Merii Kurisumasu!

      Hi there! M-am hotărât să postez și eu ceva pe blog, fiind mai mult motivată de imaginea pe care am modificat-o puțin și pe care vroiam să o pun pe undeva, dar și de minunatele sărbători de iarnă. Bine, nu știu cât de minunate sunt, dar drăguțe sunt.
     Știți ce îmi place mie iarna, de Crăciun? Îmi plac luminițele cu care sunt împodobite orașele. După părerea mea arată foarte frumos. Dar îmi place și bradul (aproximativ), că doar are luminițe. Deci da, îmi plac luminițele, sunt colorate și foarte drăguțe. Și îmi place și "Merii Kurisumasu!" pe care l-am văzut pe facebook scris pe undeva. De fapt, mie îmi plac chestiile, cuvintele, expresiile japoneze, așa că nu mă mir.
     Ce ați primit de Crăciun? Cum vi se pare Crăciunul? Parcă nu mai e la fel de happy, dar cred că și-a mai păstrat puțin din farmecul acela al lui. Sau doar trebuie să îl redescoperim, unii dintre noi.
     So, yeah, Merii Kurisumasu!

O zi din viața unui gay în România

     Well, situl DarkQ a lanasat un proiect intitulat O zi din viata unui gay in Romanaia, proiect care pare a fi unul destul de interesant si ar putea fi foarte dragut daca sunt suficienti participanti.
     Proiectul se va desfasura cam asa: Fiecare dintre voi (cititori, autori, oricine) poate trimite până la 6 poze care să spună/reflecte ceva despre viața de zi cu zi. Prin aceasta se poate demonstra și că a fi gay nu este diferit cu nimic față de a fi heterosexual. Se pot trimite poze de la job, iesiri, plimbându-vă câinele, stând la calculator, aruncând televizorul pe geam, ținându-vă de mână cu iubitul, dormind… ORICE (exact asta e ideea)! Fiecare fotografie ar fi bine să fie însoțită de o scurtă descriere, maxim o frază. 
     Mai multe informatii puteti gasi pe DarkQ (linkurile, proiectului si sitului, le-am scris mai sus). Va urez succes!

(textul in italic este preluat de pe DarkQ)


    Hi there!
    Cine mai are probleme cu blogger? De ceva timp nu mai pot sa las comentarii pe bloguri. Este o problema de la blogger sau profilul meu a patit ceva? Este cam enervant. Nici macar pe blogurile mele nu pot sa comentez. Sux. Si se pare ca nu sunt singura cu probleme. So what's the deal? Any ideea? Opinion? Anything?
   Yeah, cam atat. Hugs everyone si poate voi reusi sa scriu pe blog ceva mai... de blog. (ce este "mai de blog"?)


    LM.C was founded by Maya, a support guitarist for musician Miyavi in the support band Ishihara Gundan (Ishihara being Miyavi's real last name, Gundan means 'brigade' or 'army' in Japanese) and a guitarist in his own band, The Sinners. While still with Miyavi, Maya and other support members also played live shows as LM.C. Later they were joined by Aiji of Pierrot.
    After Maya quit Miyavi's band and Aiji's band Pierrot disbanded, LM.C made their major label debut in October 2006, releasing two singles, "Trailers (Gold)" and "Trailers (Silver)".
    As 2007 began, the group came out with a third single, "Oh My Juliet", which was the 2nd ending theme for the Red Garden anime. On March 7, they released their first EP, Glitter Loud Box.
    They released their fourth single, "Boys and Girls", in June 2007, featured as the second opening theme for the anime Reborn!
    Their fifth single, "Liar Liar/Sentimental Piggy Romance", saw an October 2007 release, while their sixth single, "Bell the Cat", was released in December of the same year.
    In 2008, LM.C released "John", in the winter, and "88", another opening theme for the Reborn! anime, in the summer. LM.C then debuted in North America, performing at Anime Expo's "Battle of the Bands" on 3 July 2008, followed by a concert at the Crash Mansion in Los Angeles, California on 5 July.
    Also in July, they performed their first hall concert at C.C. Lemon Hall in Shibuya, Japan. Tickets to the show were sold out within two minutes of its release. Closing on July, they were invited to perform at the "Formoz Festival" in Taiwan as a main act for the second consecutive year.
    In November, LM.C's first album Super Glitter Loud Box and the second album Gimmical Impact!! were simultaneously released worldwide. These two albums were also available worldwide on main music download stores on the same day.
    In March 2010, the band released the album Wonderful Wonderholic.
    In October 2010, the band released a new single called "Let Me' Crazy!!" which featured their two new songs: "Let Me' Crazy!!" and "No Fun, No Future". Both songs had a PV released for them.

    Wah, cate info de la wikipedia am pus de data asta!
    Asa, cum am dat eu de LM.C? Pai, i-am gasit intr-o revista pentru adolescenti, nu mai stiu care era revista, dar nici nu conteaza asta. Ideea e ca era pe acolo un articol despre ei si mi-au placut in primul rand pentru ca sunt japonezi. Am ajuns acasa si am descarcat ceva melodii de-ale lor si m-am indragostit de melodiile Oh my Juliet si Sentimental Piggy Romance, acestea doua fiind si singurele pe care le mai am prin PC. Cred ca voi mai descarca ceva melodii, totusi, cat de curand. Tineti-mi pumnii ca eu ma misc cam greu.
    Imi place stilul lor si vocea lui Maya este foarte buna dupa parerea mea. Dunno, mie chiar imi plac si ii recomand.
    P.S.: Nu va speriati de blogul meu foarte verde.

Sharing stuff?

    Okay, voiam sa mai postez ceva pe aici, dar nici o idee si aseara mi-a sugerat Teh sa ii iau leapsa de pe blog. Ceea ce am si facut. So, here it is!

1. Tell me a thing you'd love to do right now.
To hug and to kiss someone.

2. Last book you've read?
A trecut ceva timp... Vechiul oras imperial de Yasunari Kawabata. Yup, asta cred ca a fost ultima.

3. Last movie you've seen?
Si la asta a trecut ceva... S-ar putea ca ultimul film vazut sa fie Alone, dar nu sunt foarte sigura.

4. What are you listening to in this moment?
 Nickelback - Gotta Be Somebody

5. Tell a nice thing.
Fluuuufffyyyy! (what? it's nice)

6. Tell me a lie.
I hate you!

7. One thing about you.
I like roses.

8. Red nails and high heels?
Okay... I guess.

9. Currently reading?
Orbitor de Mircea Cartarescu. Am citit foarte putin deocamdata.

10.  Tell me a joke.
Doua clatite fugeau. Uneia i-a cazut gemul.

11.  A friend you'd care to see right now?
There are more than one.

12.  First quote that bumps in your mind. No cheating, don't use Google.
Dragostea nu e un sentiment absolut necesar. (Yuki Eiri - Gravitation)
If you want to do something right, do it yourself. (unknown? oarecum Death Note?)

13.  Name 3 cartoons you've love when you were a little kid.
Powerpuff Girls, Tom and Jerry and... X-men.

14. Name 2 things you would never get enough of.
Hmm... laughing and yaoi... and music... Okay, there are three and I could add some more.

15. So think you're the only person left on Earth and there is this guy who you can't stand. What do you do? Is just the two of you and no one else!
I'll probably try to have a nice conversation with that person and, who knows... Don't Worry Mama!?

    Mai departe ia leapsa cine vrea.
                    P.S.: Leapsa asta am scris-o seara.

Mirage of Blaze

Genre: Historical, Supernatural, Shōnen-ai
Original run: January 7, 2001 – April 8, 2002
Episodes: 13
Mirage of Blaze (Honō no Mirāju) is a shōnen-ai light novel series by Mizuna Kuwabara, which are published under Shueisha's Cobalt label. It was adapted into a TV anime series directed by Susumu Kudo in 2002 and an OVA in 2004.

