar eu pur si simplu m-am indragostit de imaginea aia.

Ca o paranteza: Itsuki - pe langa faptul ca e uke - este pictor; cred ca am o chestie cu pictorii or something.

Itsuki si Tokiwa se intalnesc datorita dragostei lor pentru arta. (Am zis ca Itsuki este pictor, dar nu am zis ca Tokiwa este sculptor. Eh, am zis-o!) Si exista o oarecare atractie intre ei.

Prin diverse circumstante, Itsuki este nevoit sa rupa legatura cu Tokiwa si cu absolut toata lumea. Dupa opt ani cei doi se reintalnesc. Itsuki pare ca a devenit o papusa fara sentimente si fara voita proprie, dar Tokiwa incearca il faca sa revina la cel care a fost odata.

Credeti ca reuseste? Heh... Pentru asta, cititi nuvela. Link! Va asigur ca merita! ~~(cu toate ca postul meu este oarecum incoerent, fara diacritice si pe langa)~~

[...]

2011-01-27T20:38:00.001+02:00

Insanity by Joseph Minton

In Parc

de George Bacovia

Acum, sta parcul devastat, fatal,
Mancat de cancer si ftizie,
Patat de rosu carne-vie -
Acum, se-nsira scene de spital.

Atunci, radea,
Bateau aripi de veselie;
Parfum, polen si histerie, -
Atunci, in parc, si ea venea.

Acum, cad foi de sange-n parcul gol,
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum, se-nsira scene de viol...

Gravitation

2011-01-24T20:10:00.005+02:00

by Maki Murakami

De mult timp vreau să scriu câte ceva despre primul anime shounen-ai pe care l-am vizionat şi din cauza căruia îmi place mie atât de mult yaoi. Nu mai știu când am văzut pentru prima oară acest anime, dar știu că mai întâi am văzut câteva secvenţe, apoi când animeul a fost redifuzat l-am văzut cap-coadă.

Când am văzut acele secvenţe nu mi-a luat prea mult timp să mă prind că Shuichi este de fapt un băiat care este îndrăgostit de o persoană de același sex. Am fost surprinsă, dar în cel mai pozitiv mod posibil. M-a făcut curioasă şi vroiam să văd mai mult, să știu ce s-a întâmplat cu acel băiat cu părul roz.

Am fost foarte fericită când am văzut promo la TV (pe canalul A+) că acest anime va fi redifuzat. Evident că am recunoscut imediat personajele.

Well, să vă spun cam despre ce este vorba în acest anime. Vă spun foarte puţin.

Shindo Shuichi este un tânăr care dorește să ajungă pe scena muzicală şi să aibă la fel de mult succes ca şi idolul său, Ryuichi Sakuma, solist al formației Nittle Grasper. Acesta, împreună cu prietenul său cel mai bun, Nakano Hiro, pun bazele unei formații numite Bad Luck.

Într-o seară Shuichi întâlnește un bărbat de la care primește o critică destul de dură privind versurile pe care le scrie. Shuichi nu poate să treacă peste critică şi se gândește constant la acel bărbat care se dovedește a fi un faimos romancier pe nume Yuki Eiri. Shuichi reușește să intre în viaţa lui aproape forțat.

De aici nu vă rămâne altceva de făcut decât să vizionați animeul.

As a side note I say that îmi este greu să asociez personajele principale, Shindo Shuichi şi Yuki Eiri, cu uke şi seme (pentru cine nu știe, Shu este uke, iar Yuki este seme). Nu știu exact de ce. Poate fiindcă acești termeni mi se par lipsiți de romantism, iar Gravitation are destul romantism la care se adaugă şi drama, dar şi comedia sau poate pur și simplu fiindcă atunci când am vizionat animeul, nu știam de existența acestor termeni.

Și că să concluzionez cumva... Pot să apară o mulțime de animeuri cu diverse teme şi cele mai atrăgătoare personaje, dar nu cred că va reuși vreun anime să ia locul pe care îl are acum Gravitation. Sunt oarecum legată de acest anime.

Aici puteți viziona animeul (are doar treisprezece episoade, din păcate) și OVA.

