Hitman: Agent 47

Am mai scris despre filme care mi-au plăcut, dar am zis să schimb placa și să scriu și despre filme care nu mi-au plăcut așa de mult. Sau deloc. Așa că am decis să scriu despre Hitman: Agent 47. Beware, spoilers ahead!

Poate ar fi trebuit să-mi fie deja învățătură de minte să nu judec un film după nume, dar m-am topit toată numai când am văzut trailer-ul. Pun link mai jos, click dacă vreți să îl vedeți înainte să continuați lectura. Nu de alta, dar poate nu mai vreți să îl vedeți după. 

Cum ziceam, trailerul mi-a lăsat impresia că Hitman: Agent 47 este un film foarte bun, efecte speciale care te dau pe spate, actori badass și tot tacâmul, dar nu, spre dezamăgirea mea. 

Filmul este o adaptare a jocului Hitman pe care nu l-am  jucat și de care nu am auzit până acum, așa că ce scriu eu aici se referă strict la film. Totuși, din câte păreri am citit din partea persoanelor care au jucat Hitman, nu recomand filmul fanilor jocului. Spare yourselves.

În mare, un asasin de elită, modificat genetic pentru a fi mașina perfectă de ucis, se aliază cu tânăra Katia și o ajută să-și găsească tatăl. 47 este „numele” agentului jucat de Rupert Friend, care încearcă să-și ducă misiunea la bun sfârșit.

Rupert Friend este probabil unul dintre cei mai nepotriviți actori pentru acest rol. Nu mi-a dat nicio clipă senzația că ar fi un agent capabil să prezică fiecare mișcare a oponenților lui sau un agent care are capacitatea de a pune la punct modalități ingenioase de a-și elimina inamicii. Pe lângă asta adaug și scriptul îndoielnic al filmului. Adică, un agent care doarme iepurește și reacționează la fiecare sunet nu simte când cineva îi ia armele? What? 

Apoi mai este și Katia, pe care am menționat-o mai sus, și personajul pe care l-am detestat de la prima apariție. Din nou, Hannah Ware este total nepotrivită pentru rol, nu este responsivă, reală. Nu este nimic. Sunt un pic surprinsă că din toate review-urile pe care le-am citit, nimeni nu a menționat-o pe Hannah. Actrița a lăsat mult de dorit. 

Zachary Quinto, pe care l-am văzut și în serialul Heroes și în Star Trek: Into Darkness, este actorul perfect pentru a juca inamicul, dar nu și în Hitman: Agent 47. Până la urmă cine s-a ocupat de casting? Oricum, Quinto, un actor bun de altfel, nu a părut să se identifice cu rolul din acest film. Poate a avut o zi mai proastă, o lună, sau cât au durat filmările. 

Cireașa de pe tort a fost tatăl Katiei. Ciarán Hinds este singurul (sau aproape singurul, aș putea să o menționez aici și pe Angela Yeung) care s-a identificat cu rolul Dr. Litvenko. Dar am totuși o nelămurire. Cum se face că persoana care a dat startul programului care a creat atâția super agenți este un om fragil și temător când tocmai unul dintre agenții creați de el încearcă să-i salveze viața? Come on! 

All in all, eu am dat filmului 0.1 / 5. I-aș fi dat mai puțin având în vedere casting-ul anapoda și scriptul la repezeală.



Wazzap?

Iarăși a trecut mult timp de când am mai scris ceva pe blog. De la ultima postare până acum am făcut lucruri, s-au schimbat lucruri și sper să continui tot așa, mai încolo, după ce se mai schimbă niște lucruri, să fiu și mai productivă.

So what have I been up to? 
Am învățat o grămadă de lucruri despre locuri de muncă și mai ales demisii. Pentru că poate se găsesc și alte persoane în situația în care am fost eu, aceea de a vrea să renunțe la un loc de muncă și a i se spune o mulțime de minciuni, am câteva sfaturi.

01. Sub nicio formă nu sunteți obligați să rămâneți angajați undeva unde nu sunteți satisfăcuți financiar. 
02. Oricât de bună impresie v-ar face un posibil nou angajator, nu ajungeți la concluzii prea repede. 
03. Șeful nu este prietenul vostru.
04. După ultima schimbare a legii, fie că ați lucrat o lună sau un an, trebuie să stați în preaviz. Dar dacă aveți un motiv întemeiat, cum ar fi un nou loc de muncă, puteți pleca cu demisia la zi. 
05. Preavizul este doar o notificare pentru firmă cum că plecați.
06. Semnați fiecare foaie din contract, în caz contrar angajatorul poate rupe prima pagină și să modifice orele de lucru după bunul plac. 
07. Dacă lucrați 40ore/săptămână, nu semnați un contract pe care se spune că lucrați 30ore/săptămână.
08. Dacă angajatorul refuză să vă plătească salariul la timp sau să vă dea ultimul salariul după demisie, aveți tot dreptul să depuneți o plângere la ITM (Inspectoratul Teritorial de Muncă).
09. Prin a vă da salariul la timp (sau cu o oarecare întârziere), șeful nu vă oferă un ajutor. Prin simplu fapt de a vă angaja, șeful nu vă ajută, joburi, mai ales într-un oraș mare, sunt o mulțime.
10. Tot după schimbarea legii, contractele nu se mai pot desface indisciplinar, indiferent de ce vă minte angajatorul.
11. Dacă sunteți concediați, aveți dreptul să lucrați pe zi, jumătate din orele din contract.