Difficult to classify, Mirage of Blaze is equal parts melodrama, historical romance, and supernatural fantasy. Japanese history predominates a heavily structured plot, which mainly involves the continued aggression between magic using guardians, or "possessors," and the denizens of a "feudal underworld," or the restless souls of long-dead samurai attempting to re-ignite ancient war on the modern plane.

The TV anime series and the OVAs have since been released in North America by Media Blasters, and both have aired on Encore Action and Encore WAM.

Anime Plot
Takaya Ohgi, a typical high school student, wants nothing more than to protect his best friend Yuzuru Narita and live a normal life. That is, until Nobutsuna Naoe, an intense and charismatic older man, informs Takaya that he is in fact the reincarnation of Lord Kagetora, the adopted son of a noble samurai lord, Kenshin Uesugi. Naoe, himself a "possessor," or a soul reborn through time, reawakens Takaya's abilities to exorcise evil spirits and fight the Feudal Underworld, a collection of restless warrior spirits bent on modern-day conquest. While most possessors remember their former lives before being reincarnated, Takaya does not, and is often hostile towards any effort for the complete recovery of his memory. As the plot unfolds, the complex history of the characters and their past suggests why this is so, and the true nature of the tempestuous and somewhat ambiguous relationship between the two leads provides the backdrop for a melodrama that spans several generations of Japanese history. Chief among the antagonists of the series are the Hojo and Fuma clans, once at war with and eventually overthrown by Kenshin Uesugi. As they ascend to the living world to renew their ancient war, Naoe, Takaya, and two other possessors gear up to prevent that from happening.

Episode list
01. Fated Destiny
02. Possessor From The Darkness
03. An Imperfect Awakening
04. Premonition of a Chain Reaction
05. Endless Conflict
06. Golden Emblem
07. Memories of Hateful Anguish
08. At the End of Obsession
09. Endless Void
10. Sorrowful Betrayal
11. Eternal Blaze
12. Choices of Conflict
13. Twilight of Beyond

Cand am vazut eu Mirage of Blaze, nici nu m-am gandit ca e shounen-ai. Nu l-am asociat cu acest gen, deoarece pe atunci abia descoperisem Animax, ce sa mai zic de shounen-ai sau yaoi.

Anyway, am urmarit cu placere animeul (si asta imi aminteste de minunata melodie de la ending) si mi-au placut mult personajele. Kagetora este preferatul meu, atat ca si studentul Takaya Ohgi, cat si ca Lordul Kagetora. Pana si numele imi place foarte mult.
Naoe este un alt personaj care mi-a placut mult.

Ah, postul asta il puteti gasi si pe Anime Empire. Vroiam sa postez ceva si am postat asta si pe blog.

Minami Haruka

Today I want to give you some infos from mangaupdates about my favourite mangaka, Minami Haruka.
Associated Names
MINAMI Kazuka 

Name (in native language)

Birth Place
Fukushima, Japan

Doujinshi circle: MECCA
Also Writes Under the Pseudonym: Kazuka Minami
(There seems to be no apparent reason for why she uses a second pen name however.)

One of the most well-known yaoi artists. And also one of the most "infamous".

Did the illustratrations for the PS2 Boys' Love game, Kohitsuji Hokaku Keikaku, which is based after her manga of the same name.

First fell in love with the yaoi genre through her favorite childhood mangaka, OZAKI Minami, which Haruka Minami has made a few doujinshi based after Minami Ozaki's Zetsuai series.

Yaoi; Doujinshi; Smut; School Life; Romance; Comedy; Drama; Shotacon; Yuri; Shounen Ai; Mature; Slice of Life; Adult; Shoujo Ai.

I just love this mangaka, her works are simply awesome and I've read pretty much mangas from her. My favourites are Saihate no Kimi e, Junk Boys and Strip. Her mangas are so cute, the plot always succeeds to catch me and the graphic is very good. Also, she is the first and the only mangaka that caught my attention, I just fell in love with her mangas and I looked for more.

I usually read only yaoi, but I think that I might try to read some other genres, mangas written by Minami Haruka, ofc. I am kinda sure that I'll like even yuri if I read some of hers. Or maybe not. Well, I'll let you know if I like it or not. If I read some.

I recommend Minami Haruka's mangas and I hope that you'll like them. Enjoy, guys!

You Are An INFP

Am dat peste postul asta al meu de pe Anime Empire si cum tot vroiam sa postez ceva pe aici, de ce sa nu postez asta? Btw, este doar partial adevarat, sau asa cred eu. Oricum, writer? Yeah, right!

You Are An INFP
The Idealist

You are a creative person with a great imagination. You enjoy living in your own inner world.
Open minded and accepting, you strive for harmony in your important relationships.
It takes a long time for people to get to know you. You are hesitant to let people get close to you.
But once you care for someone, you do everything you can to help them grow and develop.

In love, you tend to have high (and often unrealistic) standards.
You are very sensitive. You tend to have intense feelings.

At work, you need to do something that expresses your personal values.
You would make an excellent writer, psychologist, or artist.

How you see yourself: Unselfish, empathetic, and spiritual.

When other people don't get you, they see you as: Unrealistic, naive, and weak.

Btw, quizzul este acesta.

Lol, am facut din nou quizzul si am obtinut acelasi rezultat. Cine l-a mai facut?
Lol x2. Am vazut data in care am facut quizzul, a fost acum un an. Si am obtinut acelasi rezultat? That surprises me.


    Mi-am amintit ca mie imi place Brokencyde. Acum ascult melodia asta si imi place foarte mult. Just look at the lyrics!
    Mah, baietii astia (David "Se7en" Gallegos, Michael "Mikl" Shea, Julian "Phat J" McLellan si Anthony "Antz" Trujillo) au niste versuri delicioase. Cel putin pentru mine. Le ador! Iar ritmul melodiilor imi place foarte mult. Pana saptamana asta chiar uitasem cat de bine ma impac eu cu melodiile lor si ce stare imi dau. Really, Brokencyde imi da o stare de bine, ma relaxeaza and they make me happy (mda, poate putin cam mult spus 'happy'). So yeah, they are great.
    Mda, atat aveam de spus. Enjoy listening Brokencyde! Oh, it's an American crunkcore musical group from Albuquerque, New Mexico in case that you didn't know. Eu nu stiam, dar, cum mai mai zis pe aici, nu ma intereseaza atat de mult asta, ma intereseaza ce aud.

Sensitive Pornograph

    by Sakura Ashika
    Sensitive Pornograph is awesome! Manga este superba, mi-a placut fiecare pagina, fiecare poveste, dar si grafica.
    So, Sensitive Pornograph este o manga yaoi minunata, iar animeul Sensitive Pornograph, desi mai scurt (sunt cuprinse doar primele doua capitole din manga intr-un singur OVA), este la fel de minunat.
    Sensitive Pornograph este si printre primele manga yaoi pe care le-am citit si chiar primul anime yaoi pe care l-am vizionat. A fost un adevarat deliciu pentru mine si va imaginati ca tin foarte mult la manga asta, desi exista altele care au ajuns pe un loc mai inalt, atat manga cat si anime.
    Stiu, din nou am un post de..., dar mi-am reamintit de manga asta dupa ce am vazut un twitt si m-am gandit sa spun cate ceva despre.
    Anyway, aici aveti linkul pentru a citi manga Sensitive Pornograph. Enjoy!

Viaţa pe un peron

         de Octavian Paler
 - fragment -
    În mijlocul unei bălţi, era o mică insulă acoperită cu pietre albe ca nişte oase între care nu creştea nimic. Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi şerpi încolăciţi. Poate făceau dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă şi chiar peste şerpii încolăciţi. Era un vultur care a înhăţat unul din şerpi şi s-a ridicat cu el în văzduh. Dacă n-am visat şi asta.
    Aşadar, vulturul le-a întrerupt şerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănţuiţi, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste şi luptă nu e nicio deosebire. Dragostea e luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Şi, oricum, pentru unul din şerpi nu mai avea importanţă diferenţa dintre dragoste şi luptă. Pentru el totul se sf
ârşise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct şi iubirilor şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit şi cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit şi n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte.
    Celălalt şarpe rămăsese să facă dragoste cu alţi şerpi sau să se lupte cu alţi şerpi. El răm
ânea, cum s-ar zice, pe peronul lui. Mai putea să ia totul de la început. Alte iubiri sau alte lupte.

