Gentle Cage

written by You Shiizaki
illustrated by Kumiko Sasaki

Am citit nuvela asta de ceva timp, dar nu am scris depre ea pentru ca... De fapt nu am niciun motiv real. Nu fac o multime de lucruri pe care pot sa le fac si vreau sa le fac. Dar trecand peste chestia asta...

Gentle Cage este o nuvela foarte draguta (ai zice ca mi-a ajuns sa tot folosesc cuvintele "dragut", "simpatic" si "imi place", dar... nu). Am citit o parte din ea (ceva mai mult de jumatate) inainte sa mi se strice laptopul (asta a fost undeva dupa Revelion), apoi am stat noaptea sa termin de citit. Imi era chiar foarte somn, dar mi-am zis ca o citesc si am citit-o (mai am si eu momente de vitejie).

Unul dintre personajele principale, Itsuki, care este uke - I really love ukes - are parul lung la inceputul nuvelei si este pe acolo o imagine cu el si Tokiwa - yeah, the awesome seme from the novel - in baie unde i se vede parul lung cum ii cade in jos pe umeri ajungamd mai jos de talie, iar eu pur si simplu m-am indragostit de imaginea aia.

Ca o paranteza: Itsuki - pe langa faptul ca e uke - este pictor; cred ca am o chestie cu pictorii or something.

Itsuki si Tokiwa se intalnesc datorita dragostei lor pentru arta. (Am zis ca Itsuki este pictor, dar nu am zis ca Tokiwa este sculptor. Eh, am zis-o!) Si exista o oarecare atractie intre ei.

Prin diverse circumstante, Itsuki este nevoit sa rupa legatura cu Tokiwa si cu absolut toata lumea. Dupa opt ani cei doi se reintalnesc. Itsuki pare ca a devenit o papusa fara sentimente si fara voita proprie, dar Tokiwa incearca il faca sa revina la cel care a fost odata.

Credeti ca reuseste? Heh... Pentru asta, cititi nuvela. Link! Va asigur ca merita! (cu toate ca postul meu este oarecum incoerent, fara diacritice si pe langa)

In Parc - George Bacovia

Insanity by Joseph Minton


In Parc
de George Bacovia

Acum, sta parcul devastat, fatal,
Mancat de cancer si ftizie,
Patat de rosu carne-vie -
Acum, se-nsira scene de spital.

Atunci, radea,
Bateau aripi de veselie;
Parfum, polen si histerie, -
Atunci, in parc, si ea venea.

Acum, cad foi de sange-n parcul gol,
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum, se-nsira scene de viol...

Gravitation

by Maki Murakami


De mult timp vreau să scriu câte ceva despre primul anime shounen-ai pe care l-am vizionat şi din cauza căruia îmi place mie atât de mult yaoi. Nu mai știu când am văzut pentru prima oară acest anime, dar știu că mai întâi am văzut câteva secvenţe, apoi când animeul a fost redifuzat l-am văzut cap-coadă.

Când am văzut acele secvenţe nu mi-a luat prea mult timp să mă prind că Shuichi este de fapt un băiat care este îndrăgostit de o persoană de același sex. Am fost surprinsă, dar în cel mai pozitiv mod posibil. M-a făcut curioasă şi vroiam să văd mai mult, să știu ce s-a întâmplat cu acel băiat cu părul roz.

  Am fost foarte fericită când am văzut promo la TV (pe canalul A+) că acest anime va fi redifuzat. Evident că am recunoscut imediat personajele. 

Well, să vă spun cam despre ce este vorba în acest anime. Vă spun foarte puţin.
 
Shindo Shuichi este un tânăr care dorește să ajungă pe scena muzicală şi să aibă la fel de mult succes ca şi idolul său, Ryuichi Sakuma, solist al formației Nittle Grasper. Acesta, împreună cu prietenul său cel mai bun, Nakano Hiro, pun bazele unei formații numite Bad Luck.

 Într-o seară Shuichi întâlnește un bărbat de la care primește o critică destul de dură privind versurile pe care le scrie. Shuichi nu poate să treacă peste critică şi se gândește constant la acel bărbat care se dovedește a fi un faimos romancier pe nume Yuki Eiri. Shuichi reușește să intre în viaţa lui aproape forțat.

De aici nu vă rămâne altceva de făcut decât să vizionați animeul.
 
As a side note I say that îmi este greu să asociez personajele principale, Shindo Shuichi şi Yuki Eiri, cu uke şi seme (pentru cine nu știe, Shu este uke, iar Yuki este seme). Nu știu exact de ce. Poate fiindcă acești termeni mi se par lipsiți de romantism, iar Gravitation are destul romantism la care se adaugă şi drama, dar şi comedia sau poate pur și simplu fiindcă atunci când am vizionat animeul, nu știam de existența acestor termeni. 

Și că să concluzionez cumva... Pot să apară o mulțime de animeuri cu diverse teme şi cele mai atrăgătoare personaje, dar nu cred că va reuși vreun anime să ia locul pe care îl are acum Gravitation. Sunt oarecum legată de acest anime.

Aici puteți viziona animeul (are doar treisprezece episoade, din păcate) și OVA.

Don't Worry Mama!

written by Narise Konohara
illustrated by Yuki Shimizu
Încă o nuvelă yaoi pe care am citit-o (am terminat-o acum câteva minute and I am proud of myself. Asta plus că am impresia că mi-am revenit)

Hmm... să văd ce pot spune despre nuvela asta.
Mi-a făcut plăcere să o citesc deşi nu m-a încântat atât de mult. Mi-ar fi plăcut ceva mai multă descriere şi nu ştiu de ce, dar le inversam numele personajelor principale. Şi acum cred că îmi ia ceva timp să realizez că Yuichi este de fapt Imakura şi invers. Pur şi simplu mi se pare că numele lor se potrivesc mai bine celuilait (this make any sense?)

Mi-a plăcut mai mult cea de-a doua parte (Present). Relaţia lor a ajuns la un alt nivel şi mi s-a părut mai simpatică decât la început.

Wait, ar trebui să spun şi despre ce este vorba, nu? Imakura este şeful lui Yuichi la o companie farmaceutică. Are o personalitate deloc plăcută şi Yuichi nu îl agreează. Ei merg împreună pe o insulă pustie pentru a căuta o plantă. Din greşeală cei doi sunt lăsaţi pe insulă. Fără mâncare, apă (or so it seemed) şi complet singuri.

Desigur că nu s-au înţeles bine, dar într-un final, situaţia a luat o întorsătură drăguţă (şi de aşteptat). Mi-a plăcut foarte mult când Imakura i-a zis mamei lui 'Don't worry mama!'.

Aşa-- Present este o continuare a ceea ce s-a întâmplat şi, cum am zis mai sus, partea asta mi-a plăcut mai mult.

Mi s-a părut că seamănă puţin cu Caged Slave, mai exact personalitatea ukeului, dar şi asta era oarecum de aşteptat, nu? Anyway, cei doi sunt asemănători, dar nu îmi displace asta. Sunt drăguţi.

Mmm... Cam atât. Aici este linkul de download. Enjoy!

Cred că am rămas doar cu impresia că mi-am revenit...