Don't Worry Mama!

2011-01-01T15:53:00.002+02:00

written by Narise Konohara
illustrated by Yuki Shimizu

Încă o nuvelă yaoi pe care am citit-o (am terminat-o acum câteva minute and I am proud of myself. Asta plus că am impresia că mi-am revenit)

Hmm... să văd ce pot spune despre nuvela asta.
Mi-a făcut plăcere să o citesc deşi nu m-a încântat atât de mult. Mi-ar fi plăcut ceva mai multă descriere şi nu ştiu de ce, dar le inversam numele personajelor principale. Şi acum cred că îmi ia ceva timp să realizez că Yuichi este de fapt Imakura şi invers. Pur şi simplu mi se pare că numele lor se potrivesc mai bine celuilait (this make any sense?)

Mi-a plăcut mai mult cea de-a doua parte (Present). Relaţia lor a ajuns la un alt nivel şi mi s-a părut mai simpatică decât la început.

Wait, ar trebui să spun şi despre ce este vorba, nu? Imakura este şeful lui Yuichi la o companie farmaceutică. Are o personalitate deloc plăcută şi Yuichi nu îl agreează. Ei merg împreună pe o insulă pustie pentru a căuta o plantă. Din greşeală cei doi sunt lăsaţi pe insulă. Fără mâncare, apă (or so it seemed) şi complet singuri.

Desigur că nu s-au înţeles bine, dar într-un final, situaţia a luat o întorsătură drăguţă (şi de aşteptat). Mi-a plăcut foarte mult când Imakura i-a zis mamei lui 'Don't worry mama!'.

Aşa-- Present este o continuare a ceea ce s-a întâmplat şi, cum am zis mai sus, partea asta mi-a plăcut mai mult.

Mi s-a părut că seamănă puţin cu Caged Slave (am scris despre nuvela asta mai jos), mai exact personalitatea ukeului, dar şi asta era oarecum de aşteptat, nu? Anyway, cei doi sunt asemănători, dar nu îmi displace asta. Sunt drăguţi.

Mmm... Cam atât. Aici este linkul de download. Enjoy!

~~Cred că am rămas doar cu impresia că mi-am revenit...~~

Caged Slave

2010-12-28T17:33:00.001+02:00

written by Yuiko Takamura
illustrated by An Kanae

Pentru început vă avertizez că s-ar putea să aberez puţin... puţin mai mult. Până nu scap de blocajul ăsta îngrozitor care inundă toate domeniile, voi abera într-un mod... aberant (see? see?) Hmm... poate şi ceva exagerare.

Tocmai am terminat de citit această nuvelă yaoi şi dacă aş fi cât de cât normală (n-am idee ce se întâmplă cu mine şi asta cred că este cea mai enervantă parte) mi-aş lua câteva minute să o recitesc în gând să îmi readuc aminte de tot ce mi-a plăcut şi să am un zâmbet stupid pe buze, dar... las asta pe mai târziu.

La un moment dat când citeam nuvela mi-am zis aşa: "Dacă se întâmpă asta fac urât". Ce sau dacă s-a întâmplat nu vă spun. Aş distruge tot farmecul cititului. Apropos de asta, nu este enervant să vezi pe cineva citind prima oară sfârşitul unei cărţi? Ce rost mai are să o citeşti dacă ştii deja sfârşitul? Unde mai este surpriza (după care eu tânjesc atât de mult şi pe care o iubesc atât de mult) dacă ştii deja?

Am citit descrierea acestei cărţi pe un site pe unde era şi linkul de download, dar nu mergea aşa că am căutat-o, am găsit-o şi am citit-o.
Hai totuşi să spun câte ceva despre poveste; Tsukasa (care este adorabil), după ce este părăsit de iubitul lui (ticălos om), întâlneşte un bărbat în holul unui hotel şi sfârşeşte petrecând o noapte cu el. Acceptă să se întâlneacă din nou cu el exact o săptămână mai târziu, în aceeaşi cameră (2703). Aceste întâlniri continuă, deşi Tsukasa nu ştie numele bărbatului cu care îşi petrece nopţile de vineri.
Ce se va întâmpla cu realaţia lor, dacă Tsukasa va afla numele, nu veţi afla de la mine aşa că vă las linkul de downlod.