Bottom line, aveți drepturi, nu ezitați să căutați informații și să le folosiți. Codul Muncii (căutați versiunea adnotată) vă stă la dispoziție pe codulmuncii.ro.

Cheers!

Extra Liebster Award



Cu toate că tocmai ce am scris un Liebster Award, mai vine unul. De data asta l-am preluat de la Kinga pentru că mi-au plăcut întrebarile. Fiindcă am mai postat unul, nu voi mai pune și aici cele unsprezece întrebari, doar voi raspunde. So here it goes.

Care este mijlocul de transport (pe călătorii lungi) pe care îl preferați?
Autobuzul. O perioadă călătoream des cu trenul, dar dacă aș face asta acum, aș ajunge la destinație obosită și nervoasă. Autobuzul este mult mai rapid și plăcut pentru mine. Ideal ar fi mașina, dar nu pot nici măcar visa la așa ceva acum.

Care este băutura voastră preferată, vara aceasta?
Apă și cafea.  (ᗒᗜᗕ)՛̵̖  Apa este cea mai potrivită să mă răcoresc. Îmi mai plac și sucurile naturale și pot spune că am băut destul de multe vara asta, dar tot mai multă apă am dat pe gât.

Unde ați călătorit sau plănuiți să va petreceți vacanța de vară?
În vacanța de vară nu am fost niciunde deocamdată și nici nu cred că voi putea să merg undeva. Weekendul ăsta am fugit până acasă, dar atât. Voiam să mai merg și în altă parte, dar nu mai pot. În schimb am călătorit destul în interes de serviciu. Am fost în Zalău, în Oradea, în Turda, Câmpia Turzii, ceva localitate care nu mai știu cum se numește și cam atât cred. Nu mai țin minte.

Care este modul vostru preferat de vă răsfăța? (weekend pamper, daily...)
Mă răsfaț ascultând muzică sau făcând un duș lung și cald/fierbinte. That's all.

Ce v-ați dorit să deveniți, când ați fost copii?
Prima dată cred că am vrut să fiu medic, asitentă, ceva, apoi am vrut să lucrez în poliție și dup-aia am vrut să mă înrolez în armată. Nu-s de mine niciuna dintre astea după cum mi-am dat repede seama.

McDonalds sau KFC?
Nici una. Mănânc rar fast-food, iar dintre cele două nu am nicio preferată. De obicei îmi iau mâncare japoneză sau chinezească. Mâncarea japoneză aș lua-o de oriunde atâta timp cât are gust bun, iar pentru mâncare chinezească îmi place Shanghai.  Ah, îmi mai plac și produsele de la Subway sau cele de la Salad Box, dar trec și mai rar pe acolo.

Unde anume (de pe tot globul) v-ați dori să locuiți? De ce?
Anglia sau Japonia. Nu aș putea spune și ce orașe de pe acolo aș prefara, dar în mare astea sunt. Dacă nu, atunci e Clujul fără niciun fel de ezitare.

Pentru că îmi plac și pentru că, deși știu că niciunde nu ajungi și totul merge perfect, acolo oamenii sunt diferiți. Din cauza așezării geografice, din cauza backgroundului cultural și câte altele. Sunt locuri în care cred că m-aș putea acomoda și mi-ar fi bine.

Preferați canicula, sau frigul? 
Frigul! Din motive simple: dacă este să aleg între a se lipi hainele de mine și între a sta confortabil în pat, sub pătură, aleg pătura. Totodată nici nu ar trebui să stau să mă uit în dulap întrebându-mă ce să mai port azi pentru că jumătate de haine îmi sunt la uscat, și cealaltă jumătate este formată din haine care trebuie spălate și haine pe care nu știu de ce le mai țin în dulap pentru că nu le-am mai purtat de câteva secole. Plus că îmi plac mânecile lungi, sunt preferatele mele.

Vă place dulcele sau săratul?
Prefer dulce. Nu mănânc foarte multe dulciuri, poate o dată la două luni, dar sare nu-mi pun nici măcar pe cartofii prajiți sau pe ouăle ochiuri.

Dacă vi s-ar îndeplini o dorință chiar acum, care v-ar fi dorința?
Vreau multe lucruri, dar nu am nicio dorință arzătoare. Și orice mi-aș dori acum nu cred că mi-ar aduce satisfacție pe termen lung, așa că aș vrea să iau dorința asta și să o păstrez pentru când găsesc ceva demn de dorit.

Care este metoda voastră preferată de a vă răcori, vara aceasta? 
Statul în casă. Blocul în care stau este așezat în așa fel încât soarele bate spre geam doar puțin pe la ora zece dimineața. Mai deschid și geamul de la cameră și cel din bucătărie pentru a face puțin curent și mă simt cea mai răcorită.

