My movie list and some other stuff

Scriu pe acest blog din 2010 și deși am avut perioade de lenevie inimaginabilă, și mă miră că cel mai mult am lipsit de pe blog două luni, țin foarte mult la el. E spațiul meu virtual unde pot înșira lucrurile care îmi plac, spațiul în care îmi pot spune părerile și poate să ofer ceva cititorilor.

De curând am făcut și My Movie List, linkul l-am pus sub banner, unde-mi țin evidența filmelor și serialelor vizionate. Nu este chiar completă lista, cred. Îmi mai aduc aminte câte un film pe care să îl trec acolo, deși oricum nu cred că voi reuși să îmi amintesc toate filmele vizionate. Am lăsat comentariile active în cazul în care are cineva nevoie de o recomandare/părere (nu că aș fi eu cea mai potrivită pentru asta) sau doar o discuție. Poate mai primesc și eu câteva recomandări, filme bune sunt.

Cred că sunt site-uri pe care se pot face astfel de liste, dar am zis că poate nu găsesc toate filmele pe acolo și oricum am cont pe tot felul de tâmpenii, nu mai caut încă un site pentru filme. 

Să revin puțin. Am blogul, cum ziceam, din 2010 și navigând printre postări, am realizat că unele filme, manga, serii anime nu au primit un review decent din partea mea, așa că aș vrea să rescriu unele articole. Cred că voi posta o listă completă cu toate articolele rescrise dacă este cineva interesant de ele.

Acum mai am o problemă. Scriind, sau încercând să scriu zilnic pe blog, nu am foarte multe idei și nici nu vreau să postez review după review sau imagine după imagine, așa că ăsta ar fi motivul pentru care postez asta. De fapt, dacă stau mai bine să mă gândesc, am destule idei, dar nu pot să le scriu chiar când vreau. Se pare că am nevoie de o stare anume pentru fiecare subiect abordat și cred că nu sunt singura. Nu sunt singura, așa-i? 

Well... Cam asta e. O dimineață frumoasă! 

Hugs!

Turistul

Turistul, titlu original The Tourist, este un film regizat de Florian Henckel von Donnersmarck și lansat în 2010. Avându-l în rolul principal pe Johnny Depp, am vrut să îl văd fără doar și poate. Johnny Depp este probabil actorul meu preferat, consider că este unul dintre cei mai buni actori, dar desigur că și auzisem despre film că ar fi destul de bun, așa că aveam două motive să vreau să-l vizionez.

Frank, un simplu profesor de matematică călătorește spre Veneția. În tren, pe scaunul din fața sa, se așează Elise (Angelina Jolie) și cei doi încep să converseze. După câteva ore plăcute petrecute împreună, cei doi se despart, dar nu pentru mult timp, Frank și Elise regăsindu-se în frumoasa Veneție. 

De acolo, chiar de la întâlnirea lor în tren, se petrece o serie de lucruri mai mult sau mai puțin periculoase în care este implicată poliția, dar și mafia și care îl confuzează extrem de tare pe Frank. Cine este cu adevărat Elise și de ce vacanța liniștită a lui Frank a fost dată peste cap puteți afla din film, ca de obicei eu nu voi spune mai mult de atât, dar sper că v-am trezit interesul. 

Dacă totuși nu v-am trezit interesul, mai încerc o dată.

Actorii joacă foarte bine, pe alocuri filmul este amuzant, dar poate și să te țină cu mainile fremătând în fața monitorului. Mi-a plăcut de la început până la sfârșit când am exclamat un uat dă fac cât de mare se poate. Încă de la început filmul te face să-ți pui ceva întrebări și să îi acorzi o șansă dacă înainte nu erai foarte hotărât. Pe parcurs te captivează, iar la sfârșit râde de tine. Ei bine, nu chiar râde de tine, dar te lasă puțin (mai mult) surprins. Acum dacă sunt persoane care nu pot fi surprinse așa de ușor, asta e, eu sunt mai slow uneori. 

Sper să vă placă filmul și să fiți cel puțin la fel de mulțumiți de el ca și mine. Deși trebuie să recunosc că eu nu sunt chiar obiectivă avându-l pe Johnny Depp în rolul principal, dar eh, toți avem admirațiile noastre.

Vizionare plăcută!

Despre prietenie

Friends under the rain by Leonid Afremov
Cred că fiecare dintre noi are propria definiție cu privire la prietenie și fiecare o abordează diferit. Între prieteni se stabilesc anumite relații, iar apoi sunt mai multe tipuri de prietenie. Avem un cel mai bun prieten cu care vorbim despre absolut orice, avem un prieten foarte bun căruia nu îi împărtășim chiar totul, avem un prieten cu care ne place să vorbim despre lucruri banale, avem un prieten virtual pe care vrem să îl întâlnim, avem un prieten de care nu ne simțim așa de legați și avem un fost prieten.