The Rasmus

    Heloooo! (incercaere patetica de a suna happy)
    De ceva timp, o saptamana sau cam asa ceva, am un fix pe The Rasmus. Stiu formatia de foarte mult timp, dar abia saptamana trecuta mi-a trecut si mie prin cap sa downloadez ceva melodii. Anyway, baiatii canta foarte bine si imi face placere sa ii ascult. The Rasmus este una dintre formatile a caror fan inrait as putea fi. Dar exista Gackt care are o voce uimitoare si melodii care ma fac sa salivez si pur si simplu nu imi mai ramane loc sa plac si pe altcineva atat de mult. Really, Gackt e uimitor, dar sa revin la The Rasmus.
    Cred, nu stiu sigur, dar cred ca prima melodie pe care am ascultat-o de la ei este Sail Away si imi place foarte mult partea din videoclip cand Lauri se plimba pe plaja. Oh, si ceva info de la wikipedia. (nu va place situl asta?)
    The Rasmus este o formație rock finlandeză întemeiată la Helsinki în 1994, când membrii ei erau încă liceeni. Aceștia au fost inițial Lauri Ylönen (voce/compoziție), Eero Heinonen (bas), Pauli Rantasalmi (chitară) și Janne Heiskanen (tobe), însă Heiskanen a părăsit formația în 1998, fiind înlocuit ulterior de Aki Hakala.
    Now, fugiti sa ascultati ceva melodii ca sa hotarati daca va plac sau nu. Well, poate ati hotarat asta deja. Btw, melodia In the Shadows este superba. (according to me)

Diary of J. Relatii la distanta.

Really, nu imi place rozul. Nu atat culoarea in sine cat ideea de roz. Ideea ma termina! Sau ideile? Si chiar evit sa port roz. Well, asta si din cauza ca nu ar sta bine pe mine. Eu sunt facuta pentru negru, albastru, verde and stuffs like that. Ma plimbam cu un ex bf pe strada intr-o zi si am trecut pe langa o casa roz si am zis ca nu imi place. A ramas putin socat. Este chiar atat de dificil sa auzi o fata spunand ca nu ii place rozul? Ah, si cand eram mica imi placea. Bine, atunci imi placea pentru ca si restului lumii ii placea, iar eu nu eram nici macar in clasa I.

In schimb rosul imi place foarte mult. Cel mai mult imi place cand este combinat cu negru si combinatia asta de culori imi place cam de cand eram la gradinita. Am gasit acum ceva timp niste desene de-ale mele din acea perioada care mi-au confirmat asta.

Cand eram la gradinita vroiam sa fiu la scoala. In generala vroiam sa fiu la liceu si acum ca sunt la liceu, ghiciti unde vreau sa fiu. Da, probabil ati ghicit. Si de ce? Ah, motivele sunt o multime, dar nu am de gand sa le insir acum aici, le voi tine pentru mine. 

Postul asta este poate cea mai mare tampenie pe care o scriu pe aici, dar vreau sa il scriu.

Iarasi am facut schimbari. Nu, nu skinul blogului, asta a fost acum ceva timp. Am facut un alt fel de schimbari, schimbari care tin de... life? Sunt o persoana dificila. Chiar sunt. Uneori sunt dificila chiar si pentru mine. Si continui sa ma enervez singura gandindu-ma la o multime de tampenii. Nu cred ca e prea sanatoasa chestia asta. De parca as face eu ceva sanatos sau de parca as fi eu sanatoasa, dar asta este altceva. Chestia asta cum o schimb? As avea cateva variante in minte, dar nicio sansa. As mai schimba cate ceva la viata mea. Chiar as face-o.

Nu ma intrebati ce vreau sa spun in postul asta pentru ca nu vreau sa spun nimic. Doar aberez. Fac asta destul de des si, sincer, chiar imi place. Imi place sa aberez, sa rad si sa mi se falfaie de tot, toate si orice. Ma simt chiar bine ignorand diverse.

Sunt unele lucruri pe care nu pot sa le fac, dar pe care pot sa invat sa le fac. Problama este ca nu o voi face singura. Poate pentru ca sunt prea lenesa. Or who knows?

Cate sanse le dati relatiilor la distanta? Trebuie sa intreb asta, desi am mai intrebat. Senzatia pe care mi-o da relatia la distanta este... Pff! Nu gasesc un cuvant potrivit pentru asta. Este suficineta atractia... intelectuala? Cred ca asa este cel mai potrivit sa o numesc. Dar poate ca imi prinde bine.

Ah, nu detestati cand vi se inchid topicurile pe un forum fara motiv? Sau cand vi se inchide topicul deschis de voi deoarece mai exista un topic similar si nu se tine cont ca voi ati deschis primul topicul? Mie nu imi place chestia asta. Deloc! Si nu imi plac ipocritii.

Postul asta trebuia sa fie atat de diferit! Dar cand mi-a iesit mie ceva cum mi-am propus? Exact!

Darling, ignora ce am scris pe aici. Nu conteaza cu adevarat. Doar aberez intr-o noapte la ora patru. Sleep well!

La Paști - George Topîrceanu

                               La Paști
                                        de George Topîrceanu

Astazi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si mânjite,
Zece oua înrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce va este, fratioare,
- Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua...
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân'la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.
- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n strada...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sa fiu omleta!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi închipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!...

 Paște fericit!

Vechiul oras imperial

    de Yasunari Kawabata
    In sfarsit reusesc sa scriu asta! Vreau sa o fac de secole, dar nu mi-am putut misca degetele pe tastatura sa scriu postul asta.
    Asaaa... Am citit cartea asta acum ceva timp (ceva mult timp) si mi-a placut foarte mult. (e Kawabata, d'oh). Yasunari Kawabata are un stil incredibil de a scrie. Mie imi da o stare de relaxare si ma incanta sa citesc cartile lui (desi am citit doar doua - deocamdata - pot spun ca imi place foarte mult autorul), sa citesc despre Japonia.
    In cartea aceasta, Vechiul oras imperial, este vorba despre o fata care isi cunoaste sora geamana. (yeah, that's right) Dar lasand asta, ideea in sine parca nu ma atrage atat de mult cat ma atrage descrierea. (de fapt, cred ca scopul autorului a fost sa descrie Kyoto) Nici macar nu imi gasesc cuvintele sa spun cat de mult imi place.
   Oh, florile de cires! Va plac florile de cires? Mie imi plac foarte mult. Desi nu ma incanta rozul, florile de cires sunt superbe roz (well, florile de cires arata bine roz si rozul arata bine si atunci cand este langa / pe cineva anume, dar asta este pentru un post viitor. Am anumite reguli de postare pe blog, asa ca nu va pot spune despre asta cum. Plus ca putin mister nu strica, nee?) Si ziceam de florile de cires care sunt superbe.
 Chiar am vazut un cires minunat saptamana asta si m-am oprit cateva clipe sa ii fac doua fotografii (daca mi-as fi si dat seama ca rezolutia e setata la 320x240 ca sa o stetez macar la 800x600 era superb).
    Si faptul ca in carte se pomeneste de chimonouri este un alt aspect care imi place foarte mult! Dar oricum, ce scriu eu aici nu poate sa redea cat de minunata este cartea. Va recomand cu caldura Yasunari Kawabata. Enjoy!
 Da, stiu ca nu am prea scris despre carte...