Asta e tot. Mulțumesc pentru întrebările frumoase, Kinga!

Shaman King

Shaman King este o manga și un anime foarte populare în Japonia, dar și în America și Europa. Sigur foarte mulți dintre voi ați auzit de această serie dacă nu ați și citit sau vizionat. Autorul, Hiroyuki Takei, a ales ca idee principală shamanismul pentru că voia să scrie/ilustreze ceva ce nu a mai fost încercat într-o manga până în acel moment și eu zic că bine a făcut. Shaman King este unul dintre primele animeuri pe care le-am văzut și mi se pare și acum la fel de interesant ca și la prima vizionare. 

Prima oară am văzut Shaman King dublat în limba română. Nu mai știu când anume l-am văzut, prin generală oricum, și știu că îmi spusese un coleg că ar avea o continuare pe care el a văzut-o. Am fost puțin confuză pentru că văzusem toate episoadele difuzate pe Fox Kids, sau cum se numea programul TV atunci, și eram curioasă. Recent am decis să revizionez animeul, dar de data aceasta în limba japoneză cu subtitrare în limba engleză.

Shaman King urmărește aventurile lui Yoh Asakura pe drumul de a deveni shaman și de a câștiga Shaman Fight. Yoh participă la turneul Shaman King unde întâlnește tot felul de personaje. Îl are întotdeauna alături pe Manta, prietenul lui bun care nu se gândește nicio clipă să-l lase pe Yoh la greu, apoi Yoh îi mai întâlnește și pe Ryu, Tao Ren, Faust, Lyserg și Joco care îi devin prieteni. Well, este puțin mai complicat când vine vorba de Lyserg. Și desigur, mai este și Anna care îi pregătește lui Yoh unele dintre cele mai dure, dar eficiente antrenamente.

De-a lungul drumului spre a deveni Shaman King, statut care îi permite câștigătorului să schimbe lumea după bunul plac, cei șase intră în contact cu X-Laws - pe care i-am detestat -, și cu Hao Asakura, unul dintre cei mai puternici shamani. 

Animeul a fost difuzat în perioada iulie 2001 - septembrie 2002, iar manga a fost lansată în perioada iunie 1998 - august 2004, așadar animeul nu este tocmai complet. Totuși, pe lângă cele 64 de episoade anime, mai sunt încă 5 episoade speciale. Acțiunea se continuă mult în manga pe care recunosc că nu am citit-o; atunci când vizionez un anime înainte să citesc manga - ceea ce se întâmplă foarte des - nu am răbdare pentru a urmări și manga.

Cum am zis și la începutul postării, animeul mi se pare interesant. Este amuzant și într-o oarecare măsură deep. Dacă nu ați văzut animeul vi-l recomand și dacă l-ați văzut acum mult timp, vă încurajez să-l mai vedeți o dată, mai ales dacă v-a plăcut. Sigur veți observa și lucruri pe care le-ați trecut cu vederea prima oară. Vizionare plăcută!

Flowery Liebster Award


Acesta este al treilea Liebster Award pe care îl primesc și totodată leapșa pentru care vreau să îi mulțumesc Xaarei Novack. Cum am mai zis pe aici, îmi plac mult lepșele și mă bucur că am ocazia să mai completez una. În vreo două ocazii am postat și lepșe pentru care nu mi-a dat nimeni tag. Adică asta despre cărți și asta despre muzică. Dacă îmi plac, îmi plac.

Aici sunt primul și al doilea Liebster Award, iar în zilele care urmează voi mai scrie o leapșă, dar despre aceea, la momentul respectiv.

Și acum să raspund la cele unsprezece întrebări. o(^▽^)o

     Piesa vestimentară favorită în vara aceasta. Ce ați purtat cel mai des?
Cel mai des am purtat tops. Le-am purtat cu blugi, fuste, pantaloni scurți și cu orice s-a putut - sau nu s-a putut.

     SPF, dar ce brand? Și ce impresie v-a făcut?
Nu folosesc. Deși ies din casă foarte mult în perioada asta, nu stau în soare, așa că nu pot spune că am neapărat nevoie. Nu am avut nicio arsură de la soare până acum, dacă mă prinde vreo rază, mi se înnegrește pielea fără tam-tam.

     Cum arată o seară perfectă pentru voi?
O seară perfectă pentru mine ar însemna să mănânc ceva bun, să stau pe net, eventual să văd un film și să mă pun în pat. Nu am multe pretenții.  (⌒∇⌒)

     Ultima carte citită? (pentru că știu că vă place să citiți)
Ultima carte citită, conform contului meu de pe Shelfari, este Un Artist al Lumii Trecătoare de Kazuo Ishiguro. Nici nu am realizat că nu am mai citit de atât de mult timp, trebuie să mă revanșez neapărat. Azi citesc, promit!

     Ce oraș ați dori să vizitați în viitorul apropriat?
Vreau să vizitez multe orașe, dar mai mult în afară. Hai să o luăm realist, totuși. De ceva timp vreau să vizitez Iași. Mi s-a spus că nu este cine știe ce orașul, dar eu tot vreau să-l văd. Și aș mai vrea să vizitez și Craiova. Postările Xaarei m-au făcut foarte curioasă. Alte orașe de la noi pe care să vreau să le vizitez nu știu dintre cele pe care nu le-am vizitat până acum. Măcar știu pe care nu vreau să le vizitez din nou.