Enjoy!

Requiem For A Dream

2010-12-21T11:33:00.000+02:00

Director: Darren Aronofsky
Writers: Hubert Selby Jr. (based on the book by), Hubert Selby Jr. (screenplay)
Stars: Ellen Burstyn, Jared Leto and Jennifer Connelly (imbd.com)

Am văzut acest film când eram în clasa a IX-a, adică acum doi ani. Atunci mi-a plăcut foarte mult, acum nu ştiu ce efect ar avea asupra mea, dar cred că m-ar încânta la fel de mult dacă azi l-aş vedea pentru prima oară.

Deşi îmi place atât de mult acest film, l-am văzut o singură dată. Nu obişnuiesc să revăd filme decât dacă sunt la TV pentru a n-a oară şi nu am nimic mai bun de făcut şi nu obişnuiesc să recitesc cărţi sau manga şi nu obişnuiesc să revăd animeuri. Totuşi, am recitit o carte, prima carte pe care am recitit-o: Travesti de Mircea Cărtărescu.
M-am depărtat de film; poate voi scrie un nou post pentru Travesti.

Requiem For A Dream este un film despre oameni şi despre droguri.
The hopes and dreams of four ambitious people are shattered when their drug addictions begin spiraling out of control. (imdb.com)

Ce credeţi că este mai grav? Pierderea unei părţi a corpului, pierderea libertăţii, pierderea sănătaţii mentale sau pierderea umanităţii?
Eu cred că toate sunt la fel de grave, depinde doar cum le priveşti.

Mai mult ca sigur acest film nu impresionează pe toată lumea la fel, poate pe voi nu vă impresionează cu nimic, poate că nu vă spune nimic, dar oare chiar contează asta? Nu, deloc. Nici pentru voi şi nici pentru mine.

Ştiu, dar nu am în sânge chestia asta pentru a-mi scrie împresiile despre ceva ce îmi place. Mi-e destul de greu să o fac (dar şi aici există o excepţie de care sunt kinda proud), dar poate că v-am făcut măcar puţin curioşi.

Enjoy!

Dog Style

2010-12-18T15:45:00.001+02:00

by Motoni Modoru

Tocmai am terminat de citit această manga şi mi-a plăcut. Mdeah, primul capitol l-am citit greşit şi nu înţelegeam nimic. Eh, bine că nu am citit aşa toate cele douăzeci de capitole.

M-a emoţionat puţin manga asta şi mă bucur că am reintrat în pagină imediat după ce mă hotărâsem să nu mai citesc. Greu cu mine...

Mi-a dat cineva o listă cu mangas pe care le-a citit şi asta mi-a atras atenţia. Era pe la sfarşitul listei pe care am scanat-o rapid cu privirea şi trebuie să recunosc că are un titlu interesant. Cred că mi-a prins bine să o citesc acum... Cred.

~~Maybe that I am a stray dog too...~~

Happy reading!
Link!

P.S.: Această manga este yaoi, ofc!

Iarnă...

2010-12-06T01:22:00.002+02:00

Nu am nimic de spus. Adica, nu am nimic important de spus.

Trecând peste... Ieri a nins. Nu mă încântă foarte mult asta, dar nici nu îmi displace. Am făcut totuşi o fotografie cu uimitorul meu telefon (mă mir că se vede aşa bine) şi ştiu că la un moment dat nu o voi mai avea şi vreau să o păstrez (deşi nu e strălucită). Cam ăsta este scopul postului ăstuia.

[partea asta am şters-o din post. Am o mare problemă în a-mi dezvălui sentimentele. Am cochilia mea şi mi-e bine în ea, deşi poate că uneori ar fi mai bine să scot capul afară şi să urlu cât mă ţin plămânii.

E greu să fi adolescent. Foarte greu. Deja mă imaginez râzând de ce scriu acum...]

Mai bine m-aş pune să dorm.

Dolce

2010-12-02T20:38:00.003+02:00

by Kitazawa Kyou

How should I start?