         Okay... asta devine stresant. Postul asta va fi o aberare totala, o tampenie, nu merita citit asa ca nu va bateti capul. Il scriu doar pentru ca ma gandesc ca asta ma va ajuta sa scap de block-ul pe care il am. Ceva decent nu pot sa scriu.
         Asadar, sunt intr-o perioada in care vreau sa scriu destul de multe lucruri, dar nu pot. Ma opresc dupa primele cuvinte si asta este groaznic. Chiar groaznic! Nu sunt in stare nici sa scriu un post decent pe blog. (pauza... nu stiu ce sa scriu)
         Este frustrant.
         .Cred ca ar trebui macar sa ma bucur ca am chef sa ascult muzica.
         .Mainile imi sunt grele deasupra tastaturii... Parca sunt de plumb.
         .Gata, nu sunt in stare sa mai scriu nimic... Pray for me, dudes!
         Mda... ignorati si imaginea postata.


    Acum ceva timp am reusit sa vizionez Inception, desi nu l-am asteptat cu nerabdare. Auzisem cate ceva despre el, dar nu foarte detaliat, deci habar n-aveam ce se intampla pe acolo. Totusi, imi trezise un oarecare interes.
    En fin, am vizionat filmul la o calitate proasta, dar nu asta conteaza, conteaza ca mie chiar mi-a placut. Dupa primele secvente ale filmului ma asteptam la cu totul altceva, ceva cliseic si rasuflat, dar ma bucur ca nu a fost asa. Ideea filmului mi se pare superba si imi place foarte mult ideea totemului. Nu stiu cum as putea sa descriu impresia pe care mi-a lasat-o totemul.
    Mi-a placut si inca imi place foarte mult o scena de prin prima jumatate a filmului (cred ca pe acolo e) unde Cobb isi observa totemul si era pregatit sa isi zboare creierii daca acesta nu se oprea (ca sa intelegeti asta trebuie sa vizionati filmul. Nu ma pun acum sa il povestesc).
    Efectele speciale sunt minunate! Imi place in special lipsa gravitatiei din anumite scene. Este superb sa privesti asa ceva. Cel putin mie mi-a placut.
    Poate ca exagerez, dar am vizionat filmul intr-o perioada in care mintea mea visa - intr-un fel sau altul -, asa ca s-a impletit bine cu filmul si se pare ca au ramas impletite.
    Altceva care mi-a placut foarte mult sunt nivelele (vis in vis) si trecerea timpului in acele nivele. Si sa nu uit sa mentionez ca mi-au placut actorii. Au interpretat foarte bine din punctul meu de vedere.
    Desigur, daca veti cauta pe Internet, veti gasi pareri diferite vis-a-vis de acest film. Chiar acum am citit o dezbatere pe undeva despre 'gaurile' din film. Desigur, s-au gasit raspunsuri si explicatii pentru toate intrebarile, so, daca ati vizionat deja filmul si aveti intrebari / nelamuriri, poate ar fi bine sa dati un search pe Google.
    Well, vizionare placuta!

P.S.: Se opreste! 
P.P.S.: scartaie postul meu...


    Consider ca gheisele sunt minunate. Imi place foarte mult imbracamintea lor, machiajul si miscarile pline de gratie. Sunt niste femei uimitoare si cred ca sunt, de asemenea, extrem de puternice si inteligente. Nu stiu multe despre ele, dar ma fascineaza, imi trezesc interesul si imi place sa le admir.
    Am citit in carti despre ele si pe internet, tot pe acolo am vazut si imagini si intotdeauna se spune despre abilitatea lor de a se misca fara a face zgomot, intr-un mod elegant. De fapt, asta cred ca este o caracteristica a japonezilor in general, dar nu stiu, cand se spune asta despre o gheisa paraca are un impact mai mare.
    In continuare voi scrie cateva informatii gasite pe Internet despre gheise. De fapt voi da copy paste.
    De secole, gheisele japoneze au fascinat atat barbatii, cat si femeile, prin frumusetea lor neobisnuita si mereu invaluita in mister. Ne-am dorit dintotdeauna sa stim cum reusesc gheisele sa exercite un magnetism atat de puternic asupra barbatilor din toata lumea, cum isi mentin stralucirea impecabila si ce secrete de infrumusetare ascund ele si, usor, usor, am reusit sa patrundem in universul frumusetii lor misterioase.
    Inca din frageda copilarie, gheisele incep pregatirea pentru stilul de viata pe care il vor adopta pentru totdeauna: invata sa practice diferite arte, una dintre cele mai importante fiind arta conversatiei, invata sa mearga elegant, sa isi aranjeze parul in coafuri sofisticate si sa isi ingrijeasca pielea precum o gheisa adevarata.
    O gheisa va prefera intotdeauna sa isi indrepte parul, in special daca acesta are tendinte de ondulare. Pentru ele, parul drept si stralucitor este un simbol al frumusetii si elegantei supreme; in schimb, parul ondulat poate semnifica faptul ca o gheisa nu a petrecut suficient timp pentru a se ingriji si, astfel, va fi privita cu un ochi critic. Gheisele au intotdeauna firul de par gros si sanatos, in special datorita alimentatiei bogate in peste, orez si legume proaspete. Inca de mici, gheisele sunt invatate sa se hraneasca corect, deoarece ele stiu ca o frumusete autentica isi are radacinile in interior.

    Dar o gheisa autentica iti va putea impartasi un secret al parului matasos si stralucitor, utilizat de secole: uleiul de camelie (tsubaki). Acest ulei, extras din planta Camellia Japonica, are proprietati nutritive si hidratante, reparand in acelasi timp varfurile si redand stralucirea parului. Inainte de a realiza una dintre acele coafuri complicate, gheisele isi maseaza parul cu ulei de camelie, ce actioneaza ca un balsam fara clatire natural.
    Un alt secret al frumusetii unei gheise il reprezinta o bautura magica neagra. Se spune ca in secolul 5, un imparat japonez a fost vindecat de o boala incurabila datorita acestei bauturi, acesta fiind motivul pentru care gheisele cred in proprietatile magice pentru frumusete ale bauturii negre. De fapt, aceasta contine doar doua ingrediente: ceai negru, pe care gheisele prefera sa il consume fermentat, precum si zahar brun. Ceaiul negru, alaturi de vinul din orez (sake) sunt cele doua bauturi traditionale din Japonia datorita carora gheisele sunt atat de frumoase, sanatoase si par sa nu imbatraneasca niciodata.
    Intr-un univers atat de exotic si misterios precum cel al gheiselor este imposibil sa nu intalnim o multime de secrete ce ne pot uimi sau pe care noi, femeile moderne, nu le-am pune niciodata in practica. Adevarul este insa undeva la mijloc, intrucat majoritatea femeilor, moderne sau adepte ale traditiei, ar face aproape orice pentru frumusete!
    Tratamentul facial traditional al gheiselor, ascuns de ochii lumii pana acum putin timp - cand in New York s-a deschis salonul de infrumusetare cu specific japonez Shizuka Spa – a inceput sa faca ravagii printre vedete, deoarece curata in profunzime porii si confera tenului o stralucire greu de egalat, aproape nepamanteana… Tratamentul gheiselor este compus din excremente de pasare, extract de orez si apa imbuteliata de la Muntele Fuji. Suna un pic ciudat, nu-i asa? Dar stai linistita, excrementele sunt sterilizate inainte cu ajutorul lampii UV, iar efectul ten de portelan te va face cu siguranta sa uiti ingredientul principal al acestui tratament facial, bogat intr-o enzima esentiala numita guanina!
    In mod cert, gheisa a devenit un mit, un simbol inaccesibil al frumusetii, insa, dupa cum ti-am aratat, aceste femei misterioase au si ele propriile lor secrete si ritualuri de infrumusetare, precum si machiajul specific pe care il aplica inainte de fiecare aparitie publica. Probabil ca gheisele ilustreaza cel mai bine proverbul: Nu exista femei urate, ci doar femei neingrijite
, dovada fiind eforturile uriase pe care le depun pentru a fi mereu frumoase. [sursa]
     Acestea nu sunt memoriile unei Imparatese sau ale unei Regine. Sunt memorii de un alt fel. Lumea mea este pe cat de interzisa, pe atat de fragila; fara misterele ei, nu ar putea supravietui.
    Cu ocazia asta, vreau sa spun cate ceva si despre Memoriile unei Gheise, in primul rand cartea scrisa de Arthur Golden si apoi filmul realizat dupa aceasta carte, desi eu prima oara am vizionat filmul si abia apoi am citit cartea. Dar poate ca este mai bine asa, deoarece cred ca as fi fost dezamagita de film asteptand sa se intample anumite lucruri din carte care au fost combinate in film. Daca ati citit si vizionat Memoriile unei Gheise, stiti la ce ma refer.
    Atat filmul cat si cartea sunt frumoase. Felul in care a scris Arthur Golden Memoriile, mi se pare reusit si mi-a facut placere sa o citesc. Este o carte bine scrisa care are tot ce trebuie sa aiba o carte buna. Cel mai important este ca nu plictiseste.
    Actiunea filmului este putin diferita de carte si oarecum mai blanda vis-a-vis de un anumit persoanj (sau asta am remarcat eu / mi se pare), dar asta nu m-a impiedicat sa vizionez filmul si pentru a doua oara. Actorii isi joaca rolurile cu pricepere si te tin lipit de ecranul televizorului / calculatorului. Le recomand pe ambele.