    Care este parfumul vostru preferat?
Folosesc foarte rar parfum, prima mea opțiune este deodorantul și de parfum uit. Dețin vreo trei parfumuri, toate primite, dar atunci când folosesc parfum, mă îndrept spre Incandessence. Este de la AVON după cum am văzut că scrie pe etichetă, și este de fapt apă de parfum. Nu prea dau banii pe parfumuri, după cum am zis nici nu prea folosesc, dar pe ăsta mă bate gândul să-l iau. 

     Aveți animale de companie? Prezentați-ne pufoșeniile voastre!
Nu am animale de companie. Aș vrea, dar săracul animăluț ar fi mai mult singur pe acasă. Vreau foarte mult o pisicuță sau un cățel, dar n-am destul timp liber. În schimb am un raton de pluș pe care îl smotocesc. 

     Ce aveți în geantă în acest moment? DUNDUNDUN!
Zilele astea nu am purtat geanta, am avut nevoie de ceva mai mare, dar azi am următoarele: portmoneu, încărcător și un pansament pentru că nu se știe niciodată și prefer să fiu pregătită. Am o geantă foarte mică și nu-mi încap prea multe lucruri. Sunt decisă să caut una mai mare în care sa-mi pot pune toate nebuniile.

     Un cântec preferat, care vă obsedează sau un earworm de care nu puteți scăpa?
Am atât de multe melodii preferate! Nici nu știu pe care să o trec aici.

     Ultimul film vizionat. Scurt sinopsis și dacă l-ați recomanda au ba.
Ultimul film vizionat este Princess Jellyfish. Bine, nu chiar ultimul, după ce am vizionat filmul ăsta am terminat seria The Lion King, dar nu cred că are sens să spun despre The Lion King, eu sunt probabil ultima zăpăcită care l-a văzut abia acum. Așa, că am clarificat asta, să revenim la Kuragehime (titlul original, în japoneză). 

Princess Jellyfish este original manga, încă ongoing, are și un anime pe care vreau să-l văd, și live-action pe care l-am văzut deja. Mi-a plăcut filmul, este amuzant, drăguț, iar actingul nu mi se pare așa de forțat ca la alte filme japoneze pe care le-am văzut. Îl recomand, dar nu pentru ceva serios, ci doar așa, să vă relaxați după o zi lungă. 

     Ce ați schimba sau îmbunătăți la blogul vostru?
Referitor la aspect, sunt mulțumită acum, pentru următoarele câteva luni probabil când mă apuc iar să mai schimb ceva, să înnebunesc css-ul și html-ul până nu mai știu de unde au venit. Referitor la postări, aș vrea să fac cumva să îmbunătățesc content-ul cantitativ și calitativ. 


Nu nominalizez pe nimeni, nici nu mai știu ce bloguri active urmăresc, așa că pun doar cele unsprezece întrebări și cine vrea, m-aș bucura să răspundă.

01. Care este cea mai fericită amintire a ta?
02. De obicei ești în întârziere, ajungi la timp sau mai repede la un loc de întâlnire?
03. Preferi diminețile sau serile?
04. Când ai râs ultima oară? Îți mai amintești de ce ai râs?
05. La ce oră te pui să dormi de obicei?
06. Care este ultimul film pe care l-ai văzut la cinema?
07. Este ceva ce ai vrea să știe mai multe persoane despre tine?
08. Ce te inspiră?
09. Care este desertul tău preferat?
10. Care este primul artist/formație preferată?
11. Dacă cineva te-ar ruga să le dai un sfat random, ce sfat le-ai da?

Kings of Suburbia


In highschool I was a big Tokio Hotel fan. Their songs just fit my personality back then and I think they had a pretty big impact on me. I still love a lot of their old songs and I have to admit that I sometimes feel melancholic when thinking about them, also considering they didn't release anything new in about five years. Well, actually, I don't feel melancholic anymore now that they did release a new album, but I'll write about that in a bit.

My sister was overseas for a while and I actually begged her to buy me a Tokio Hotel album. I don't know if it was available in Romania at that time, but the point is that she did buy me Zimmer 483. I listened to that album like crazy and I still have it back at home. On the back of the cover there is also a little message from the band (but honestly, I actually don't know if it's on the back of this album or another since this was a pretty long while ago) and when I read it I remember saying that I was never happier that I can read and understand English. 

But before Zimmer 483, Tokio Hotel released their debut album, Schrei, in September 2005. The album contains some of my still (?) favourite songs. Then followed Zimmer 483 in February 2007 that I listened on repeat days on end after I got it. Soon after, in June 2007, they released Scream, the second album I own from them and that contains songs from both Schrei and Zimmer 483 in their English versions. At this point I was still crazy about Tokio Hotel and I loved every song they released.

