Caged Slave

written by Yuiko Takamura
illustrated by An Kanae

Pentru început vă avertizez că s-ar putea să aberez puţin... puţin mai mult. Până nu scap de blocajul ăsta îngrozitor care inundă toate domeniile, voi abera într-un mod... aberant (see? see?) Hmm... poate şi ceva exagerare.

Tocmai am terminat de citit această nuvelă yaoi şi dacă aş fi cât de cât normală (n-am idee ce se întâmplă cu mine şi asta cred că este cea mai enervantă parte) mi-aş lua câteva minute să o recitesc în gând să îmi readuc aminte de tot ce mi-a plăcut şi să am un zâmbet stupid pe buze, dar... las asta pe mai târziu.

La un moment dat când citeam nuvela mi-am zis aşa: "Dacă se întâmpă asta fac urât". Ce sau dacă s-a întâmplat nu vă spun. Aş distruge tot farmecul cititului. Apropos de asta, nu este enervant să vezi pe cineva citind prima oară sfârşitul unei cărţi? Ce rost mai are să o citeşti dacă ştii deja sfârşitul? Unde mai este surpriza (după care eu tânjesc atât de mult şi pe care o iubesc atât de mult) dacă ştii deja?

Am citit descrierea acestei cărţi pe un site pe unde era şi linkul de download, dar nu mergea aşa că am căutat-o, am găsit-o şi am citit-o.
Hai totuşi să spun câte ceva despre poveste; Tsukasa (care este adorabil), după ce este părăsit de iubitul lui (ticălos om), întâlneşte un bărbat în holul unui hotel şi sfârşeşte petrecând o noapte cu el. Acceptă să se întâlnească din nou cu el exact o săptămână mai târziu, în aceeaşi cameră (2703). Aceste întâlniri continuă, deşi Tsukasa nu ştie numele bărbatului cu care îşi petrece nopţile de vineri.
Ce se va întâmpla cu realaţia lor, dacă Tsukasa va afla numele, nu veţi afla de la mine aşa că vă las linkul de downlod.

Enjoy!

Requiem For A Dream

Director: Darren Aronofsky
Writers: Hubert Selby Jr. (based on the book by), Hubert Selby Jr. (screenplay)
Stars: Ellen Burstyn, Jared Leto and Jennifer Connelly (imbd.com)

Am văzut acest film când eram în clasa a IX-a, adică acum doi ani. Atunci mi-a plăcut foarte mult, acum nu ştiu ce efect ar avea asupra mea, dar cred că m-ar încânta la fel de mult dacă azi l-aş vedea pentru prima oară.

Deşi îmi place atât de mult acest film, l-am văzut o singură dată. Nu obişnuiesc să revăd filme decât dacă sunt la TV pentru a n-a oară şi nu am nimic mai bun de făcut şi nu obişnuiesc să recitesc cărţi sau manga şi nu obişnuiesc să revăd animeuri. Totuşi, am recitit o carte, prima carte pe care am recitit-o: Travesti de Mircea Cărtărescu.
M-am depărtat de film; poate voi scrie un nou post pentru Travesti.

Requiem For A Dream este un film despre oameni şi despre droguri.
The hopes and dreams of four ambitious people are shattered when their drug addictions begin spiraling out of control. (imdb.com)

Ce credeţi că este mai grav? Pierderea unei părţi a corpului, pierderea libertăţii, pierderea sănătaţii mentale sau pierderea umanităţii?
Eu cred că toate sunt la fel de grave, depinde doar cum le priveşti.

Mai mult ca sigur acest film nu impresionează pe toată lumea la fel, poate pe voi nu vă impresionează cu nimic, poate că nu vă spune nimic, dar oare chiar contează asta? Nu, deloc. Nici pentru voi şi nici pentru mine.

Ştiu, dar nu am în sânge chestia asta pentru a-mi scrie împresiile despre ceva ce îmi place. Mi-e destul de greu să o fac (dar şi aici există o excepţie de care sunt kinda proud), dar poate că v-am făcut măcar puţin curioşi.

