Greșeli de scriere

Probabil grăbindu-ne sau poate pentru că nu am studiat suficientă gramatică, mai facem greșeli când scriem ceva. Greșelile de gramatică sunt deranjante și este păcat când dăm peste câte un articol foarte bun, dar împânzit cu greșeli de gramatică sau de tastare.

În acest post vreau doar să dau unele sfaturi, având în vedere diversele greșeli pe care le-am văzut pe forumuri și situri. Dacă nu aveți chef de sfaturi, nu trebuie sa citiți și nu va faceți griji, nu sunt nici eu vreo învățată într-ale gramaticii. 

Explicațiile mele nici nu sunt foarte bune, așa că dacă aveți vreo întrebare, puteți lăsa un comment.

As începe cu un verb, și anume a simți. Da, este simt și nu simpt. Acel p nu are ce sa facă acolo, încercați sa spuneți cuvântul și vedeți cum sună. Nu am reușit să înțeleg de ce a simțit cineva vreodată nevoia să adauge acel p cuvântului.

Corect este orice, nu orce și oricine, nu orcine. Și aici puteți pronunța cuvântul ca să vă dați seama de varianta corectă.

Am o mare problemă cu propozițiile în care (nu) se folosește pe care. Pentru a lua un exemplu, rescriu propoziția de la începutul postării: În acest post vreau doar să dau unele sfaturi, având în vedere diversele greșeli pe care le-am văzut pe forumuri și situri. După cum se poate observa, am folosit acel pe înainte de care, aceasta fiind forma corectă. Desigur, care se folosește și fără pe, ca în exemplul: Acela este tipul care te-a salutat.

Folosim pe care atunci când avem un pronume personal, forma neaccentuată în acuzativ (ha, că am aflat și o explicație gramaticală pentru acest pe care). Adică spunem Geanta pe care am pus-o pe scaun. / Ceasul pe care îl port. unde -o și îl sunt pronume în forma neaccentuată.

Mai este si acel de pe care nu îl punem cum trebuie. Ei bine, aici am mai citit câteva articole despre subiect, dar niciunul nu a reușit să mă lămurească pe deplin. Când vine vorba de doi i sau doi de i, fiecare are părerea lui și explicațiile lui, așa că devine mai mult o preferință, după cum văd eu lucrurile, și nu are de-a face cu gramatica, sau pur și simplu nu o mai bagă nimeni în seamă.

Din ce pot să înțeleg eu, treaba stă așa: nu folosim de atunci când avem numerale de la unu la nouăsprezece. De la douăzeci în sus folosim de: douăzeci de i, treizeci și cinci de i etc. 

Și dacă rețin bine, spunem corect îmi place cineva si nu îmi place de cineva. Un alt lucru pe care nu am reușit să-l înțeleg este acel de. Cine și de ce a decis că trebuie acolo? De-ul în acest caz este complet nejustificat, nu poți spune că îți place de cineva (adică poți, dar nu este corect), ci că îți place cineva. Un exemplu prin care se poate înțelege mai bine de ce nu se justifică de-ul, este atunci când ne referim la obiecte. Spunem îmi place cana asta și nu îmi place de cana asta.

Să trecem și la cratimă, la cuvinte pe care le folosim atunci când suntem nervoși. Da, pentru că suntem nervoși, nu e un motiv sa nu scriem corect, din punctul meu de vedere, așadar scriem băga-mi-aș. Aici are loc o inversiune și așa cum nu scriem să îmi bag legat, nu scriem nici băga-mi-aș legat.

Și cum folosim și unele cuvinte care nu prea au ce cauta într-o discuție aprinsă, trec puțin la gradele de rudenie. Soacra-sa este format dintr-un substantiv și un pronume, deci cele doua trebuie despărțite prin cratimă. La fel și unchiu-meu, mătușa-ta, verișoara-mea, vară-mea, dar și colegă-mea etc.

Să ne amintim și de virgule, dacă tot vorbim de gramatică. Virgula se pune întotdeauna înainte de dar (nu atunci când dar = cadou). Virgulele mai sunt folosite și pentru a aduce o explicație într-o frază, pentru a scoate în evidență ceva, pentru a delimita ceva într-o fraza. Cel mai bun exemplu aici cred că ar fi exercițiile alea de analiză a frazei care se fac prin gimnaziu. Dacă mai știți, propozițiile în fraze se despart prin cuvinte de legătură (și, să, ca etc) și virgule. (Asta este în mare pentru că legat de virgule sunt mai multe reguli.)

Mai sunt și semnele de punctuație înaintea cărora nu se lasă spațiu. Nu lăsam spațiu înaintea virgulei, punctului, doua puncte, semnului exclamării, semnului întrebării, punct și virgulă etc. În cazul liniei de pauză, nu știu sigur dacă așa e, dar se lasă spațiu și înainte și după, iar în cazul parantezelor și al ghilimelelor, nu se lasă spațiu între paranteze/ghilimele și cuvântul sau cuvintele puse intre paranteze/ghilimele. Nu știu ce senzație vă dă vouă, dar mie nu îmi place deloc să văd cuvântul pe un rând, iar punctul pe rândul următor. Odată spunea cineva, lucru care mi-a rămas în minte pentru că nu îl înțeleg, că spațiul între cuvânt și semnele de punctuație dă textului un aspect mai... aerisit cred că a zis. Well, nu, nu arata aerisit, arata urât.

Să nu lăsați de-o parte paragrafele. Dacă nu vă plac aliniatele, puteți lăsa un rând liber între paragrafe pentru a le delimita. Nu știu dacă mai este valabil, dar nu toate site-urile recunosc aliniatele, așa că în mediul online se preferă rândul liber. Pe Blogger nu este această problemă, dar eu folosesc space-ul pentru că m-am obișnuit așa.

Tot având în vedere structura textului, unele persoane preferă să centreze textul scris. Nu înțeleg de ce pentru că nici nu arată bine și este și foarte greu de citit, se pierde rândul foarte ușor.

Cam asta îmi vine în minte acum, sper că sunt utile aceste sfaturi și sper să vă ajute.

Cheers!