Back in October 2009 they released their forth studio album, Humanoid. I couldn't say that the songs were terrible, but they just didn't appeal me. The new songs seemed similar to one another and dull to me so I just stopped listening to the band, but deep down I hoped they would release some new songs, better ones. Incidentally at that time they took a break. I didn't get why since Humanoid got pretty positive reactions and I was a bit confused. Recently I found out that the members of the band, Bill, Tom, Georg and Gustav, moved to Los Angeles since Germany became quite overwhelming.

After the long break, Tokio Hotel released a new album last year. Being used to their alternative pop/rock, glam rock style, the new songs sent me into more confusion. The band experienced with a lot of different genres while they were on break, so the new album, Kings of Suburbia, is kind of a mix of pop rock, alternative rock and electronic music. The songs are quite catchy and the videos are more than weird. But somewhere between listening to the songs and watching the videos, I kind of got into Tokio Hotel once again. I guess it is sort of natural for this to happen, they have been my guilty pleasure even in all that time I haven't heard anything new from them. 

The album was released in October 2014, but just a few days ago I found out about it when I asked myself out of a blue if they released anything new. I listened to Feel it all, a nice song with an interesting video that I don't even know how to describe so I'll just post the video bellow. After listening to the song I decided to listen some more and I have to admit that the video played a big part to my decision.



The entire album is available here if you want to listen to more songs. Maybe tell me what you guys think about it? I definitely like the new sound of the band and until their next release I'm just going to listen to these great songs. Oh, also, check out Girl Got a Gun. That is something else for sure. Also censored.

Summer life hacks

Sunt pur și simplu înnebunită după life hacks. Datorită lor am învățat să fac o grămadă de chestii utile, cum să scot pete din materiale și cum să șterg marker-ul permanent de pe plastic. 

M-am gândit să scriu câteva din ele pe blog, poate ajută pe cineva. Și pentru că e deja vară, voi posta câteva life hacks care să vă facă vara mai răcoroasă.

01. Nimănui nu-i place să bea apă caldă din sticla scoasă din frigider acum cincisprezece minute. Pentru ca apa să rămână rece mai mult timp, puneți puțină apă într-o sticlă astfel încât atunci când o puneți culcată pe o parte, pe o suprafață netedă, să nu curgă. Puneți apoi sticla, culcată, in congelator și lăsați apa să înghețe. După ce apa îngheață, scoateți sticla din congelator și umpleți-o cu băutura preferată.

02. Dacă aveți nevoie de o pungă cu gheață care să fie cu adevărat rece, dar care să nu se scurgă instant, udați un burete cu apă, puneți-l într-o pungă de plastic închisă etanș, apoi în congelator. Astfel aveți o pungă cu gheață răcoroasă și uscată.

03. Cuburile de gheață sunt o soluție bună pentru a păstra băuturile alcoolice reci, dar acestea se topesc și băutura se diluează. Udați un șervețel de hârtie cu apă, apoi înfășurați sticla cu el. Pusă în frigider așa, băutura se va răci mult mai repede și nu va mai fi nevoie de cuburile de gheață.

04. Pentru persoanele care preferă totuși cuburile de gheață, faceți cuburi de gheață din băutura pe care vreți să o savurați, astfel băutura nu se va dilua cu apă.

05. Pentru a scoate petele de transpirație din tricoul preferat, frecați suc de lămâie proaspăt stors pe material înainte de a pune la spălat. După spălare petele vor dispărea. (Nu am încercat asta, așa că nu pot garanta pentru rezultat. Încercați pe un tricou mai puțin preferat prima dată.)

sense8

Săptămâna trecută am devorat primul sezon dintr-un nou serial, sense8. Aș fi vrut să-l văd într-o singură zi, dar am avut nevoie de două. Nu-i nimic, am putut să-l savurez, și până a doua zi m-am distrat întrebându-mă ce se va întâmpla în continuare. 

Sense8 este un serial Sci-Fi lansat de Netflix care te captivează de la primele episoade dându-ți o doză bună de amuzanent, dar și de seriozitate.

Personajele, în ordine de la stânga la dreapta, Will, Riley, Wolfgang, Kala, Sun, Nomi, Capheus și Lito, au o conexiune specială. Ei sunt sensate și pot comunica, pot interacționa într-un mod aparte. Nu s-au întâlnit niciodată, dar cu toate astea se cunosc. A fi sensate presupune a putea să pătrunzi în universul unui alt sensate, să comunici cu el și să interacționezi cu obiectele din jurul lui, își pot „împrumuta” abilitățile și cunoștințele și le pot folosi ca și cum sunt ale lor.

Pe lângă partea Sci-Fi, serialul este o dramă care pune în față probleme reale. Fiecare personaj are viața lui, gândurile lui, la care ceilalți șapte au acces deplin. Practic ei sunt o singură persoană în opt corpuri diferite, în opt orașe diferite. Mi-a plăcut mult abordarea lor a acestei condiții și cum interacționează, cum se ajută fără să ezite. Mă face să mă întreb cum ar fi lumea dacă cu toții am face asta. Desigur, fără a fi sensate.

Acum cei opt trebuie să își dea seama exact cum pot sa își foloseasca abilitățile la maximum și cine este Whispers. Odată cu noile abilități, au apărut și persoane care se simt amenințate de ei. De-a lungul celor douăsprezece episoade, îi cunoaștem pe toți și îi putem urmări confruntându-se cu diferite încercări, mai mult sau mai puțin supranaturale.