Enjoy!

Dog Style

by Motoni Modoru




Tocmai am terminat de citit această manga şi mi-a plăcut. Mdeah, primul capitol l-am citit greşit şi nu înţelegeam nimic. Eh, bine că nu am citit aşa toate cele douăzeci de capitole.

M-a emoţionat puţin manga asta şi mă bucur că am reintrat în pagină imediat după ce mă hotărâsem să nu mai citesc. Greu cu mine...

Mi-a dat cineva o listă cu mangas pe care le-a citit şi asta mi-a atras atenţia. Era pe la sfarşitul listei pe care am scanat-o rapid cu privirea şi trebuie să recunosc că are un titlu interesant. Cred că mi-a prins bine să o citesc acum... Cred.


Maybe that I am a stray dog too...

Happy reading!
Link!

P.S.: Această manga este yaoi, ofc!

Iarnă...

Nu am nimic de spus. Adica, nu am nimic important de spus.

Trecând peste... Ieri a nins. Nu mă încântă foarte mult asta, dar nici nu îmi displace. Am făcut totuşi o fotografie cu uimitorul meu telefon (mă mir că se vede aşa bine) şi ştiu că la un moment dat nu o voi mai avea şi vreau să o păstrez (deşi nu e strălucită). Cam ăsta este scopul postului ăstuia.



[partea asta am şters-o din post. Am o mare problemă în a-mi dezvălui sentimentele. Am cochilia mea şi mi-e bine în ea, deşi poate că uneori ar fi mai bine să scot capul afară şi să urlu cât mă ţin plămânii.

E greu să fi adolescent. Foarte greu. Deja mă imaginez râzând de ce scriu acum...]

Mai bine m-aş pune să dorm.

Dolce

by Kitazawa Kyou
How should I start?

Am citit această manga aseară. La început am vrut să renunţ la ea, dar, datorită nu ştiu cărui motiv, am continuat să citesc. Şi bine am făcut deoarece mi-a plăcut mult.

(Just look at Usami)


Îmi place intriga şi grafica (ah, mie tot timpul îmi place plotul şi grafica).
Are mult prea puţine capitole, dar nici nu cred că ar fi trebuit să fie mai multe. Această manga merită citită, deoarece este incredibil de drăguţă. It really is.

Manga 'Dolce' urmăreşte poveştile a patru băieţi (ah, am uitat să spun că este o manga yaoi? My bad) angajaţi la un restaurant. Desigur că se axează mai mult pe unul dintre cupluri (şi zau că nu am nici o obiecţie), dar nici nu prea contează asta, neh? (Just read it and you'll understand what I mean).

Ah, am o micuţă, dar micuţă de tot, slabiciune pentru rapes aşa că asta cred că este partea care mi-a plăcut cel mai mult. (woops, that was a little spoiler)

If you want to read it, here is the link.

Hakui no Shihaisha


by Kabutomaru Chouko


Într-o seară, când mă plictiseam şi aveam chef de ceva hard yaoi, am căutat câteva pe Internet. Datorită talentului meu unic de a căuta diverse pe Internet mi-a luat ceva timp, dar important este că am gasit această manga, care este superbă.

Veşnicul avertisment când scriu ceva despre o manga: yaoi 18+ (yaoi = boy x boy smex şi, serios, daca nu va place genul cu siguranţa nu ar trebui să vedeţi nici macar o pagină din manga asta. Este superb de explicită.)

Link. Are doar opt capitole, dar sunt delicioase.












































































































































Sex Therapist

Această manga (care face parte din mangaurile mele preferate) are şapte capitole. (Da, este yaoi, so stay away from it if you don't like it!). Capitolele sunt:
1 Sex Therapist
2 A Man Who Dreams
3 The First and Last Man
4 Sweet Man
5 Prince of the Ice
6 Timid flower
7 Free-F@#%ing Father

Fiecare capitol are o poveste, iar personajele se schimbă, cu excepţia unuia (yeah, it's that cute guy from the image).
Hmm... nu cred că aş putea să aleg anumite capitole care mi-au plăcut cel mai mult. Toate sunt cute and... speshal(just try to image the last one).

