Friday, April 15, 2016
Wednesday, April 06, 2016
Greșeli de scriere. Partea a II-a.
Înainte să încep trebuie să spun că tocmai am citit articolul scris în 2012, pentru a nu repeta ce am scris acolo, și mi-a venit să mă urc pe pereți. Nu mă înțelegeți greșit, ce am scris acolo este încă valabil, dar modul în care am scris mă face să vreau să mă zgârii pe mâini. M-am gândit să fac un rezumat al articolului aici, dar cum postul ar fi prea lung astfel, am decis să editez primul articol.
Acum că am clarificat asta, să trecem la scopul postării.
01. Ca și. În general folosim ca și pentru a evita o cacofonie, alteori fără să ne dăm seama, dar în niciuna dintre cele doua situații ca și nu este corect. Cacofoniile nu se evită astfel la fel cum nu se evită nici prin virgule, ci prin reformulare.
02. Completat / complectat. Am crezut că a doua variantă este folosită doar în scris, dar am început să o aud în stânga și dreapta. Nu se pune niciodată, în niciun caz, c înainte de t când scriem completat. Greșeala nu se face doar la această formă a cuvântului, am mai auzit și complect în loc de complet, variantă la fel de greșită.
03. Decât / nu am decât / doar. Cu decât și doar este un întreg basm despre care sunt sigură că ați mai auzit. Ce trebuie să reținem de la bun început este că decât și doar nu înseamnă același lucru și nu se folosesc în același mod. Astfel, atunci când folosim decât, acesta cere negație. Spunem, nu am decât un creion. Doar, pe de altă parte, nu cere negație, așadar spunem am doar un creion. Varianta am decât un creion este greșită deoarece lipsește negația.
Când vine vorba de doar lucrurile se complică puțin. Atunci când spunem nu am doar un creion pentru a exprima că numărul creioanelor pe care le dețin este unul, este greșit, dar atunci când spunem nu am doar un creion pentru a exprima că am mai mult de un singur creion, este corect. Mie mi se pare clară folosirea lui doar, dar am simțit nevoia să explic și asta pentru că am văzut și varianta folosită greșit.
04. Voiam / vroiam. O foarte lungă perioadă de timp am folosit varianta greșită a lui voiam. Cineva mi-a atras atenția și după ce am căutat explicația am încercat să mă corectez, deși nu mi se părea că sună bine. Chiar și acum în vorbire îmi mai scapă câte un vroiam.
Explicația este foarte simplă: voiam se formează de la verbul a voi și nu de la verbul a vrea. Conjugarea verbelor la indicativ imperfect este astfel:
- a voia vreaeu voiameu vreamtu voiaitu vreaiel/ea voiael/ea vreanoi voiamnoi vreamvoi voiațivoi vreației/ele voiauei/ele vreau
Vroiam se formează atunci când se unesc cele două verbe, adică din voiam și vream se formează vroiam.
05. Mă mai / mai mă. Întotdeauna am avut o problemă cu această inversiune și la fel ca în cazul lui pe care mă zgârie pe urechi de fiecare dată când o aud. Din fericire, pentru această inversiune avem o explicație foarte simplă și ușor de reținut. În cazul acesta, mai stă întotdeauna lângă verb, astfel scriem și spunem Mă mai cunoști? și nu Mai mă cunoști?
Sper să vă fie util și acest articol și sper să nu fie nevoie și de a treia parte, lucru de care mă îndoiesc însă. Poporul român este un popor inventiv.
Sper să vă fie util și acest articol și sper să nu fie nevoie și de a treia parte, lucru de care mă îndoiesc însă. Poporul român este un popor inventiv.
Cheers!
Subscribe to:
Posts (Atom)