Vă recomand serialul și vă asigur că nu vă veți plictisi. Dacă ați urmărit și Heroes care are la baza aproape aceeași idee, țin să menționez că sense8 este mult superior.

Aici pun și trailerul. Vizionare plăcută!

Junjou Romantica 3

Vești bune pentru fanii shounen-ai! Anime-ul Junjou Romantica va reveni cu un al treilea sezon. Din păcate nu găsesc data exactă a lansării, dar animeul va fi lansat în luna iulie a acestui an. După două sezoane pe care le-am devorat pur și simplu de mai multe ori, mă întreb ce vor mai face personajele mele favorite din Junjou Romantica acum.

Pentru cine nu știe deja, Junjou Romantica este original o manga scrisă de Shungiku Nakamura. Sezoanele 1 și 2 ale animeului au fost lansate în anul 2008 și au avut succes atât în Japonia cât și în restul lumii. În anime se urmărește viața a trei cupluri denumite fiecare Junjou Romantica, Junjou Egoist și Junjou Terrorist

Fiecare dintre noi cred că avem un cuplu care ne place mai mult decât celelalte din această serie, pentru mine acest cuplu este Junjou Egoist și dacă la unele animeuri sunt puțin sceptică când vine vorba de sezoane noi, aici nu sunt. 

Sincer, cred că cel mai mult vreau să văd ce se întâmplă cu Junjou Terrorist pentru că în primele două sezoane lucrurile nu au evoluat prea mult la acest cuplu. Sper că mă așteaptă multe surprize plăcute. ٩(>◡<

Anunțul celui de-al treilea sezon mă face să mă întreb dacă ar trebui să mă aștept și la al treilea sezon Sekaiichi Hatsukoi. Manga este scrisă de aceeași autoare, iar primele două sezoane au fost lansate la aceeași distanță de timp între ele ca și în cazul Junjou Romantica. Vom vedea, eu una oricum sunt optimistă. (“⌒∇⌒”)

Recomand Junjou Romantica, dar și Sekaiichi Hatsukoi dacă nu le-ați vizionat deja. Și în Sekaiichi Hatsukoi se urmărește viața a trei cupluri diferite, dar deși structura celor două animeuri este asemănătoare, se face o distincție clară între ele. Enjoy them!

Junjou Romantica 3 trailer! ♪(ᴖ◡ᴖ)♪

Diary of M. Facultatea.


Am blogul asta din 2010. La inceptut eram extrem de entuziasmata, dar nu aveam idee ce sa fac cu el sau cum. Nu stiam ce sa scriu, nici acum nu prea stiu, si nu stiam nici cum sa-mi aleg o tema sau sa o modific. Uitandu-ma peste bannerele pe care le-am folosit in trecut imi pot aduce aminte de toate si vreo doua sau trei mi-au placut foarte mult. Nu mi le amintesc exact, dar cred ca pe atunci aveam tendinta sa-mi aglomerez foarte mult blogul pentru ca inca nu descoperisem paginile. Imaginea din acest post este un banner pe care l-am facut pentru blog acum mult timp, cativa ani chiar, dar pe care nu l-am folosit. Nici nu mai stiu de ce.

Intr-o vara, pe cand eram la bunica mea, am inceput sa nu mai scriu asa des. Si de atunci vizitele mele pe blog s-au rarit destul de mult. Totusi, cand ma uit peste postari, ma mir ca sunt mai multe decat ma asteptam. Imi trece mirarea cand le citesc.

De cand am pornit blogul si pana acum, am terminat liceul si m-am inscris la facultate. De doua ori. Nu am scris despre asta pana acum, probabil pentru ca inca nu eram hotarata in legatura cu ce vreau sa fac in continuare. Acum sunt, ceea ce m-a facut sa scap putin de stres.

Dupa ce am dat chix prima oara, m-am reinscris la aceeasi facultate, dar la un alt profil. Lucrurile au mers mai bine la a doua incercare, dar pe parcurs am realizat ca nu asta e ceea ce vreau sa fac. Greseala mea este ca am ales facultatea de Litere pentru ca am crezut ca nu sunt in stare de altceva si nu am nicio alta sansa sa fac ceva in viata daca nu termin facultatea. Mi-am dat seama ca nu este asa si ca am chiar foarte multe optiuni. Pot face cursuri, pot lucra intre timp si nu trebuie sa fac facultatea intr-o anumita perioada, se poate si mai tarziu, se poate si o alta facultate. Asadar am hotarat ca pentru moment cel mai bine pentru mine este sa ma ocup de alte lucruri, sa lucrez si sa-mi dau seama exact ce este ce vreau sa fac.

Acum cativa ani as fi crezut ca asta a fost. Punct si atat. Cand am dat chix si a trebuit sa ma reinscriu acum doi ani, chiar asta am crezut. Nu stiam pe unde sa o apuc si am ales un profil care am crezut ca ma va motiva mai mult, dar care nu m-a motivat dat fiind faptul ca nu era ceea ce voiam eu, ceea ce imi placea. 