Ce să mai zic? Că de povestit, nu o povestesc. Am citit-o cu interes si cu plăcere. Este foarte drăguţă şi deşi la început am fost puţin confuză (read it if you wanna know why) a ajuns să îmi placă foarte mult.

Happy reading!

New blog adress

http://blowing-time.blogspot.com/ aceasta va fi noua adresă a blogului. Voi păstra toate postările, dar din diverse motive, am hotărât să schimb adresa.

Nu ştiu dacă asta va afecta ceva (de fapt, la cât de insignifiantă sunt eu, sigur nici blogul meu nu este de mare interes), dar postez pentru orice eventualitate.

Ahh... Este groaznic să vrei să faci multe lucruri, dar să nu poţi face nimic. Mă simt ca într-o cuşcă şi parcă se strânge tot mai mult în jurul meu. Mii de mulţumiri că există cărţile altfel aş fi cu adevarat pe punctul de a muri sufocată de această cuşcă imaginară, dar atât de răspândită în bieţii mei plămâni.

Aberez, ştiu. Oricum nu contează.

Take care!

Saihate no Kimi e

Saihate no Kimi e este una dintre manga-urile mele preferate scrise de Minami Haruka. Este de asemenea printre primele manga yaoi pe care le-am citit, așa că are un loc special în lista mea. 

Dacă ați mai citit manga scrise de Minami Haruka probabil ați observat că personajele, de la o manga la alta, cam seamănă. Totuși, chiar și așa, manga-urile ei merită citite.

Această manga este puțin diferită față de altele scrise de Minami Haruka. De obicei manga-urile ei sunt pline de momente drăguțe, multă dragoste și desigur multe scene explicite. Aici sunt în continuare prezente scenele explicite, fapt pentru care nu recomand această manga persoanelor minore sau celor care nu agreează astfel de scene, și mai brutală. 

Ryou este un tânăr care, împreună cu fratele său, este crescut de familia Takatou. Ryou devine prieten cu Akihito, moștenitorul familiei Takatou, dar după ce află un secret, în loc de a fi prietenul lui Akihito devine servitorul lui. 

Relația lor nu este nicidecum calmă, ba dimpotrivă, Akihito este un adevărat stăpân care vrea să îi controleze fiecare mișcare a lui Ryou. Sau nu este? În același timp Ryou are parte de sentimente contradictorii. De ce se comportă Akihito așa? Ce vrea de fapt? 

Toate răspunsurile la aceste întrebări le va afla pe parcurs și tot așa le vom afla și noi.

Saihate no Kimi e are șase capitole și un epilog. Puteți citi manga completă aici.  Lectură plăcută!

Wish...



I wish...
I wish that the thing that happened yesterday to be a dream.
I wish like things to not be so bad.

Este cam aiurea când nu eşti sigur pe ziua de mâine, nu? Îmi simt ochii grei şi mi-e somn. Vreau să dorm şi totuşi, nu vreau să dorm.

Poate că nu va fi aşa de rău. La urma urmei, nu ar fi prima oară când mi se spune asta, când analizez această opţiune, dar asta nu schimbă faptul că lucrurile stau cam rău.

Sunt optimistă, totuşi, şi cred că este doar ceva care se va rezolva, aşa cum s-a mai rezolvat. Nu este singura variantă aşa că...

Mi-e somn... Mi-e foarte somn şi cred că răcesc. Nu vreau asta.
Îmi simt ochii grei şi umflaţi. Aiurea senzaţie.

Vreau să fac atât de multe, dar nu reuşesc să îmi gestionez timpul şi mai vreau să fac unele lucruri care s-ar putea să nu fie posibile. Dar poate că într-o zi...

It really sucks when you are not certain about tomorrow, and I have a crazy teacher at arts...

Aberez. Din nou.