Eu nu am avut și nici nu am foarte mulți prieteni. Îi pot număra pe degete, dar sunt cei mai buni și nu am nevoie de nimeni altcineva. Sunt acei prieteni cu care îmi place să stau la o cafea, să le spun ce îmi trece prin minte, să râdem împreună, am prieteni cu care îmi place să stau la taclale pe net, să le citesc părerile și impresiile, să discutăm, să dezbatem, să ne sfătuim. 

Am mai auzit sau citit persoane care afirmau că nu poate exista prietenie virtuală. Aș vrea să contrazic asta și să spun că o prietenie virtuală poate fi la fel de reală ca și una... reală. Putem avea prieteni virtuali, îi putem cunoaște și putem avea încredere în ei. Sunt acel gen de prieteni, ca și în viața reală de altfel, care sunt dispuși să te asculte, să îți dea un sfat, să râdă cu tine. Este adevărat că nu primim același feedback pe care îl primim atunci când vorbim cu cineva care stă în fața noastră, dar se poate trece peste această barieră. Din punctul meu de vedere prietenii virtuali sunt la fel de importanți ca și cei pe care îi întâlnim zilnic, se pot lega relații la fel de strânse, așa că în continuare nu voi mai face această diferență, ci mă vor referi la ei ca la prieteni pur și simplu.

Am cunoscut persoane cu care îmi plăcea foarte mult să vorbesc, unele dintre ele au rămas, altele s-au sustras ușor, ușor. Și nu pentru că ar fi vrut, sau așa mi-ar plăcea să cred, ci pentru că au intervenit alte lucruri, mutarea într-un alt oraș, ocuparea timpului cu studii, planificarea viitorului lor. Nu port pică nimănui, nici nu am pretenția să fiu pusă pe primul loc în viața lor când eu nu (mai) sunt dispusă să fac asta. Aveam și planuri cu aceste persoane, dar acestea nu au putut fi îndeplinite. Bănuiesc că asta i se întâmplă oricui.

Cred că sunt o persoană introvertită și recunosc că uneori trece destul de mult timp până să spun ceva unui prieten, poate dura câteva luni. Uneori mă uit la telefon sau la pagina de net și îmi spun ”vreau să vorbesc cu x”, dar sunt atât de cufundată în propria-mi cochilie că nu reușesc să tastez nici măcar un ”hi”. Cred că dacă nu aș avea prieteni aș sta bine ascunsă în cochilie fără să am nevoie de nimic. Nu știu cum să explic starea asta, e ca un fel de neputință când nu vrei să știi nimic, când ești prea lipsit de vlagă pentru a fi în stare să reacționezi la orice. O formă de hibernare interioară care pune stăpânire pe tine săptâmâni întregi. Regret că îi permit să facă asta și sper ca prietenii mei, persoanele care-mi sunt dragi și la care țin, să-mi ierte incapacitatea de a mă opune acestei hibernări.


   Și apoi vorbești cu un prieten ca și cum ați fi vorbit ieri și totul e bine și ești fericit.

Leapșa călătoare

Cluj-Napoca, fotografie de Alin Petruș
Am primit o leapșă de la Xaara Novack și îi mulțumesc mult pentru nominalizare. Îmi place să răspund la întrebări pe blog, așa că un maaaare mulțumesc!

Nu am vizitat foarte multe locuri, dar să vedem ce reușesc să răspund la întrebări. 

1.      Ce locuri noi vreți să vizitați în 2014?
Sunt atât de multe că nici nu știu ce să aleg. Aș vrea să vizitez Iașiul. Mi s-a spus că nu este un oraș extraordinar de frumos, dar am un fix pe el și aș vrea tare mult să reușesc asta. Vreau să vizitez și Craiova despre care, din nou, știu că nu este extraordinar, dar un anumit parc de acolo îmi pare superb și cred că ar fi frumos să-l admir mai mult decât din poze. Ar fi frumos să vizitez și Sighișoara, mai ales în perioada Festivalului Medieval, Arad și poate Alba Iulia. Prin Arad, Sighișoara și Alba Iulia am mai avut ocazia să trec, dar nu am putut să vizitez. Și desigur că în unele din aceste orașe locuiesc persoane dragi mie pe care aș vrea să le văd. Cred ca acest aspect are cea mai mare influență când vine vorba de aceste locuri.

