Diary of J. Relatii la distanta.

Really, nu imi place rozul. Nu atat culoarea in sine cat ideea de roz. Ideea ma termina! Sau ideile? Si chiar evit sa port roz. Well, asta si din cauza ca nu ar sta bine pe mine. Eu sunt facuta pentru negru, albastru, verde and stuffs like that. Ma plimbam cu un ex bf pe strada intr-o zi si am trecut pe langa o casa roz si am zis ca nu imi place. A ramas putin socat. Este chiar atat de dificil sa auzi o fata spunand ca nu ii place rozul? Ah, si cand eram mica imi placea. Bine, atunci imi placea pentru ca si restului lumii ii placea, iar eu nu eram nici macar in clasa I.

In schimb rosul imi place foarte mult. Cel mai mult imi place cand este combinat cu negru si combinatia asta de culori imi place cam de cand eram la gradinita. Am gasit acum ceva timp niste desene de-ale mele din acea perioada care mi-au confirmat asta.

Cand eram la gradinita vroiam sa fiu la scoala. In generala vroiam sa fiu la liceu si acum ca sunt la liceu, ghiciti unde vreau sa fiu. Da, probabil ati ghicit. Si de ce? Ah, motivele sunt o multime, dar nu am de gand sa le insir acum aici, le voi tine pentru mine. 

Postul asta este poate cea mai mare tampenie pe care o scriu pe aici, dar vreau sa il scriu.

Iarasi am facut schimbari. Nu, nu skinul blogului, asta a fost acum ceva timp. Am facut un alt fel de schimbari, schimbari care tin de... life? Sunt o persoana dificila. Chiar sunt. Uneori sunt dificila chiar si pentru mine. Si continui sa ma enervez singura gandindu-ma la o multime de tampenii. Nu cred ca e prea sanatoasa chestia asta. De parca as face eu ceva sanatos sau de parca as fi eu sanatoasa, dar asta este altceva. Chestia asta cum o schimb? As avea cateva variante in minte, dar nicio sansa. As mai schimba cate ceva la viata mea. Chiar as face-o.

Nu ma intrebati ce vreau sa spun in postul asta pentru ca nu vreau sa spun nimic. Doar aberez. Fac asta destul de des si, sincer, chiar imi place. Imi place sa aberez, sa rad si sa mi se falfaie de tot, toate si orice. Ma simt chiar bine ignorand diverse.

Sunt unele lucruri pe care nu pot sa le fac, dar pe care pot sa invat sa le fac. Problama este ca nu o voi face singura. Poate pentru ca sunt prea lenesa. Or who knows?

Cate sanse le dati relatiilor la distanta? Trebuie sa intreb asta, desi am mai intrebat. Senzatia pe care mi-o da relatia la distanta este... Pff! Nu gasesc un cuvant potrivit pentru asta. Este suficineta atractia... intelectuala? Cred ca asa este cel mai potrivit sa o numesc. Dar poate ca imi prinde bine.

Ah, nu detestati cand vi se inchid topicurile pe un forum fara motiv? Sau cand vi se inchide topicul deschis de voi deoarece mai exista un topic similar si nu se tine cont ca voi ati deschis primul topicul? Mie nu imi place chestia asta. Deloc! Si nu imi plac ipocritii.

Postul asta trebuia sa fie atat de diferit! Dar cand mi-a iesit mie ceva cum mi-am propus? Exact!

Darling, ignora ce am scris pe aici. Nu conteaza cu adevarat. Doar aberez intr-o noapte la ora patru. Sleep well!

La Paști - George Topîrceanu

                               La Paști
                                        de George Topîrceanu



Astazi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si mânjite,
Zece oua înrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce va este, fratioare,
- Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua...
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân'la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.
- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n strada...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sa fiu omleta!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi închipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!...

 Paște fericit!