GACKT

Acest post a fost inițial scris și postat de mine pe blogul Irresistible Dreams, la data de 30 octombrie 2011. Postul în forma de aici a fost editat puțin.

Gackt s-a nascut in Okinawa, în data de 4 iulie 1973 și a fost crescut în Kyoto. Acesta susținea, din motive de publicitate, că ar fi născut în anul 1540, dar a hotărât să își dezvăluie adevărata dată a nașterii.

Dar astfel de discuții sunt și legate de numele lui. Gackt susține că se numește - sau susținea la un moment dat - Camui M.S. Gackt, dar conform unor cercetari, numele lui real ar fi Satoru Okabe.

Gackt are o soră mai mare și un frate mai mic, dar pe Internet nu pot fi găsite fotografii cu aceștia sau cu părinții săi.

O altă discuție este referitoare la orientarea sexuală a lui Gackt. Unii susțin că ar fi gay, alții că ar fi bisexual și, desigur, altii că ar fi heterosexual. Referitor la aceasta Gackt spune ca: It’s not that I like men sexually, just that I can admit when they are beautiful. But sexually I need a woman. (trad: Nu e ca îmi plac bărbații din punct de vedere sexual, dar pot să admit când sunt frumoși. Sexual, am nevoie de o femeie.)

Cariera lui muzicală a început atunci când Gackt avea vârsta de trei ani fiind forțat de părinții săi să învețe să cânte la pian. Gackt mai știe să cănte la tobe, chitară, trompetă, bas și multe alte instrumente. De asemenea, el vorbește japoneza, engleza, chineza, coreeana și puțin fanceza.

Revenind la cariera muzicală, Gackt a facut parte din formația Cain’s:Feel, apoi Malice Mizer, iar în anul 1999 a debutat solo cu melodia Mizérable, care este un extended play. La cinci luni dupa ce și-a lansat cariera solo, Kami, unul dintre componenții formației Malice Mizer și un prieten apropiat al lui Gackt, a decedat. Gackt era într-un turneu când a aflat vestea și i-a dedicat două melodii U+K si Emu ~For my Dear~.

Albume:
2000: Mars
2001: Rebirth
2002: Moon
2003: Crescent
2005: Love Letter
2005: Diabolos
2009: Re:Born

Compilații:
2004: The Sixth Day: Single Collection
2004: The Seventh Night: Unplugged
2007: 0079–0088
2010: Are You “Fried Chickenz”??
2010: The Eleventh Day: Single Collection

Gackt era cunoscut ca și… Gackt, dar la cea de-a zecea aniversare, Gackt a devenit… GACKT. Pe un blog am văzut afirmându-se că această schimbare este ceva random, dar nu, nu este random.

Gackt este și actor, el jucând în filme precum Moon Child, alături de Hyde de la L’arc en Ciel, sau Bunraku.

And some random stuff:
Gackt a lucrat ca și model pentru Yoshiyuki Konishi, are o colecție de flori artificiale, arme, cuțite și lumânări pe care le preferă luminii electrice, a fost votat cel mai sexy cântăret în revista ORICON in anul 2005 și este fan Apple. Manga favorită a lui Gackt este Banana Fish care este un shounen-ai și își numește fanii Dears.

Well, cam astea sunt câteba informații despre Gackt, preluate de pe urmatoarele situri: OMG! (OhMyGackt!), TV.com, IMDB, JapanToday si, desigur, Wikipedia.

Mai sunt multe de spus despre Gackt și vă recomand să îl ascultați și poate vă va plăcea cel puțin la fel de mult cum îmi place mie. And here comes a song of his. Enjoy!

A Frozen Flower

Am văzut filmul ăsta acum mult timp. A Frozen Flower este un film istoric, o dramă care mi-a plăcut foarte mult. Când vine vorba de seriale coreene, acestea nu sunt printre alegerile mele, dar filmele coreene sunt printre preferate. De fiecare dată sunt captivată de expresivitatea actorilor și acting-ul fără cusur.