Desigur că aș vrea să vizitez și locuri din afara țării, dar asta este puțin mai greu având în vedere că nu pot nici în orașele scrise mai sus să mă plimb. Cred că mă voi mulțumi cu fotografii făcute de alte persoane.

2.      Ce locuri în care ați mai fost aveți pe lista de vacanță?
Sibiu. Am vizitat Sibiul acum mult timp, dar mi-a plăcut foarte mult. Arhitectura orașului este superbă, toate locurile parcă îți aduc zâmbetul pe buze și este într-adevăr o plăcere să te aflii acolo. Seara mai ales, în zona cetății este un deliciu. Și aș vrea să mai vizitez Brașovul, un oraș frumos și cu destule obiective de vizitat pentru a nu te plictisi deloc.

3.      Dacă ar fi să recomandați cuiva o destinație de vacanță externă și una internă, care ar fi acelea?
Recomand Cluj-Napoca, orașul devenit preferatul meu încă dinainte să am ocazia să îl vizitez. Recunosc că nu am văzut chiar tot ce se poate, dar chiar și așa Cluj-Napoca este un oraș frumos care, zic eu, merită vizitat.

Ca și destinație externă nu prea pot să recomad nimic, știu orașele doar din fotografii și din ce am auzit în descrieri. Sunt orașe care îmi plac, dar numai atât, nu pot spune prea multe despre ele.

Și asta este leapșa mea. Cu siguranță mai sunt orașe care trebuie descoperite, orașe, desigur, foarte frumoase.

Aproape că uitasem să nominalizez. Leapșa merge la Raven și Dana a cărei blog l-am descoperit astăzi. 

Hugs!

Un motan special

Anul acesta de sărbători, de revelion adică, am vizitat o prietenă. Cu ocazia asta i-am cunoscut și motanul, pe Ciupi, cel mai antisocial motan pe care l-am întâlnit vreodată. Prietena mea îmi mai povestise despre motan și comportamentul lui, așa că abia așteptam să îl cunosc. Eram chiar extaziată.

Primul lucru pe care cred că l-a făcut când m-a văzut, a fost să mă ignore. Am zis că nu-i problemă, avem noi timp să ne acomodăm unul cu altul în cele câteva zile pe care urma să le petrec pe acolo. Imediat am încerat să îl abordez, să încerc să-l mângâi și să mă joc cu el, dar prima mea încercare nu a avut succes. Pentru a-l mângâia pe Ciupi ai nevoie de persmisunea lui, altfel riști să te alegi cu mușcături și zgâreturi. Nu am insistat așa de mult încât să îl supăr, așa că am lăsat marele eveniment pentru mai târziu. 

Când am reușit să îl mângăi, cu puțin ajutor din partea stăpânei lui, am fost foarte fericită. Trebuie să spun că motanul e superb. A fost găsit pe stradă și după ceva timp prietena mea și-a dat seama că este albastru de Rusia. Cred că este prima oară când am văzut o pisică albastru de Rusia și trebuie să spun că blana lui este fabuloasă. Nici nu mă mir că are un comportament așa regal. 

Într-o dimineață Ciupi a venit la picioarele mele și s-a frecat puțin de mine, l-am mângâiat și țopăiam de fericire că a venit singur la mine. Asta până când prietena mea mi-a zis că îi era doar foame. Am suspinat și mi-am zis că tot nu scapă el de mine.

Nefiind obișnuită cu o pisică în casă și Ciupi având blana închisă la culoare, m-a speriat de vreo trei ori. Odată se urcase pe mânerul canapelei pe care stăteam. Am crezut că mi se mișcă cumva părul, dar când am privit în stânga mea m-am speriat așa de tare că s-a speriat și Ciupi de mine. O altă dată interasem în cameră să iau ceva, iar el stătea pe marginea patului. Fiind puțin întuneric m-am speriat de el și am provocat o criză de râs.

Desigur că nu am reușit să-l cuceresc, dar măcar a dormit într-o seara în aceeași cameră cu mine și prietena mea și scriind postul ăsta îmi dau seama că mi-e dor de el. Ciupi este într-adevăr cel mai antisocial, pretențios și troll motan pe care l-am întâlnit, dar îl plac foarte mult. Este în același timp cel mai dulce, amuzant și genial motan.

Liebster Award!

Și iată că am primit Liebster Award pentru a doua oară, primul este aici. Acest fapt mă face fericită și îi mulțumesc Xaarei Novack pentru acest premiu. Căutând o imagine pentru acest post, am aflat și ce înseamnă Liebster. Cuvântul vine din germană și înseamnă iubit, drag. Mă simt foarte bine știind că cineva îmi îndrăgește blogul și pentru asta, un mare mulțumesc.