Am citit această manga aseară. La început am vrut să renunţ la ea, dar, datorită nu ştiu cărui motiv, am continuat să citesc. Şi bine am făcut deoarece mi-a plăcut mult.

(Just look at Usami)

Îmi place intriga şi grafica (ah, mie tot timpul îmi place plotul şi grafica).
Are mult prea puţine capitole, dar nici nu cred că ar fi trebuit să fie mai multe. Această manga merită citită, deoarece este incredibil de drăguţă. It really is.

Manga 'Dolce' urmăreşte poveştile a patru băieţi (ah, am uitat să spun că este o manga yaoi? My bad) angajaţi la un restaurant. Desigur că se axează mai mult pe unul dintre cupluri (şi zau că nu am nici o obiecţie), dar nici nu prea contează asta, neh? (Just read it and you'll understand what I mean).

Ah, am o micuţă, dar micuţă de tot, slabiciune pentru rapes aşa că asta cred că este partea care mi-a plăcut cel mai mult. (woops, that was a little spoiler)

If you want to read it, here is the link.

Hakui no Shihaisha

2010-11-29T00:26:00.003+02:00

by Kabutomaru Chouko

Intr-o seară, când mă plictiseam şi aveam pofta de ceva hard yaoi, am cautat câteva pe Internet. Datorită talentului meu unic de a căuta diverse pe Internet mi-a luat ceva timp, dar important este că am gasit această manga, care este superbă.

Veşnicul avertisment cand scriu ceva despre o manga: yaoi 18+ (yaoi = boy x boy smex şi, serios, daca nu va place genul cu siguranţa nu ar trebui să vedeţi nici macar o pagină din manga asta. Este superb de explicită.)

Link. Are doar opt capitole, dar sunt delicioase.

Sex Therapist

2010-11-12T22:12:00.006+02:00

by Kodaka Kazuma

Această manga (care face parte din mangaurile mele preferate) are şapte capitole. (Da, este yaoi, so stay away from it if you don't like it!). Capitolele sunt:
1 Sex Therapist
2 A Man Who Dreams
3 The First and Last Man
4 Sweet Man
5 Prince of the Ice
6 Timid flower
7 Free-F@#%ing Father

Fiecare capitol are o poveste, iar personajele se schimbă, cu excepţia unuia (yeah, it's that cute guy from the image).
Hmm... nu cred că aş putea să aleg anumite capitole care mi-au plăcut cel mai mult. Toate sunt cute and... speshal(just try to image the last one).

Ce să mai zic? Că de povestit, nu o povestesc. Am citit-o cu interes si cu plăcere. Este foarte drăguţă şi deşi la început am fost puţin confuză (read it if you wanna know why) a ajuns să îmi placă foarte mult.

Link
Happy reading!

New blog adress

2010-11-05T19:30:00.002+02:00

http://blowing-time.blogspot.com/ aceasta va fi noua adresă a blogului. Voi păstra toate postările, dar din diverse motive, am hotărât să schimb adresa.

Nu ştiu dacă asta va afecta ceva (de fapt, la cât de insignifiantă sunt eu, sigur nici blogul meu nu este de mare interes), dar postez pentru orice eventualitate.

Ahh... Este groaznic să vrei să faci multe lucruri, dar să nu poţi face nimic. Mă simt ca într-o cuşcă şi parcă se strânge tot mai mult în jurul meu. Mii de mulţumiri că există cărţile altfel aş fi cu adevarat pe punctul de a muri sufocată de această cuşcă imaginară, dar atât de răspândită în bieţii mei plămâni.

Aberez, ştiu. Oricum nu contează.

Take care!

Saihate no Kimi e

2010-10-17T16:14:00.007+03:00

by Minami Haruka

este una dinte mangaurile mele preferate.

Saihate no Kimi e este o manga de şase capitole plus epilog. Povestea (pe care nu v-o dezvălui) este foarte draguţă şi interesantă.

Am citit de ceva timp manga asta şi probabil aş fi recitit-o daca mi-ar sta in obicei. Am mai citit cateva manga scrise de Minami Haruka şi mi-au placut foarte mult. Imi place grafica şi acţiunea din fiecare manga.