În această dramă ne este prezentată relația dintre împaratul Coreei de la acea vreme, undeva pe la anul 1392, și generalul sau, Hong-Lim. În schemă intră și împărăteasa, iar lucrurile iau o întorsatură neașteptată. Cei trei sunt prinși într-un triunghi amoros care poate avea consecințe grave.

Urmărind trailer-ul filmului mă face să vreau să îl vizionez din nou. Mă frustrează puțin faptul că nu pot să pun în cuvinte toate simțămintele pe care mi le-a dat acest film, dar îl recomand. Este un film captivant, un film foarte bun din mult mai multe puncte de vedere pe lângă cel actoricesc. Din partea mea are 10/10.

A Frozen Flower a primit și trei premii.
  • Cel mai bun actor în 2009 la PaekSang Arts Awards (ediția 45) pentru Joo Jin-Mo care joacă în rolul împaratului
  • Cea mai bună muzică în 2009 la Daejong Film Awards (ediția 46)
  • Cel mai bun design artistic tot în 2009 la Daejong Film Awards (ediția 46)
Aici este și trailer-ul filmului.


Vizionare plăcută!

Formula 17


Formula 17, sau 17 sui de tian kong după titlul chinezesc, este o comedie romatică absolut delicioasă. Am avut plăcerea să îl vizionez de două ori și de fiecare dată mi-a plăcut la fel de mult.

Ce se întâmplă pe acolo? Prima dată trebuie să recunosc că m-am gândit la un film romantic în care personajele principale sunt elevi de liceu. N-aș fi avut nimic împotrivă, dar filmul e mai bun de atât.

Tien (Tony Yang) este un tânăr inocent care caută dragostea în marele oraș Taipei. În prima seară, după o întâlnire nesatisfăcătoare, Tien se refugiază într-un bar gay unde-l vede pe Bai (Duncan Lai), cel mai dorit bărbat de acolo. Bai nu mai crede în dragoste ca urmare a tuturor relațiilor eșuate de până atunci, așa că nu e nici pe departe interesat în vederea începerii unei relații serioase. După câteva întâmplări amuzante și cu puțin ajutor din partea pritenilor lui, Yu, CC și Alan, Tien își face sentimentele pentru Bai auzite. Cum răspunde Bai sentimentelor lui și ce se întâmplă, desigur, vă las pe voi să descoperiți.

Filmul este mai mult decât amuzant, dar are și o doză de seriozitate și te ține lipit de ecran pe toată durata vizionări. Asta, desigur, dacă printre genurile voastre favorite se află comediile, filmele romantice si BL-urile.

Sper că v-am trezit interesul și vă urez vizionare plăcuta!

_______________
Editat: 21 Martie 2014

Saigo no Door wo Shimero!


Am revăzut acestă OVA pentru a-i putea scrie un review cât de cât decent și uitasem în totalitate cât de amuzant este. Poate că atunci când am văzut prima oară OVA și am scris despre ea, nu am fost chiar atentă la ce se întâmpla pe acolo, astfel explicându-se și de ce unul dintre personaje îmi adusese aminte de Sakurai Atsushi, vocalistul de la Buck-Tick. Exceptând numele nu există nici cea mai mică legătură între cei doi. Totuși, dacă tot am hotărât să menționez Buck-Tick și în editul postării, aici este și link-ul spre video-ul pe care l-am postat în postul original. Buck-Tick - Romance.

Și acum că am terminat cu asta, să vă spun câte ceva și despre Saigo no Door wo Shimero!

Nagai realizează că nu va fi niciodată cu bărbatul pe care îl iubește, Saito, după ce îi este cavaler de onoare la nuntă. Plecând de la nuntă pentru a își îneca amarul, Nagai se întâlnește cu Kenzou, un coleg de servici al soției lui Saitou. De aici lucrurile încep să se complice. Kenzou se oferă să-l consoleze pe Nagai, iar soția lui Saitou fuge a doua zi după nuntă. Cum se leagă toate astea și ce se întâmplă, veți afla urmărind OVA. Are doar un episod, din păcate, dar mie cel puțin mi-a plăcut foarte mult. 