Sleeping with Money

written by Barbara Katagiri
illustrated by Sakuya Fujii
       Hello! De câteva zile vreau să scriu postul ăsta, dar nu am reuşit până acum. Sunt în pană de scris de orice fel, dar cred că îmi revin. De fapt, mă străduiesc să îmi revin.
       Am reuşit să trec peste dilema mea cu "cum flori de măr să mă chinui dinainte de Crăciun să citesc o carte (Idiotul de Dostoievski) şi să citesc o nuvelă în doar câteva ore?" Şi nu găsiţi explicaţia: ah, dar ţie îţi place yaoi aşa că se înţelege, pentru că nu e valabilă. Am vrut să citesc altă nuvelă, pe care o am pe lista de read de mult timp. Dar trecând peste.
       Cred că pot zice că oficial sunt îndrăgostită de Yakuza. Îmi plac personajele Yakuza din manga, din nuvele, din rpg şi îmi plac şi tatuajele acelea ale lor. They look awesome în my opinion. Mi se pare că au ceva special, acea atitudine care îi diferenţiază de restul. I mean, eu când spun Yakuza mă gândesc automat la un tip tânăr şi incredibil de hot sau la un tip bătrân, cărunt, foarte inteligent şi care are şarmul lui. Cei care nu arată aşa, automat nu au şi nu vor avea un post de conducere. Nah, asta e părerea mea despre personajele Yakuza.
       Şi evident că nu vă zic eu despre Yakuza doar de plăcerea de a zice, în nuvela Sleeping with Money este un astfel de personaj, un uke incredibil de simpatic şi mai este pe acolo şi un seme care te face să salivezi.
       Îmi place foarte mult nuvela asta and it made me all warm inside. Descrierea este superbă şi ăla da sex! Personajele sunt şi ele simpatice şi este o poveste foarte drăguţă.
       Oh, am zis că pe lângă faptul că eu nu-s în stare să citesc o carte de dinainte de Crăciun, atunci când am citit Sleeping with Money chiar nu aveam chef de nimic scris în engleză? Eh, v-am spus acum. Dacă nu mă credeţi pe mine cât de captivantă este nuvelă asta, aici este linkul de download. Enjoy!

Pray for Japan

                 I don't know how much this helps, but I love this country so at least I could post this, right? Most of the things that I love are thank to Japan so I can't be indifferent at what happens. Just stay strong, Japan and thank you!


       Este cam aiurea ca două surori să fie îndrăgostite de acelaşi tip, nu? Pe unde mai pui că cele două sunt gemene şi nu orice fel de gemene, ci siameze. (De la începutul filmului am zis că nu contează care va fi finalul, dar să nu moară Wee. Well, finalul m-a surprins.)
       La începutul filmului mi s-a părut simpatică Pim (una dintre cele două) şi chiar mi-a plăcut de ea, dar de Wee mi-a plăcut mai mult (iubitul lui Pim). Pe de o parte pentru că este drăguţ, pe de altă parte pentru că personajul este simpatic, pare cu capul pe umeri şi este binevoitor.
       Când s-a îmbolnăvit mama lui Pim a început acţiunea, mai exact, Pim s-a reîntâlnit cu sora ei geamănă, Ploy, de care s-a separat şi care este... moartă. Drăguţ să îi facă o vizită, nu? M-a cam ţinut în priză filmul ăsta şi mă bucur că nu am fost dezamăgită având în vedere că vroiam să îl vizionez de ceva timp. Nu este unul dintre cele mai bune, dar mi-a plăcut.
       Cum ziceam mai sus, finalul m-a surprins puţin. Din zeci de scenarii la care mă puteam gândi, la asta nu m-am gândit, dar ce farmec ar fi avut să îl ştiu dinainte? (Eh, poate cineva s-a gândit la el, poate ce nu am vrut eu să îl ştiu dinainte... who knows?)
       Recomand filmul. Enjoy!
    P.S.: Nimic nu e ceea ce pare.


       by Kouga Yun
A trecut ceva timp de când am vizionat Loveless şi mi-a plăcut mult. Auzeam - de fapt citeam - multe păreri privind acest anime şi tot vroiam să îmi înmulţesc lista de animeuri yaoi / shounen-ai văzute, aşa că am făcut ce am făcut şi l-am vizionat (yeah, din nou este vorba de netul meu simpatic).
       Ce aş putea să spun? În anime acţiunea se cam termină în plop, dar în manga se continuă. Nu am verificat, nu am citit manga, dar pentru mine a fost suficient animeul. Dacă ştiu prea multe nu e bine.
       Animeul Loveless are doar doisprezece episoade, dar au fost de ajuns să mă facă să mă îndrăgostesc de personajele principale. Soubi şi Ritsuka formează un cuplu minunat, iar comportamentul lor mi se pare justificat şi, poate, puţin drăguţ.
       Luptele din anime mi-au plăcut mult şi ideea de Fighter şi Sacrifice mi s-a părut drăguţă, să nu mai zic de ideea de Blank Fighter.
       Altceva care mi-a plăcut este grafica şi melodiile Michiyuki, Tsuki no Curse şi Tragedies (cred că asta era).
       Well, este un anime drăguţ şi îl recomand. Aici puteţi viziona animeul subtitrat în engleză, manga (care este ongoing) o puteţi citi aici, iar OST-urile le puteţi downloada de aici şi aici. De cel de al doilea site pentru OSTs am dat acum, de obicei îl folosesc pe primul pentru care trebuie cont pentru a downloada, dar este un site simpatic.
Sunt putin... grabita in postul asta, dar nu se observa, nu? *grin*

Anna Karenina

     de Lev Tolstoi.
- fragment -
          Durerea de măsele, care-i umplea gura de salivă, îl împiedică să vorbească. Tăcu privind roţile unui tender care înainta încet pe linie.
          Şi deodată, o altă durere, lăuntrică, îl forţă să uite pentru o clipă măseaua. La vederea tenderului şi a şinelor, şi sub influenţa convorbirii pe care o avusese cu o persoană pe care nu o mai văzuse de la nenorocirea lui, şi-o aminti deodată pe ea, sau mai degrabă ceea ce rămăsese din ea, când, ca un nebun, alergase la gară. Pe o masă, era aşezat fără ruşine de privirile străinilor, trupul ei însângerat, cald încă de viaţa care îl părăsise de curând. Capul care nu fusese atins, era răsturnat pe spate printre şuviţele grele de păr; părul buclat pe tâmple îi încadra figura drăgălaşa; gura îi era întredeschisă, expresia stranie, plângătoare, care i se fixase pe buze, da un aspect îngrozitor ochilor ei deschişi, mari, de parcă ar fi vrut să-i spună că el are să se căiască, ameninţarea groaznică pe care i-o făcuse odinioară, în timpul unei certe.
          Şi încerca să şi-o amintească aşa cum era la cea dintâi întâlnire a lor; era la gară, tot la gară, dar cât de tainică era atunci, cât de frumoasă, de iubitoare, căutând şi oferind fericirea, deosebită de această atitudine crud răzbunătoare în care-i apăruse în ultimele ei clipe. Încerca să îşi aducă aminte cele mai frumoase clipe petrecute cu ea, dar aceste amintiri erau otrăvite pentru totdeauna. Nu-şi mai amintea decât ameninţarea triumfătoare, îndeplinită acum, care nu se va mai şterge. Nu mai simţea durerea măselei şi plânsul îi contracta figura.