Ahh, am uitat să menţionez: Saihate no Kimi e este o manga yaoi, aşa că nu vă avântaţi să o citiţi dacă nu agreaţi genul.

Link
Spor la citit!

Wish...

2010-09-25T01:36:00.000+03:00

I wish...
I wish that the thing that happened yesterday to be a dream.
I wish like things to not be so bad.

Este cam aiurea când nu eşti sigur pe ziua de mâine, nu? Îmi simt ochii grei şi mi-e somn. Vreau să dorm şi totuşi, nu vreau să dorm.

Poate că nu va fi aşa de rău. La urma urmei, nu ar fi prima oară când mi se spune asta, când analizez această opţiune, dar asta nu schimbă faptul că lucrurile stau cam rău.

Sunt optimistă, totuşi, şi cred că este doar ceva care se va rezolva, aşa cum s-a mai rezolvat. Nu este singura variantă aşa că...

Mi-e somn... Mi-e foarte somn şi cred că răcesc. Nu vreau asta.
Îmi simt ochii grei şi umflaţi. Aiurea senzaţie.

Vreau să fac atât de multe, dar nu reuşesc să îmi gestionez timpul şi mai vreau să fac unele lucruri care s-ar putea să nu fie posibile. Dar poate că într-o zi...

It really sucks when you are not certain about tomorrow, and I have a crazy teacher at arts...

Aberez. Din nou.

Gackt

2010-09-03T01:58:00.001+03:00

Gackt este unul dintre artiştii mei preferaţi (de fapt e no.1 momentan *grin*). Are o voce absolut minunată. Nu mai ştiu cum şi când l-am ascultat pentru prima oară, dar nici nu prea contează asta, nu?

Gackt s-a născut pe data de 14 iulie 1973, în Okinawa, Japonia. În anul 1995, Gackt s-a alăturat formaţiei Malice Mizer (ascult foarte rar MM, but they sound good), formaţie cu care a lansat doua albume. La începutul anului 1999, Gackt a părasit Malice Mizer, iar cinci luni mai târziu, Kami (unul dintre componenţii Malice Mizer şi un prieten apropiat al lui Gackt) a decedat. Gackt i-a dedicat două melodii, "U+K" şi"Emu ~For my dear~".

În data de 12 mai 1999, Gackt şi-a lansat cariera solo.

Şi vă las cu melodia Flower pe care o ador.

A Frozen Flower

2010-09-01T18:47:00.001+03:00

Acest film nu este recomandat persoanelor sub 18 ani!

Nu voi da copy-paste de pe un site pentru a vă spune ceva despre acest film, pentru că... nu am chef.

Unele dintre colegele mele au vizionat acest film şi nu l-au găsit uşor de digerat. Ştiam aproximativ despre ce este vorba şi vroiam să îl văd de ceva timp. Acum câteva zile am reuşit şi pot spune că este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut. Dacă colegelor mele nu le-a plăcut, nu îmi pasă, la fel cum nu îmi pasă dacă cineva îi scrie un review mai puţin plăcut.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe informaţii, Internetul vă sta la dispoziţie. Eu doar vi-l recomand.

Formula 17

2010-08-29T17:07:00.002+03:00

(live-action, BL)

Tien is an innocent 17-year old who goes to the big city for a summer of love and adventure. On his very first night in Taipei, he locks eyes with the irresistible and irredeemable Bai, rumored to be the biggest playboy known to mankind. Tien’s three friends – bartender Yu, flamboyant CC, and fitness fanatic Alan – are worried about Tien’s growing interest in Bai and warn him off with an exaggerated tale of Bai’s scandalous past, in which the heartbroken became a heartbreaker. Despite this, fate keeps bringing Tien and Bai together, until they finally acknowledge their love for each other and spend the night together. But the next morning, Bai goes missing while Tien is in the shower. Unbeknownst to Tien, Bai has a secret that changes everything…
[yaoi-haven.com]

Well, this is the best yaoi movie that I seen. The actors are awesome and they are playing very well their parts. I recommend it.

Enjoy!

Close the Last Door

2010-08-29T00:10:00.001+03:00

Să fac şi eu ceva util...