Cum am zis și mai sus, OVA este foarte amuzantă. Am fost puțin confuză dacă să iau totul în serios sau nu judecând după reacțiile personajelor în anumite situații și grafica care accentuează reacțiile lor, dar totul s-a legat frumos și Saigo no Door wo Shimero! a fost o plăcere de urmărit.

Deși un singur episod în care se întâmplă o mulțime de lucruri și terminându-se puțin abrupt, nu pot spune că mi-a lăsat acea senzație cum că această OVA ar fi incompletă, ba dimpotrivă. Lasă loc imaginației la sfârșit, dar asta nu poate fi decât un lucru bun în acest caz. Asta mă face să mă gândesc la anime-uri ca Togainu no Chi unde acțiunea a fost grăbită de parcă alerga la maraton în ultimul episod.

Overall, Saigo no Door wo Shimero! are 9/10 de la mine și îl recomand pentru ceva scurt, amuzant și drăguț.

'bk'



Guess who's back! Am lipsit o vreme, but I am here now *grin* şi mă gândesc să fac ceva modificări. Din nou. Nu ştiu exact ce, dar îmi vine mie ceva *laugh*.

În perioada asta cât am lipsit (mi-a fost stricat PC-ul) mi-a fost îngrozitor de dor de Internet, dar mai mult... de yaoi. Am visat într-o noapte ceva... Nu ştiu exact ce, dar ştiu cum s-a terminat visul: doi tipi îndreptându-se spre o casă, păstrând o oarecare distanţă între ei, dar arucncându-şi priviri sugestive (I'm not joking. I am crazy and I dreamed that!) Aiurea că m-am trezit.

Apoi am mai visat ceva şi în cel de-al doilea vis am avut parte şi de un gay kiss. Damn, it was soooo good to see it! *love*
Poate că dacă nu mi-aş fi reparat PC-ul, aş fi visat şi a treia oară şi aş fi visat ceva 'acţiune'.

Sunt incurabilă. I love yaoi. It's all about yaoi!

I might have a problem.



Okay, I don't know how this will sound and, frankly, I don't even care.

Am vorbit mai devreme ceva cu mama. Ce, nu contează, dar chestia e ca ma grăbeam să termin discuţia ca să ajung mai repede la PC, iar acum am o stare d-aia de îmi vine să plâng. Aiurea nu?

Voi sunteţi dependenţi de PC? Aveţi vreodată stari d-astea?

În momentul ăsta îmi doresc să mi se pună de net şi să nu mai vreau să intru mai mult de trei săptămâni. Ar fi superb.

I hate myself.

Change...



So yeah, I made some changes around here. I don't know how you guys are, but I always change. More or less.

I would like, though, to not do this too often.

Umm... This is all *laugh*.
I get why I have this blog, but I don't know what should I write around here. Sux.

C'ya...

Sufăr...

... de plictiseală acută.



Deja mă obişnuisem să mă plictisesc zilnic, dar e cu mult mai rău când mă mai şi doare o anumită parte a corpului (una dintre "plăcerile" de a fi fată).
Dar, principala aici e plictiseala. Deşi aş putea să fac ceva, nu prea pot (doareeee).


Atât am de scris? Atât? De ce am eu blog? Nu înţeleg.

I miss Ciel...



Pentru că mi-e dor de el şi pentru că mi-a adus amine de ceva ce oricum nu voi putea să uit vreodată. Dar mai ales că mi-a retrezit aceste sentimente.

Sunt cam sensibilă acum... Dar trece, fiindcă totul trece, nu?

No title



Mi-am adus aminte... de o femeie. Cred ca am văzut-o în urmă cu un an.
Avea vreo cincizeci şi ceva de ani. Nimic anormal, nu?

Femeia asta, era îmbrăcată cu un costum, fustă şi sacou în carouri (potrivit, de altfel, pentru vârsta ei). Încă nimic anormal nu?