Joseph Minton

The Beckoning by Joseph Minton

Anul trecut - sau acum doi ani - am avut ca tema un eseu la romana. Trebuia sa fac o analogie intre o poezie de-a lui Bacovia si o pictura din curentul expresionist. Eu nu citesc multa poezie si la capitolul pictura stau chiar mai rau. Totusi, am reusit sa fac eseul si am fost chiar multumita de el. Ce poezie si ce pictura am ales? Well, le-am ales pe astea si asa am dat de Joseph Minton (de fapt am fost putin ajutata sa dau de el).

Am mai privit cateva picturi de-ale lui Joseph M., dar numai in treacat. Oricum, am ajuns la concluzia ca imi plac. Aici  si aici  puteti gasi picturi de-ale lui. Nu as putea sa aleg alte lucrari sa le postez aici. Cea din acest post am vaga impresie ca a folosit-o o colega de-a mea in eseul ei, deci nu am chiar ales. Pur si simplu mi-a ramas in minte de cand mi-a aratat-o.

Atat. Sunt putin obosita si nu prea am ce sa mai scriu. Enjoy the paintings!

Floare albastră - Mihai Eminescu

Floare albastră
de Mihai Eminescu

"Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri-nalte?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vieţii mele.

In zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Si cămpiile Asire
Si intunecata mare;

Urca-n cer vârful lor mare
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!"

Astfel zise mititica,
Dulce netezându-mi părul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

"Hai la codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă sã se pravale
In prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de padure,
Lânga bolta cea senină
Si sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci poveşti
Si minciuni cu-a ta guriţa,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mã iubeşti.

Si de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Sã-ti astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Cãci va fi sub pălărie -
S-apoi cine treaba are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de dupa gât.

Pe cărarea-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?"

Inc-o gură - şi dispare.
Ca un stâlp eu stau în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastră
Floare-albastră! floare-albastră!
Totuşi este trist în lume!
Pentru ca, teoretic, este primavara. Cand va fi si practic n-am nici cea mai mica idee, dar abia astept.

Tiziano Ferro

Pentru postul asta chiar nu voi cauta niciun fel de informatii despre Tiziano Ferro. Voi scrie absolut tot ce imi trece mie prin cap. N-am idee unde a fost nascut, cati ani are, ce culoare ii place sau daca are animale de companie. De curand si dintr-o intamplare (ce intamplare, n-am idee) am aflat ca este gay (de fapt, parca am vazut asta pe un alt blog...). Evident ca asta nu este relevant. Puteam la fel de bine sa nu stiu asta asa ca nu conteaza acest detaliu. Zic doar asa...

De ce scriu eu despre Tiziano Ferro acum? Pentru ca, profitand de starea buna a Internetului meu care rareori imi da voie sa vizionez ceva on line, am trecut in revista cateva melodii ale unor formatii (printre care Erreway si Juanes) pe care nu le-am mai ascultat de mult si care acum cativa ani imi provocau o nespusa placere sa le ascult. Si acum imi face placere, dar m-am orientat mai mult spre formatii japoneze si nu mi-a mai stat gandul la acestea. Mi-am adus aminte si de Tiziano Ferro, de melodia Stop! Dimentica care, evident, imi place si m-am oprit la melodiile lui ascultand mai multe. Asa am dat si de Le Cose Che Non Dici si Non Me Lo So Spiegare pe care nu le stiam si am ajuns la concluzia ca imi plac mult.

Atat. Vroiam doar sa pun linkurile acestor melodii si sa spun ca imi place Tiziano (de la voce, genul de muzica cantat si limba. Desi nu stiu italiana, imi place cum suna).



de Mircea Cartarescu
Aceasta este singura carte pe care am reusit sa o citesc de doua ori. Prima oara am citit-o in clasa a noua sau a zecea (nu mai retin), iar a doua oara am citit-o anul acesta. Am luat mai multe carti de-alea lui Cartarescu de la biblioteca si mi-am zis sa o iau si pe asta.

Prima oara cand am citit-o mi-a placut foarte mult si mi-a ramas in minte personajul Lulu. A doua oara mi-a placut la fel de mult si am ajuns la concluzia ca a fost prea putin. Mi-ar fi placut sa citesc mai mult despre Lulu, dar chiar si asa, imi place foarte mult aceasta carte.

Mircea Cartarescu are un stil mai greu accesibil, dar exact asta cred ca ma atrage. Una dintre profesoarele mele spunea ca nu il intelege pe Cartarescu si mai spunea ca scrierile lui se adreseaza persoanelor tinere (nu a zis asta cu siguranta, crede doar), de varsta elevilor de liceu, dar si printre colegii mei se gasesc cativa carora nu le este pe plac Cartarescu. In concluzie, n-am idee care este publicul-tinta. Cert este ca fiecare avem gusturi diferite. (Mda... Asa-i ca nu stiati asta?)

Descrierea mi-a placut destul de mult, dar tot mi-ar fi placut ca autorul sa se axeze mai mult pe Lulu. Pur si simplu iubesc personajul asta si chiar vroiam sa il "cunosc" mai bine. Poate ati crede ca sunt obsedata de el, dar adevarul este ca nu ma gandesc atat de des la Lulu. Doar atunci cand imi aduc aminte de Travesti.

Pe langa Lulu mi-a mai ramas in minte finalul cartii pe care voi avea placerea sa il scriu aici.
Inainte sa plec, am suflat aburi peste imaginea ta si am scris cu degetul pe oglinda: dispari.

P.S.: Imaginea atasata acestei postari este coperta cartii Travesti de la editura Humanitas, editia a IV-a, anul 2007. Este chiar editia pe care am citit-o.

the GazettE

Si uite-ma scriind din nou despre o formatie japoneza. Nici despre ei nu stiu prea multe, dar imi plac. Asta e important, nu? Asa ca multumita wikipedia va pot spune cum se numesc componentii formatiei: Ruki (vocal), Reita (bas), Uruha (chitara), Aoi (chitara), Kai (tobe). (Mie imi place Reita - random)

N-am idee cum, cand sau de ce am inceput sa ascult The Gazette, dar sunt simpatici. Au melodii dragute, un ritm simpatic si chiar imi face placere sa ii ascult. Am avut o tentativa de search info, dar evident ca nu am retinut nimic exceptand numele lor (si nici alea bine).

Am si discografia lor (sau o parte din ea) si, evident, single-ul Shiver. Pentru cine nu stie, melodia asta este openingul de la animeul Kuroshitsuji II. (awesome anime. Maybe I'll write something about it... someday.)

Nu prea am ce sa spun despre formatia asta. Cred ca cel mai bine este sa auziti voi ce si cum. Va mai dau link de la o melodie care imi place mult, Cassis, si de la melodia care ii place mult unei persoane la care am ajuns sa tin foarte mult, Filth in the Beauty. (asta nu inseamna ca mie nu imi place!)

Btw, daca veti cauta, veti gasi numele formatiei ca fiind scris: Gazette, The Gazette, the GazettE (alte forme nu stiu daca mai exista).