After being best man at his best friend's (Saitou Toshihisa) wedding, Nagai Atsushi realizes that he might never be with the man he loves, Saitou. Nagai, drowning in his sorrows and hatred for the new bride then meets Honda Kenzou, another guest at the wedding, a friend of the bride's. Honda took care of Nagai when he was dead drunk and now Nagai thinks he may have feelings for both men. Things start to get complicated when Saitou's bride runs off with another man and Saitoh starts hitting on Nagai.
[wikipedia]

I've just saw it and at the begining I wanted to drop it, but in the end it was fun. I love the ending. *grin*

Nagai Atsushi imi aduce aminte de Sakurai Atsushi (cred ca este evident de ce)

Si cu ocazia asta: Buck-Tick - Romance

'bk'

2010-08-28T19:03:00.002+03:00

Guess who's back! Am lipsit o vreme, but I am here now *grin* şi mă gândesc să fac ceva modificări. Din nou. Nu ştiu exact ce, dar îmi vine mie ceva *laugh*.

În perioada asta cât am lipsit (mi-a fost stricat PC-ul) mi-a fost îngrozitor de dor de Internet, dar mai mult... de yaoi. Am visat într-o noapte ceva... Nu ştiu exact ce, dar ştiu cum s-a terminat visul: doi tipi îndreptându-se spre o casă, păstrând o oarecare distanţă între ei, dar arucncându-şi priviri sugestive (I'm not joking. I am crazy and I dreamed that!) Aiurea că m-am trezit.

Apoi am mai visat ceva şi în cel de-al doilea vis am avut parte şi de un gay kiss. Damn, it was soooo good to see it! *love*
Poate că dacă nu mi-aş fi reparat PC-ul, aş fi visat şi a treia oară şi aş fi visat ceva 'acţiune'.

Sunt incurabilă. I love yaoi. It's all about yaoi!

I might have a problem.

2010-08-05T20:27:00.000+03:00

Okay, I don't know how this will sound and, frankly, I don't even care.

Am vorbit mai devreme ceva cu mama. Ce, nu contează, dar chestia e ca ma grăbeam să termin discuţia ca să ajung mai repede la PC, iar acum am o stare d-aia de îmi vine să plâng. Aiurea nu?

Voi sunteţi dependenţi de PC? Aveţi vreodată stari d-astea?

În momentul ăsta îmi doresc să mi se pună de net şi să nu mai vreau să intru mai mult de trei săptămâni. Ar fi superb.

I hate myself.

Change...

2010-07-27T20:20:00.002+03:00

So yeah, I made some changes around here. I don't know how you guys are, but I always change. More or less.

I would like, though, to not do this too often.

Umm... This is all *laugh*.
I get why I have this blog, but I don't know what should I write around here. Sux.

C'ya...

Sufăr...

2010-07-09T17:57:00.000+03:00

... de plictiseală acută.

Deja mă obişnuisem să mă plictisesc zilnic, dar e cu mult mai rău când mă mai şi doare o anumită parte a corpului (una dintre "plăcerile" de a fi fată).
Dar, principala aici e plictiseala. Deşi aş putea să fac ceva, nu prea pot (doareeee).

Atât am de scris? Atât? De ce am eu blog? Nu înţeleg.

I miss Ciel...

2010-06-23T01:24:00.001+03:00

Pentru că mi-e dor de el şi pentru că mi-a adus amine de ceva ce oricum nu voi putea să uit vreodată. Dar mai ales că mi-a retrezit aceste sentimente.

Sunt cam sensibilă acum... Dar trece, fiindcă totul trece, nu?

No title

2010-06-22T02:23:00.000+03:00

Mi-am adus aminte... de o femeie. Cred ca am văzut-o în urmă cu un an.
Avea vreo cincizeci şi ceva de ani. Nimic anormal, nu?

Femeia asta, era îmbrăcată cu un costum, fustă şi sacou în carouri (potrivit, de altfel, pentru vârsta ei). Încă nimic anormal nu?