Ma bucur foarte mult ca persoanele din jurul meu imi accepta decizia si aici ma refer in special la familia mea care este foarte supportive vis-a-vis de toata incurcatura asta. 

Stiu ca nu sunt singura care se confrunta cu astfel de lucruri, nici prima si nici ultima, ceea ce cred ca m-a si facut sa vreau sa scriu despre asta. Poate unii dintre voi aveti probleme mai mari pe cap, iar altora nu li se pare mare lucru. Am dat si de persoane care nu au putut sa-mi inteleaga decizia si asta e okay, au pus problema din punctul lor de vedere si au incercat sa-mi dea sfaturi utile. Apreciez asta. Din exterior poate nici mie nu mi s-ar parea mare lucru, dar odata ce iei in considerare toti factorii, vezi lucrurile altfel. Oricine, orice ar spune, oricat de bune i-ar fi intentiile, e bine sa iei in considerare, dar nu pune la suflet. La urma urmei noi suntem singurii care stim ce este mai bine pentru noi, iar atunci cand luam o decizie, o luam avand in considerare toate variantele. Poate peste un timp ajungem la concluzia ca puteam face altceva, dar asta nu inseamna ca am luat o decizie gresita, nu inseamna nimic altceva decat ca mai tarziu nu mai suntem cei din momentul deciziei. 

Orice faceti, oricum faceti, faceti ce vreti, cum vreti. Fiecare dintre noi suntem singurii care pot lua cele mai bune decizii pentru noi insine. 

"Vizita anuala"

Pe blog adica.

Am tot cautat o aplicatie care sa-mi permita sa postez pe blog, dar cea oficiala este de pomina, iar altele doua pe care le-am incercat m-au dezamagit. Sper ca asta pe care o folosesc acum sa functioneze bine, desi nu am toate optiunile din browser (care nu vrea sa stea deschis sa scriu si eu macar un titlu). Oh, nu am nici diacritice pentru ca singurul keyboard care nu are lag nu are nici limba romana printre optiuni. Nu-i nimic, se poate si asa.

Am vazut multe postari noi si titluri interesante pe blogurile pe care le urmaresc si abia astept sa trec pe la toate. Avand in vedere ca sunt multe, probabil nu voi reusi sa le citesc pe toate azi, dar nu-i nimic, imi ramane lectura si pentru zilele urmatoare.

Postul asta e numai un "check in", nu am nimic interesant de zis. Si oricum vreau sa recuperez ce am pierdut din cauza lipsei de internet. Da, am ramas fara internet din nou, o perioada destul de lunga.

Sper ca ati inceput primavara asta fericiti si mai sper ca vremea pe unde sunteti este la fel de placuta ca si aici.



P.S.: Aplicatia m-a ajutat doar cat am scris postarea pentru ca aparent nu conteaza pe ce blog selectez eu sa posteze, ea posteaza unde vrea.

Nobori restaurant

Nobori (despre care am mai scris și aici) este un restaurant cu tematică japoneză din Cluj. Deși sunt în Cluj de deja doi ani și jumătate, abia zilele astea mi-am permis să vizitez restaurantul din nou, doar că de data asta într-o altă locație. Și mi-a plăcut foarte mult. 

În primul rând mi-a plăcut foarte mult designul localului. Un perete în special mi-a atras atenția și nu m-am putut abține să nu fac o poză. Nu am urcat la etaj, dar pe site-ul oficial (click pe nume) puteți vedea mai multe poze (desigur și mult mai bune decât cele făcute de mine). Mi-ar fi plăcut să aud muzică japoneză cât am fost acolo, dar chiar și așa, muzica se potrivea cu atmosfera restaurantului și a dat o notă plăcută și relaxantă. 

Trebuie să recunosc că nu m-am așteptat la cine știe ce, mai ales după ce acum ceva timp am fost dezamăgită cu o altă ocazie, dar mâncarea a fost delicioasă. Am comandat pui teriyaki și salmon nigiri. Ca desert am luat banane tempura cărora nu le-am mai făcut poză. Nu am stat deloc pe gânduri și le-am mâncat imediat. Aici trebuie să adaug că au și un cheescake delicios.


Vă asigur că aspectul mâncării este direct proporțional cu gustul ei. La un moment dat mă gândeam să întreb ce au pus în orez de are un gust atât de bun. Nu am întrebat, dar nici nu am reușit să detectez ce anume au pus în el. Ce știu sigur e că nu seamănă cu nici un alt orez pe care l-am mâncat făcut de colega mea căreia îi place să experimenteze în bucătărie, dar nici la alte localuri. 

Mi-a plăcut și micuța plantă de bambus de pe masă. Am fost așa de încântată când am văzut-o în vază că a fost primul lucru pe care l-am fotografiat. Nu știu de ce, dar îmi place foarte mult bambusul, și ar trebui să menționez că are și un gust foarte bun. Dacă aveți ocazia, nu ezitați să încercați.