Am văzut-o într-un magazin şi ceva mi-a ajuns la ureche. Am privi în jos şi am văzut că femeia aceea purta o brăţară de picior cu clopoţei. Am rămas puţin uimită. M-am mai învârtit eu pe lângă ea, fiindcă ţineam foarte mult să îi văd faţa.

Era machiată şi îşi făcuse codiţă cu creionul. Şi da, arăta ca o femeie de cincizeci şi ceva de ani. Cu tot tacâmu': piele ridată, îmbătrânită şi ce mai au femeile în vârstă.

Okay, eu le zic la toate babe, dar femeia asta... Ei nu îi pot zice aşa. M-a impresionat prin simplul fapt că am văzut-o, că purta acea brăţară. Da. Brăţara a fost... La o asemenea vârstă trebuie să îţi curgă ceva sânge prin vene să porţi un astfel de accesoriu, nu credeţi?

Da, ştiu, aberez din nou. Nu contează. Puţină aberare face bine uneori... Nu e cazul şi acum, dar ziceam aşa... Încă îmi vine să plâng, dar tot continui să cred că va fi bine... Acum cred, nu mai sper. Am renegat speranţa.

Stare de zombie naturală



Sunt oficial plictisită de moarte. Bineee... eu sunt plictisită de când am ieşit de pe țeavă (scuzați-mi limbajul), dar ca azi, mai rar.

Vreau şi eu să vad un anime, dar am un Internet pe care îl iubesc foarte mult, fiindcă merge (mă rog, funcţionează) cu viteza melcului aflat în putrefacţie (îl cunoașteți, nu?).

În concluzie şi de la capăt: mă plictisesc...

P.S.: aşa-i ca era vital pentru voi să citiţi asta? Sunt o distrusă plictisită şi cred că se va mai observa asta. Dar... zâmbiţi şi pentru câteva persoane: vă iubesc!

Happy ending!



Mi-am recuperat diacriticele!

De ieri am început să le caut să le downloadez, dar am descoperit că nu era nevoie să downloadez nimic, tot ce trebuia să fac a fost să modific nişte setări din Control Panel.

Dar important este că le-am recuperat.

Mă întreb ce prostie voi mai face. [eu = baka]


Edit: Am reusit sa imi recuperez si restul chestiutelor. Yaaay!
De ce nu mi-am schimbat parerea despre mine?

Tehnologia si... eu



Mi-am distrus PC-ul!
Datorita talentului meu uimitor de a nu gandi atunci cand trebuie mi-am sters toate imaginile, textele, video-urile si ce mai aveam eu pe acolo.

Imi pare ingrozitor de rau ca nu mai am muntele de imagini yaoi si am reusit sa imi fac disparute si diacriticele. Cu imaginile fac eu ce fac si le recuperez ca tot de pe Internet le aveam, dar diacriticele? Pe ele de unde le iau? (dar caut, caut. Cumva, ceva tot fac eu).

Ah si seturile pe care le-am facut, imaginile din manga... Totusi, imi pare bine ca am reusit sa iau doua imagini care inseamna ceva pentru mine. Poate din cauza asta nici nu ma stresez acum sa descarc imagini (dar chiar le vreau inapoi!).

Bine macar ca mai am programele de modificat poze si Mozilla Firefox. Macar atat.

Mirobolante teze de clasa a IX-a



Săptămâna asta am avut ocazia să citesc nişte teze la limba şi literatura romană a unor elevi de clasa a IX-a. Subiectul a fost destul de uşor, tot ce au avut de făcut a fost un eseu pornind de la afirmaţia lui Mihail Sadoveanu şi anume "Fiecare vârstă are paradisul ei pe care şi-l pierde". Ce aveau de scris? Nimic mai simplu: sunteţi de acord sau nu cu aceasta afirmaţie? Argumentaţi. Pâna aici nicio problemă, nu? Atunci să trecem mai departe.