Am văzut-o într-un magazin şi ceva mi-a ajuns la ureche. Am privi în jos şi am văzut că femeia aceea purta o brăţară de picior cu clopoţei. Am rămas puţin uimită. M-am mai învârtit eu pe lângă ea, fiindcă ţineam foarte mult să îi văd faţa şi o văd.
Era machiată şi îşi făcuse codiţă cu creionul. Şi da, arăta ca o femeie de cincizeci şi ceva de ani. Cu tot tacâmu': piele ridată, îmbătrânită şi ce mai au femeile în vârstă.

Okay, eu le zic la toate babe, dar femeia asta... Ei nu îi pot zice aşa. M-a impresionat prin simplul fapt că am văzut-o, că purta acea brăţară. Da. Brăţara a fost... La o asemenea vârstă trebuie să îţi curgă ceva sânge prin vene să porţi un astfel de accesoriu, nu credeţi?

Da, ştiu, aberez din nou. Nu contează. Puţină aberare face bine uneori... Nu e cazul şi acum, dar ziceam aşa... Încă îmi vine să plâng, dar tot continui să cred că va fi bine... Acum cred, nu mai sper. Am renegat speranţa.

Stare de zombie naturală

2010-06-17T19:29:00.000+03:00

Sunt oficial plictisită de moarte. Bineee... eu sunt plictisită de când am ieşit de pe țeavă (scuzați-mi limbajul), dar ca azi, mai rar.

Vreau şi eu să vad un anime, dar am un Internet pe care îl iubesc foarte mult, fiindcă merge (mă rog, funcţionează) cu viteza melcului aflat în putrefacţie (îl cunoașteți, nu?).

În concluzie şi de la capăt: mă plictisesc...

P.S.: aşa-i ca era vital pentru voi să citiţi asta? Sunt o distrusă plictisită şi cred că se va mai observa asta. Dar... zâmbiţi şi pentru câteva persoane: vă iubesc!

Happy ending!

2010-06-05T15:56:00.001+03:00

Mi-am recuperat diacriticele!

De ieri am început să le caut să le downloadez, dar am descoperit că nu era nevoie să downloadez nimic, tot ce trebuia să fac a fost să modific nişte setări din Control Panel.

Dar important este că le-am recuperat.

Mă întreb ce prostie voi mai face. [eu = baka]

Edit: Am reusit sa imi recuperez si restul chestiutelor. Yaaay!
De ce nu mi-am schimbat parerea despre mine?

Tehnologia si... eu

2010-06-04T19:53:00.001+03:00

Mi-am distrus PC-ul!
Datorita talentului meu uimitor de a nu gandi atunci cand trebuie mi-am sters toate imaginile, textele, video-urile si ce mai aveam eu pe acolo.

Imi pare ingrozitor de rau ca nu mai am muntele de imagini yaoi si am reusit sa imi fac disparute si diacriticele. Cu imaginile fac eu ce fac si le recuperez ca tot de pe Internet le aveam, dar diacriticele? Pe ele de unde le iau? (dar caut, caut. Cumva, ceva tot fac eu).

Ah si seturile pe care le-am facut, imaginile din manga... Totusi, imi pare bine ca am reusit sa iau doua imagini care inseamna ceva pentru mine. Poate din cauza asta nici nu ma stresez acum sa descarc imagini (dar chiar le vreau inapoi!).

Bine macar ca mai am programele de modificat poze si Mozilla Firefox. Macar atat.

Mirobolante teze de clasa a IX-a

2010-05-21T23:22:00.001+03:00

Săptămâna asta am avut ocazia să citesc nişte teze la limba şi literatura romană a unor elevi de clasa a IX-a. Subiectul a fost destul de uşor, tot ce au avut de făcut a fost un eseu pornind de la afirmaţia lui Mihail Sadoveanu şi anume "Fiecare vârstă are paradisul ei pe care şi-l pierde". Ce aveau de scris? Nimic mai simplu: sunteţi de acord sau nu cu aceasta afirmaţie? Argumentaţi. Pâna aici nicio problemă, nu? Atunci să trecem mai departe.