Acum să trecem la întrebări. La fel ca și data trecută, trebuie să răspund la unsprezece întrebări și să scriu alte unsprezece întrebări la rândul meu. Să vedem ce întrebări a pregătit Xaara. 

1.       Care este ultima carte citită?
Regret, dar nu știu. Am recitit la un moment dat o nuvelă yaoi, Caged Slave, dar nu știu sigur dacă asta a fost ultima. Astăzi am de gând să citesc, nu am mai făcut asta de mult, dar după ce postez pe blog.

2.       Ceai sau cafea?
Ambele cred, depinde de împrejurări. Nu beam cafea, dar de anul acesta am început să beau și uneori mă simt foarte leneșă dacă nu-mi beau cafeaua. Îmi place cu lapte și mult zahăr, așa că unele persoane poate ar zice că îi stric gustul, dar mie îmi place să combin lucrurile care îmi plac, deși atunci când nu am lapte nu spun nu unei cafele bune. La ceai sunt puțin mai pretențioasă. Beau în general ceai de mentă și foarte rar altceva. Nu îmi place altă aromă.

3.       Ai tatuaje? Ți-ar plăcea să-ți faci? Dacă da, ce anume?
Nu am niciun tatuaj și da, mi-ar plăcea să am unul. Nu m-am gândit ce aș vrea să-mi tatuez, deși îmi plac textele sau un cireș și nu sunt foarte sigură că mi-aș face unul. S-ar putea să mă răzgândesc după, să nu-mi mai placă ce am ales, așa că aștept măcar să fiu hotărâtă pe ce anume vreau.

4.       Ce melodie te obsedează în momentul actual?
Momentan nu am nicio obsesie. Nu știu cum, trebuie să nu fi făcut ceva bine.

5.       Unde ai vrea să călătorești anul acesta?
Unde n-aș vrea să călătoresc anul ăsta? Aș vrea să călătoresc peste tot în țară, să-mi văd și să-mi revăd prietenii virtuali și rudele, dar aș vrea să trec și de granițele țării. Desigur, asta este puțin mai dificil.

6.       Ce hobby-uri / pasiuni interesante ai?
Mi-e greu să cred că am un hobby sau o pasiune interesantă. Îmi place să scriu, cred că asta ar putea fi considerat interesant dacă o fac bine, desigur. 

7.       Ce seriale urmărești?
Momentan urmăresc Sherlock, Game of Thrones, Desperate Housewives, Liar Game și Shameless, deși Shameless nu am văzut chiar din primul sezon. Nu știu cum am reușit să urmăresc atâtea seriale, poate faptul că am net mai bun are legătură cu asta.

8.       Ce piesă vestimentară ai purtat des până acum?
Nu prea știu. Am purtat des o eșarfă, dar acum e la spălat, așa că am luat alta. Cred că port fiecare articol vestimentar în funcție de necesitate, cât de cald e, unde trebuie să merg și de ce, iar pe timp de iarna eșarfele sunt un must have pentru mine. Nu din acelea elegante, ci din acelea pătrățoase, ca un batic.

9.       De la 1 la 10, cam cât de ordonată ești ca persoană?
Nu îmi pot acorda o notă prea mare. Cred că un 5-6 și s-ar putea să fiu indulgentă cu mine.

10.   Ce mâncare îți place?
Îmi place cam orice fel de mâncare. Mai ușor ar fi să spun ce nu îmi place, dar dacă ar fi să aleg o mâncare preferată, este cu siguranță sushi.

11.   Trei celebrități cu care ai lua cina?
Asta este probabil cea mai dificilă întrebare. Nu știu pe cine aș alege, sunt atâtea persoane interesante cu care cred că mi-ar plăcea să discut, iar prioritățile mele s-au schimbat așa de mult că nu știu pe cine aș alege.

Acum ar trebui să aleg persoanele cărora le acord premiul, dar blogurile pe care le urmăresc sunt majoritatea inactive sau persoanele pe care le-aș nominaliza au primit deja premiul, odată cu mine, așa că nu voi alege pe nimeni. Totuși, dacă doriți să luați premiul și aveți mai puține de două sute de followeri, puteți face asta. Eventual lăsați-mi un comment cu un link să citesc și eu, mi-ar plăcea asta.

Întrebările mele sunt următoarele.