În urma citirii acestor teze am descoperit lucruri total noi pentru mine şi cred că şi voi le veţi gasi la fel de interesante.
Şi incep cu adolescenţa, minunata şi agitata adolescenţă. Deci (da, da, încep cu "deci"), fapt dovedit şi de necontestat: adolescenţa începe la paisprezece ani şi se termină la optsprezece ani. Punct! Sunteţi convinşi de asta, nu? Şi eu.
Şi dacă eşti adolescent ai bine cunoscuţii "fluturi in stomac", pe care toti adolescenţii trebuie să îi aibă, adică atunci când "primeşti iubire la schimb" şi când partenerul/partenera iţi oferă (redare aproximativă) "îmbraţişări pătimaşe, când iţi pocnesc oasele. Un amestec de durere şi plăcere". Ei? De asta ce ziceţi?
Şi cu această ocazie am dat şi de o nouă definiţie a dragostei: "dragostea este o primăvară cu flori, insecte si pasări". Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar insectele acelea fac toată definiţia.

Şi ce vine după adolescenţă? Corect, maturitatea, aceea perioada care începe la optsprezece ani fix. Atunci este momentul cănd trebuie "să ne întemeiem un soţ bun" şi când "vine căsătoria cu certuri, împacări, certuri, împăcări şi tot aşa" şi când "vin copii şi nu mai este aşa un paradis, fiindcă trebuie să îi creşti".

Apoi urmează bătrâneţea şi vom descoperi că "este un paradis să te holbezi la televizor, numărând secundele pană mori".
Eu sunt o persoană care nu are prea multă răbdare, aşa că nu mă vad holbandu-mă la televizor numărând secundele(!) până mor. Mai bine aş începe să plâng. Voi ce aţi face în acel "paradis" al bătrâneţii?

Să nu mai zic că acele teze sunt caracterizate de o mulţime de greşeli de ortografie.

Poftim gândire de clasa a IX-a!

O motocicletă parcată sub stele - Mircea Cărtărescu




O motocicletă parcată sub stele
Mircea Cărtărescu

sunt o motocicletă parcată sub stele, lângă vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sunt palidă, slăbită.
în magazin au lăsat un bec aprins, aşa că vreo două tuburi catodice,
ghivece cu asparagus si cactuşi, rafturi de cornier înţesate de carcase de televizor, casete AGFA şi cabluri
lucesc tulbure, îmi populează singurătatea.
caci mă simt singură.
în oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele în roiuri globulare, îşi trimit gâfâitul radiosursele
toate îndepartându-se-n fugă, ca nişte criminali de la locul faptei
lasând o dâra de sânge în urma.

ce linişte. câteodata mă-ntreb
ce-o însemna să faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. în fiecare sâmbata ei mă încaleca
şi mă târăsc pe şosele. văd dealurile, norii, soarele
picăturile de ploaie, copacii încurcându-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei îmi ticăie nebuneşte. atunci chiar simt că trăiesc.
ei intra în motel şi fac dragoste.
ei sunt Stăpânii şi se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?
... şi înapoi în gang; lânga vreo dacie prăfuită.

mi-e sete de dragoste. dacă aş putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-aş luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
şi dac-aş avea degete. dac-aş putea să trăiesc
măcar şi în câmpul bioelectric al cactusului ...
curând, curând o să mor, şi n-am făcut nimic în lumea asta, or să mă arunce la fiare vechi
or să îmi crape farul şi becul ars are să-mi atârne de doua firişoare de liţă.
toată viaţa i-am ajutat pe alţii să facă dragoste
iar eu o să mor printre bobine, magneţi şi ciulini.

sunt o motocicletă parcată sub stele.
dimineaţa or să mă-ncalece iar, or să-mi sucească ghidonul, or să mă ambreieze
şi iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roşcovane, printre munţii albaştri
prin depresiunile străbatute de râuri
peste pasajele de cale ferată, prin oraşe de provincie cristaline
rulând împotriva vântului prin stropii de ploaie şi gazul de eşapament, mâncând kilometri.
asta o însemna să faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merită sa fii singur.


Deoarece îmi place foarte mult aceasta poezie, am ales ca aceasta să fie prima mea postare pe blog.