În urma citirii acestor teze am descoperit lucruri total noi pentru mine şi cred că şi voi le veţi gasi la fel de interesante.
Şi incep cu adolescenţa, minunata şi agitata adolescenţă. Deci (da, da, încep cu "deci"), fapt dovedit şi de necontestat: adolescenţa începe la paisprezece ani şi se termină la optsprezece ani. Punct! Sunteţi convinşi de asta, nu? Şi eu.
Şi dacă eşti adolescent ai bine cunoscuţii "fluturi in stomac", pe care toti adolescenţii trebuie să îi aibă, adică atunci când "primeşti iubire la schimb" şi când partenerul/partenera iţi oferă (redare aproximativă) "îmbraţişări pătimaşe, când iţi pocnesc oasele. Un amestec de durere şi plăcere". Ei? De asta ce ziceţi?
Şi cu această ocazie am dat şi de o nouă definiţie a dragostei: "dragostea este o primăvară cu flori, insecte si pasări". Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar insectele acelea fac toată definiţia.

Şi ce vine după adolescenţă? Corect, maturitatea, aceea perioada care începe la optsprezece ani fix. Atunci este momentul cănd trebuie "să ne întemeiem un soţ bun" şi când "vine căsătoria cu certuri, împacări, certuri, împăcări şi tot aşa" şi când "vin copii şi nu mai este aşa un paradis, fiindcă trebuie să îi creşti".

Apoi urmează bătrâneţea şi vom descoperi că "este un paradis să te holbezi la televizor, numărând secundele pană mori".
Eu sunt o persoană care nu are prea multă răbdare, aşa că nu mă vad holbandu-mă la televizor numărând secundele(!) până mor. Mai bine aş începe să plâng. Voi ce aţi face în acel "paradis" al bătrâneţii?

Să nu mai zic că acele teze sunt caracterizate de o mulţime de greşeli de ortografie.

Poftim gândire de clasa a IX-a!

[...]

2010-03-27T15:16:00.001+02:00

Acest text nu imi apartine si va fi tratat ca atare.

O motocicletă parcată sub stele
Mircea Cărtărescu

sunt o motocicletă parcată sub stele, lângă vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sunt palidă, slăbită.
în magazin au lăsat un bec aprins, aşa că vreo două tuburi catodice,
ghivece cu asparagus si cactuşi, rafturi de cornier înţesate de carcase de televizor, casete AGFA şi cabluri
lucesc tulbure, îmi populează singurătatea.
caci mă simt singură.
în oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele în roiuri globulare, îşi trimit gâfâitul radiosursele
toate îndepartându-se-n fugă, ca nişte criminali de la locul faptei
lasând o dâra de sânge în urma.

ce linişte. câteodata mă-ntreb
ce-o însemna să faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. în fiecare sâmbata ei mă încaleca
şi mă târăsc pe şosele. văd dealurile, norii, soarele
picăturile de ploaie, copacii încurcându-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei îmi ticăie nebuneşte. atunci chiar simt că trăiesc.
ei intra în motel şi fac dragoste.
ei sunt Stăpânii şi se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?
... şi înapoi în gang; lânga vreo dacie prăfuită.

mi-e sete de dragoste. dacă aş putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-aş luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
şi dac-aş avea degete. dac-aş putea să trăiesc
măcar şi în câmpul bioelectric al cactusului ...
curând, curând o să mor, şi n-am făcut nimic în lumea asta, or să mă arunce la fiare vechi
or să îmi crape farul şi becul ars are să-mi atârne de doua firişoare de liţă.
toată viaţa i-am ajutat pe alţii să facă dragoste
iar eu o să mor printre bobine, magneţi şi ciulini.

sunt o motocicletă parcată sub stele.
dimineaţa or să mă-ncalece iar, or să-mi sucească ghidonul, or să mă ambreieze
şi iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roşcovane, printre munţii albaştri
prin depresiunile străbatute de râuri
peste pasajele de cale ferată, prin oraşe de provincie cristaline
rulând împotriva vântului prin stropii de ploaie şi gazul de eşapament, mâncând kilometri.
asta o însemna să faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merită sa fii singur.

Deoarece îmi place foarte mult aceasta poezie, am ales ca aceasta să fie prima mea postare pe blog.