Spiral este o drama anime pe care am vizionat-o cu... trei ani in urma? Nu mai stiu exact, dar stiu ca mi-a placut.

Renunt din nou la orice idee de a scrie despre ce este vorba in anime pentru ca va fi un fail mult mai mare decat daca scriu pur si simplu ce cred eu despre acest anime.

First of all, are o grafica draguta, la fel si coloana sonora. Well, asta e discutabil deoarece melodia Cocktail (Akira Mitake) mi se pare mai usor de digerat decat Kibouhou (Strawberry Jam). Uneori imi place sa ascult Kibouhou, dar uneori vocea solistei ma face sa vreau sa ma urc pe pereti, ma enerveaza... ma irita. Mda, am eu ce am cu vocile in genu'.

Second, personajele mi s-au parut dragute. Cred ca majoritatea il aleg ca personaj preferat pe Ayumu Narumi si, sincer, asa am zis si eu prima oara. Chiar mi-a lasat o impresie destul de buna, dar privind tot mai mult din anime, atentia mi-a fost captata de Eyes Rutherford (long, silver hair). De ce zic ca majoritatea l-ar prefera pe Narumi? Pentru ca este personajul principal si cui nu ii place personajul principal? Personajul principal este intotdeauna creat astfel incat sa placa publicului. Sau gresesc? Hai ca trebuie sa recunoasteti ca, in general, personajul principal are castig de cauza.

Si cum Narumi este personaj principal, normal ca actiunea se petrece in jurul lui, totul pornind de la fratele lui, Kiyotaka, care ii transmite un mesaj ambiguu, apoi dispare lasandu-i singuri pe Ayumu si pe Madoka. Ah, Kiyotaka este detectiv, la fel si Madoka, sotia lui Kiyotaka, iar Narumi este doar un elev de liceu.

Okay, sunt ceva clisee in acest anime si probabil m-as lega mai mult de ele, dar atunci cand l-am vizionat nu eram atat de stresata de clisee - acum le observ si le comentez cu fiecare ocazie. Still, pentru unele povesti se pot trece cu vederea, avand in vedere anumiti factori. V-am ametit? Si pe mine.

In anime nu se explica prea bine tot ce se intampla pe acolo, deci ar trebui sa cititi manga (Autor: Kyou Shirodaira. Artist: Eita Mizuno) daca vreti sa intelegeti mai multe. Eu, cu vesnica mea lejeritate, nu am citit manga si nici nu cred ca o voi face candva curand. Animeul imi ajunge pentru moment. In plus, nici nu stiu daca manga este complete sau nu si nu imi place sa citesc manga ongoing. Este chinuitor sa astept sa apara fiecare capitol o data pe saptamana / luna si cred ca este si mai chinuitor sa nu apara capitolul la data stabilita. Nu e de mine. Sa nu mai zic ca si uit sa caut updates and stuff...

Bun, gata! Nu-mi vine sa cred ca am scris atat si ca am scris... asa... Important este ca am facut-o, nu? (Oh, please say "yes"!)
Este noapte, cred ca mi-e somn, am o vaga raceala (sau fosta raceala, sau fosta gripa, sau o vaga gripa... ceva pe acolo), maine e luni, am scoala, trebuie sa ma trezesc la sapte, trebuie sa fac un dus or something si ahh... Aici puteti viziona animeul. Enjoy!


 As you might know, Mirrors are doua parti, prima lansata in anul 2008, iar cea de-a doua anul trecut, in 2010.

Four times, damn it! Este a patra oara cand incep sa scriu asta si este frustrant, ya know? Renunt la orice idee de a spune despre ce este vorba in cele doua parti. I'll stick to my opinion.

First one. Am vazut Mirrors anul trecut (parca) impreuna cu my ex. Mi-a placut de la inceput la sfarsit. Mai ales la sfarsit.  

Second one. Mirrors 2 l-am vazut singura saptamana trecuta. Colega mea de banca il are pe PC si mi l-a dat si mie si da, mi-a placut.

Imi plac ideile ambelor filme si personajele. Mi se pare totul bine conturat si destul de interesant. Dupa ce am vazut primul film, nu imi era la fel sa ma privesc in oglinda. Asta consider eu un film bun. Sfarsitul primului film mi-a placut mai mult, este ceva mai dramatic dupa parerea mea si sux for that guy.

All in all, ambele filme sunt simpatice si ma bucur ca nu sunt legate. I mean, in afara de ideea cu oglinzile nu este nicio legatura intre cele doua. Cat despre persoana din oglinda, tind sa o plac mai mult pe cea din al doilea film. Nu stiu de ce, dar imi pare mai simpatica. (Auzi... simpatica!)

Ma intreb daca va exista si Mirrors 3, desi nu as prea vrea, deoarece atunci as vrea sa il vad si pe ala. (Yeah, I know) Sincer, mi-am pus mainile pe ochi saptamana trecuta... partial.

Si daca ar exista si cea de-a treia parte sunt chiar curioasa sa vad de la ce porneste totul, care va fi ideea and stuffs, cine va fi prins in oglinda si de ce. Cred ca ar fi si urmatorul destul de interesant.

Well, enjoy the movies if you didn't saw them yet.


Intr-o zi vorbeam cu cineva despre Girugamesh si am realizat ca nu aveam nicio melodie de-a lor in PC, asa ca am descarcat ceva melodii. Dupa ce le-am inaugurat (a.k.a. sa ascult toate melodiile fara pauza) am repetat 'inaugurarea' si am ramas cu un fix pe cateva melodii. Astea ar cam fi: Fukai no Yami, Fu Junai (L), Having Betrayed Is Why, Glamorous Sky. Well, mai sunt melodii care imi plac, dar nu le voi insira acum pe toate.

Aceasta fomatie a luat nastere in anul 2003 in Chiba, Japonia, iar primul lor single major se numeste Kaisen Sengen, care chiar este o melodie foate draguta (cel putin mie imi place).
Membrii actuali ai formatiei sunt Satoshi (vocal), Nii (chitara), Shuu (chitara bass), Яyo (tobe).

Nu stiu ce as mai putea sa spun. Acum ascult melodia Kanaenu Yume. Girugemsh are un ritm... Melodiile se aud intr-un mod placut si sunt potrivite cam pentru orice stare spirituala. Sincer, nu stiu prea multe despre ei, pentru postul asta (ca sa zic primul single si membrii fomatiei) am dat un search pe Google. De obicei, toate informatiile astea mi se blocheza undeva in minte.

Faptul ca ii aud si ca imi plac melodiile imi este suficient, nu prea ma intereseaza nici genul muzical. Le stiu numele (formatiei), stiu melodiile si este okay pentu mine.

Si la urma urmei, la ce mi-ar folosi sa stiu absolut tot ce se poate stii despre ei? Chiar asta conteaza sau ce canta? Eu as alege a doua varianta. Las viata lor personala pentru ei, eu o am pe a mea si chiar nu am nevoie de a altcuiva, n-am nevoie sa devin o fanatica or something.

Bun! Gata cu aberatul. Va las cu o melodie ceva mai calma de-a baietilor. Enjoy!
Crying Rain

Un Carnet de Bal

by Nitta Youka

Zilele astea am citit destul de multe manga yaoi si au fost chiar dragute. Le-am ales dupa titlu si am ales bine. Anyway, manga asta - pe care am terminat-o acum putin timp - m-a impresionat cel mai mult. Am avut senzatia ca citesc o carte, nu o manga. O carte care are o descriere foarte buna si captivanta.

Well, Masahiro, unul dintre personajele principale, a studiat peste hotare de la varsta de zece ani. Acum el preda lectii de eticheta si dans in Japonia. Fukaya, unul dintre studentii lui se arata interesat de el, dar interesul lui este si mai usor de observat cand priveste portretul lui Masahiro pe un carnet de dans. De aici se intampla o multime de lucruri intre Masahiro si Fukaya. Relatia lor se intrerupe la un moment dat din cauza fratelui lui Fukaya.