Unu. Ai zâmbit astăzi?
Doi. Când ai făcut ultima faptă bună?
Trei. Care este desertul tău preferat?
Patru. Ce apreciezi cel mai mult la tine însăți?
Cinci. Dacă ai ceva de spus unei persoane și nu poți să îi spui direct, scrie aici. (?)
Șase. Ai făcut pe cineva să zâmbească sau să râdă astăzi?
Șapte. Ce cuvânt te-ar descrie cel mai bine, un singur cuvânt, și de ce?
Opt. La care trei lucruri ții cel mai mult?
Nouă. Ai făcut vreodată o to do list? Ai reușit să completezi lista?
Zece. Îți este ușor sau greu să-ți dezvălui sentimentele?
Unsprezece. Dacă ai spune ceva followerilor tăi, ce le-ai spune? 

Acestea sunt și întrebările mele. Hugs!

O mică poveste

Well, nu am scris cam de mult și nici nu știu câte postări am de recuperat. Totuși, sunt prea multe, așa că nu voi scrie o mulțime de posturi zilnic ca să le recuperez, cred că v-aș ocupa prea mult timp ca să le citiți dacă fac asta și aș rămâne și eu fără inspirație.

V-am spus că am câteva lucruri să vă povestesc. Nu e cine știe ce, este ceva care mă face să fiu mulțumită de mine. Cel puțin mulțumită.

Ambele lucruri s-au petrecut în noaptea de revelion. Cumva, pc-ul meu alege să se defecteze exact când am mai multă nevoie de el și deși am antivirus, acesta nu reușește să oprească virușii așa cum ar trebui, astfel că am avut aceeași problemă de două ori. Nu am putut să îmi duc pc-ul niciunde să fie reparat și nici nu mai vreau să dau bani pentru o reinstalare a windowsului, așa că mi-am rugat prietena să-mi descarce un windows de pe net. Norocul meu, windowsul descărcat funcționează bine și așa am învățat în noaptea de revelion să instalez un windows. Nu eram sigură de ce fac și nici nu eram sigură că va fucționa, dar sunt fericită că nu trebuie să mai dau bani pentru a-mi repara windowsul și nici nu trebuie să aștept câteva zile până să îl pot lua acasă de la shop.

Chiar sper să continui tot așa pentru că începe să mă ia paranoia. Nu știu dacă v-am zis, dar sunt destul de paranoică. Pe lângă restul fixurilor / defectelor mele. De fapt nici nu știu dacă sunt chiar defecte. Sper că nu v-am plictisit, știu că nu este relevant să citiți asta, dar am zis să mai scriu și câte ceva mai slice of life. 

Încă ceva, am tendința să amestec engleza cu româna pur și simplu pentru că mi-e mai ușor să exprim unele lucruri în engleză sau în română la momentul respectiv. Sper să nu exagerez foarte tare și să nu fie prea deranjant.

Hugs!

Unimportant stuff

I should have written earlier on here, I know. I only seem to do that when I have lots of other stuff to do. I need to do some thinking, about, ya know, life. As the things are now I am bound to be a loser. I don't really want to post this, but I know that if I don't do it, things will remain exactly the same. 

I have extremely poor will power. I can't seem to will myself into doing things that I like, and that can influence my future. The last days I slept, and watched movies when an exam expects me in a few hours. Now I'm writing on my blog with all the papers around me.

I don't really want anyone to give importance to this post. I only write this for myself, to remind myself that I am an idiot, and will probably remain that way. I have no right to complain, and I will not do so.

Of course I will continue to post on my blog, because I love doing that so much (see the will power section), and in the meantime I hope to complete my little projects as well. I hoped that the small compromise I made to myself on the blog will help, but hey, it's still me. I will do my best to keep on writing for twenty one days straight. They say that if you do something for twenty one days daily, it becomes a habit, and I can't really say that I have oh that much to do that I can't take a few minutes to write. 

Well, thank you for reading this, but please don't mind me, too much at least. Hugs!

メルー クリスマスとあけましておめでとうございます!

Nu mă pricep deloc, deloc la urări de niciun fel, dar sper că ați avut un Crăciun Fericit și un An Nou Fericit, an nou care sper să fie la fel de fericit cum sper că a început. În titlu vă urez aceste lucruri în japoneză pentru că nu am cum să scap de micuța mea plăcere și poate obsesie. Titlul se citește Merii Kurisumasu to Akemashite Omedetou Gozaimasu și înseamnă Crăciun Fericit și An Nou Fericit.

Am cam întârziat cu postările pe blog și am câteva lucruri să vă povestesc, dar cred că voi face asta puțin mai încolo. Sper să aveți parte doar de împliniri, multă sănătate și să fiți așa cum vă doriți, oameni frumoși mereu cu zâmbetul pe buze.

Multe îmbrășisări și toate urările de bine pe care nu le pot pune în cuvinte.