Un alt lucru la care nu mă așteptam a fost să fiu în stare să mai mănânc sushi fără o mică reținere. Acum o lună, sau poate mai mult, am fost cu colega mea la un stand din acela unde timp de o oră mănânci cât poți. Când am mâncare în față nu durează foarte mult până dispare și nu știu să mă opresc, așa că atunci am mâncat puțin mai mult decât până am simțit că dacă mai gust măcar o să dau tot afară în următoarea secundă. Și ar fi fost păcat să fac asta, sushi-ul este printre felurile mele preferate de mâncare.

Dar nu, nu am avut nicio reținere și probabil aș putea să mănânc sushi în fiecare zi.

Dacă vizitați Clujul și vă plac mâncărurile japoneze sau vreți doar să încercați vreun fel de mâncare japoneză, vă recomand, din nou, restaurantul Nobori. 

Confession of Murder


Titlu original: 내가 살인범이다 (Naega Salinbeomida)
Titlu în engleză: Confession of Murder / I'm A Killer (literal) 
Director: Jung Byoung-Gil 
Data lansării: Noiembrie 2012
Durata: 119 min. 
Gen: suspans, thriller

Nu de foarte mult am descoperit filmele coreene. Deja faimoasele mini serii nu s-au prins de mine, dar când vine vorba de filme lucrurile se schimbă. 

Acum câteva zile am urmărit Confession of Murder. M-am făcut cât mai comodă, mi-am asigurat sunetul, am stins lumina și m-am pregătit sufletește. Problema cu filmul acesta este că oricât aș fi încercat să mă pregătesc, nu aș fi reușit să o fac 100% ca lumea. Ei bine, nu am făcut-o nici măcar 30%. 

Filmul mi-a fost recomandat de o foarte bună prietenă și nu am citit review-uri și nu am văzut trailer-ul înainte. Nu mi-am făcut nici idei legate de poveste, așa că am fost ca la un fel de blind date. (nu știu de ce am folosit comparația asta)

În mare, Confession of Murder este un thriller despre crimă. Un personaj care a șocat Coreea cu crimele sale violente scapă de poliție și este căutat ani la rând fără nici măcar un indiciu despre cine ar putea fi sau unde s-ar putea afla. Poliția redeschide ancheta când este lansată bibliografia acestui criminal cu toate detaliile sângeroase ale crimelor. 

Încă din primele minute ale filmului mi-am făcut o idee destul de puternică asupra a ceea ce urmează, dar nu am fost nici măcar pe aproape. Suspansul este prezent de la început până la sfârșit, iar plot twist-urile sunt pur și simplu mind blowing. Când am crezut că înțeleg într-un final ce se întâmplă, după prima jumătate a filmului am avut parte de o surpriză. Pe prima am anticipat-o, dar a doua m-a lăsat fără cuvinte.

Expresivitatea actorilor m-a ținut lipită de ecran. Trebuie să recunosc că îmi plac foarte mult actorii coreeni, expresivitatea și dinamica lor nu eșuează să mă captiveze. La un moment dat nici nu cred că mai respiram la cât de prinsă eram în acțiune. Să nu mai zic de reacțiile diverse pe care le-am avut de la râs amuzat sau isteric până la limbaj licențios. 

Filmul este acum printre preferatele mele. Primește 10/10 de la mine și îl recomand fanilor, dar nu numai. L-aș urmări din nou fără să ezit. 


Trailer

Bloggin' at its finest

Venetian masks 7 by flemmens on dA
Din seria Bloggin'and Bloggin' și Bloggin' again, iarăși am o neplăcere legată de aceată platformă. Din fericire, de data asta există și o rezolvare. 

Nu știu dacă am mai scris despre asta sau doar am avut intenția de a o face, dar nu primesc feed în tabloul de bord de la unele bloguri. Asta se întâmpla de deja vreo jumate de an. Periodic mai intru pe acele bloguri de la care nu primesc feed să mai citesc câte ceva. Am făcut asta și acum ceva timp, doar că atunci când am dat click pe acele bloguri am dat de pagina care ne anunță că blogul nu mai există. Păi cum? 

Am intrat pe alte bloguri (îmi place mult rețeaua asta) pentru a verifica dacă într-adevăr blogurile acelea nu mai există, dar există. Am mai verificat o dată din tabloul de bord și din nou, blog inexistent. La unele bloguri este adăugat /feeds/posts/default în link și nu este afișată pagina. Dar încă ceva, problema există la personale care la un moment dat și-au schimbat adresa, lucru pe care l-am făcut și eu, așa că nu știu câte din persoanele care îmi urmăresc blogul mai primesc feed. De asemena, înainte de /feeds/posts/default, este url-ul anterior.

Mă bucur că am putut să rezolv ușor problema. Am intrat pe blogurile de la care nu primeam feed de pe alte bloguri care le urmăresc, am dat unfollow și apoi le-am adăugat din nou la follow, direct de pe blog sau din tabloul de bord scriind linkul. Acum primesc feed de la toată lumea. 

Dacă experimentați aceeași problemă, încercați să dați unfollow și apoi follow din nou. S-ar putea să fie nevoie să faceți asta de vreo două-trei ori ca să priceapă Blogger că ați adăugat un blog existent cu o adresă nouă.