Nu prea am multe lucruri de zis - I really suck at it - despre manga asta, doar ca m-a impresionat mult. Sa urmaresc relatia lui Masahiro si a lui Fukaya si apoi sa stiu ce s-a intamplat cu cei doi intr-un final... Sincer, ma asteptam ca Fukaya sa moara sau sa nu il ierte pe Masahiro pentru ce i-a facut, dar nu s-a intamplat asa, iar ultimele pagini din manga au fost destul de emotionante pentru mine. De fapt intreaga poveste m-a emotionat datorita situatiei absolut irelevante pentru voi in care ma aflu. Yeah, yeah, my choice so I shouldn't complain!

Asaaa... Va recomand cu caldura aceasta manga pur si simplu superba. Enjoy! Link!

Gentle Cage

written by You Shiizaki
illustrated by Kumiko Sasaki

Am citit nuvela asta de ceva timp, dar nu am scris depre ea pentru ca... De fapt nu am niciun motiv real. Nu fac o multime de lucruri pe care pot sa le fac si vreau sa le fac. Dar trecand peste chestia asta...

Gentle Cage este o nuvela foarte draguta (ai zice ca mi-a ajuns sa tot folosesc cuvintele "dragut", "simpatic" si "imi place", dar... nu). Am citit o parte din ea (ceva mai mult de jumatate) inainte sa mi se strice laptopul (asta a fost undeva dupa Revelion), apoi am stat noaptea sa termin de citit. Imi era chiar foarte somn, dar mi-am zis ca o citesc si am citit-o (mai am si eu momente de vitejie).

Unul dintre personajele principale, Itsuki, care este uke - I really love ukes - are parul lung la inceputul nuvelei si este pe acolo o imagine cu el si Tokiwa - yeah, the awesome seme from the novel - in baie unde i se vede parul lung cum ii cade in jos pe umeri ajungamd mai jos de talie, iar eu pur si simplu m-am indragostit de imaginea aia.

Ca o paranteza: Itsuki - pe langa faptul ca e uke - este pictor; cred ca am o chestie cu pictorii or something.

Itsuki si Tokiwa se intalnesc datorita dragostei lor pentru arta. (Am zis ca Itsuki este pictor, dar nu am zis ca Tokiwa este sculptor. Eh, am zis-o!) Si exista o oarecare atractie intre ei.

Prin diverse circumstante, Itsuki este nevoit sa rupa legatura cu Tokiwa si cu absolut toata lumea. Dupa opt ani cei doi se reintalnesc. Itsuki pare ca a devenit o papusa fara sentimente si fara voita proprie, dar Tokiwa incearca il faca sa revina la cel care a fost odata.

Credeti ca reuseste? Heh... Pentru asta, cititi nuvela. Link! Va asigur ca merita! (cu toate ca postul meu este oarecum incoerent, fara diacritice si pe langa)

In Parc - George Bacovia

Insanity by Joseph Minton

In Parc
de George Bacovia

Acum, sta parcul devastat, fatal,
Mancat de cancer si ftizie,
Patat de rosu carne-vie -
Acum, se-nsira scene de spital.

Atunci, radea,
Bateau aripi de veselie;
Parfum, polen si histerie, -
Atunci, in parc, si ea venea.

Acum, cad foi de sange-n parcul gol,
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum, se-nsira scene de viol...


by Maki Murakami

De mult timp vreau să scriu câte ceva despre primul anime shounen-ai pe care l-am vizionat şi din cauza căruia îmi place mie atât de mult yaoi. Nu mai știu când am văzut pentru prima oară acest anime, dar știu că mai întâi am văzut câteva secvenţe, apoi când animeul a fost redifuzat l-am văzut cap-coadă.

Când am văzut acele secvenţe nu mi-a luat prea mult timp să mă prind că Shuichi este de fapt un băiat care este îndrăgostit de o persoană de același sex. Am fost surprinsă, dar în cel mai pozitiv mod posibil. M-a făcut curioasă şi vroiam să văd mai mult, să știu ce s-a întâmplat cu acel băiat cu părul roz.

  Am fost foarte fericită când am văzut promo la TV (pe canalul A+) că acest anime va fi redifuzat. Evident că am recunoscut imediat personajele. 

Well, să vă spun cam despre ce este vorba în acest anime. Vă spun foarte puţin.
Shindo Shuichi este un tânăr care dorește să ajungă pe scena muzicală şi să aibă la fel de mult succes ca şi idolul său, Ryuichi Sakuma, solist al formației Nittle Grasper. Acesta, împreună cu prietenul său cel mai bun, Nakano Hiro, pun bazele unei formații numite Bad Luck.

 Într-o seară Shuichi întâlnește un bărbat de la care primește o critică destul de dură privind versurile pe care le scrie. Shuichi nu poate să treacă peste critică şi se gândește constant la acel bărbat care se dovedește a fi un faimos romancier pe nume Yuki Eiri. Shuichi reușește să intre în viaţa lui aproape forțat.

De aici nu vă rămâne altceva de făcut decât să vizionați animeul.
As a side note I say that îmi este greu să asociez personajele principale, Shindo Shuichi şi Yuki Eiri, cu uke şi seme (pentru cine nu știe, Shu este uke, iar Yuki este seme). Nu știu exact de ce. Poate fiindcă acești termeni mi se par lipsiți de romantism, iar Gravitation are destul romantism la care se adaugă şi drama, dar şi comedia sau poate pur și simplu fiindcă atunci când am vizionat animeul, nu știam de existența acestor termeni. 

Și că să concluzionez cumva... Pot să apară o mulțime de animeuri cu diverse teme şi cele mai atrăgătoare personaje, dar nu cred că va reuși vreun anime să ia locul pe care îl are acum Gravitation. Sunt oarecum legată de acest anime.

Aici puteți viziona animeul (are doar treisprezece episoade, din păcate) și OVA.

Don't Worry Mama!

written by Narise Konohara
illustrated by Yuki Shimizu
Încă o nuvelă yaoi pe care am citit-o (am terminat-o acum câteva minute and I am proud of myself. Asta plus că am impresia că mi-am revenit)

Hmm... să văd ce pot spune despre nuvela asta.
Mi-a făcut plăcere să o citesc deşi nu m-a încântat atât de mult. Mi-ar fi plăcut ceva mai multă descriere şi nu ştiu de ce, dar le inversam numele personajelor principale. Şi acum cred că îmi ia ceva timp să realizez că Yuichi este de fapt Imakura şi invers. Pur şi simplu mi se pare că numele lor se potrivesc mai bine celuilait (this make any sense?)

Mi-a plăcut mai mult cea de-a doua parte (Present). Relaţia lor a ajuns la un alt nivel şi mi s-a părut mai simpatică decât la început.

Wait, ar trebui să spun şi despre ce este vorba, nu? Imakura este şeful lui Yuichi la o companie farmaceutică. Are o personalitate deloc plăcută şi Yuichi nu îl agreează. Ei merg împreună pe o insulă pustie pentru a căuta o plantă. Din greşeală cei doi sunt lăsaţi pe insulă. Fără mâncare, apă (or so it seemed) şi complet singuri.

Desigur că nu s-au înţeles bine, dar într-un final, situaţia a luat o întorsătură drăguţă (şi de aşteptat). Mi-a plăcut foarte mult când Imakura i-a zis mamei lui 'Don't worry mama!'.

Aşa-- Present este o continuare a ceea ce s-a întâmplat şi, cum am zis mai sus, partea asta mi-a plăcut mai mult.

Mi s-a părut că seamănă puţin cu Caged Slave, mai exact personalitatea ukeului, dar şi asta era oarecum de aşteptat, nu? Anyway, cei doi sunt asemănători, dar nu îmi displace asta. Sunt drăguţi.

Mmm... Cam atât. Aici este linkul de download. Enjoy!

Cred că am rămas doar cu impresia că mi-am revenit...