Vechiul oras imperial

    de Yasunari Kawabata
    In sfarsit reusesc sa scriu asta! Vreau sa o fac de secole, dar nu mi-am putut misca degetele pe tastatura sa scriu postul asta.
    Asaaa... Am citit cartea asta acum ceva timp (ceva mult timp) si mi-a placut foarte mult. (e Kawabata, d'oh). Yasunari Kawabata are un stil incredibil de a scrie. Mie imi da o stare de relaxare si ma incanta sa citesc cartile lui (desi am citit doar doua - deocamdata - pot spun ca imi place foarte mult autorul), sa citesc despre Japonia.
    In cartea aceasta, Vechiul oras imperial, este vorba despre o fata care isi cunoaste sora geamana. (yeah, that's right) Dar lasand asta, ideea in sine parca nu ma atrage atat de mult cat ma atrage descrierea. (de fapt, cred ca scopul autorului a fost sa descrie Kyoto) Nici macar nu imi gasesc cuvintele sa spun cat de mult imi place.
   Oh, florile de cires! Va plac florile de cires? Mie imi plac foarte mult. Desi nu ma incanta rozul, florile de cires sunt superbe roz (well, florile de cires arata bine roz si rozul arata bine si atunci cand este langa / pe cineva anume, dar asta este pentru un post viitor. Am anumite reguli de postare pe blog, asa ca nu va pot spune despre asta cum. Plus ca putin mister nu strica, nee?) Si ziceam de florile de cires care sunt superbe.
 Chiar am vazut un cires minunat saptamana asta si m-am oprit cateva clipe sa ii fac doua fotografii (daca mi-as fi si dat seama ca rezolutia e setata la 320x240 ca sa o stetez macar la 800x600 era superb).
    Si faptul ca in carte se pomeneste de chimonouri este un alt aspect care imi place foarte mult! Dar oricum, ce scriu eu aici nu poate sa redea cat de minunata este cartea. Va recomand cu caldura Yasunari Kawabata. Enjoy!
  
 Da, stiu ca nu am prea scris despre carte...

Block

         Okay... asta devine stresant. Postul asta va fi o aberare totala, o tampenie, nu merita citit asa ca nu va bateti capul. Il scriu doar pentru ca ma gandesc ca asta ma va ajuta sa scap de block-ul pe care il am. Ceva decent nu pot sa scriu.
         Asadar, sunt intr-o perioada in care vreau sa scriu destul de multe lucruri, dar nu pot. Ma opresc dupa primele cuvinte si asta este groaznic. Chiar groaznic! Nu sunt in stare nici sa scriu un post decent pe blog. (pauza... nu stiu ce sa scriu)
         Este frustrant.
         .Cred ca ar trebui macar sa ma bucur ca am chef sa ascult muzica.
         .Mainile imi sunt grele deasupra tastaturii... Parca sunt de plumb.
         .Gata, nu sunt in stare sa mai scriu nimic... Pray for me, dudes!
         Mda... ignorati si imaginea postata.

Inception

    Acum ceva timp am reusit sa vizionez Inception, desi nu l-am asteptat cu nerabdare. Auzisem cate ceva despre el, dar nu foarte detaliat, deci habar n-aveam ce se intampla pe acolo. Totusi, imi trezise un oarecare interes.
    En fin, am vizionat filmul la o calitate proasta, dar nu asta conteaza, conteaza ca mie chiar mi-a placut. Dupa primele secvente ale filmului ma asteptam la cu totul altceva, ceva cliseic si rasuflat, dar ma bucur ca nu a fost asa. Ideea filmului mi se pare superba si imi place foarte mult ideea totemului. Nu stiu cum as putea sa descriu impresia pe care mi-a lasat-o totemul.
    Mi-a placut si inca imi place foarte mult o scena de prin prima jumatate a filmului (cred ca pe acolo e) unde Cobb isi observa totemul si era pregatit sa isi zboare creierii daca acesta nu se oprea (ca sa intelegeti asta trebuie sa vizionati filmul. Nu ma pun acum sa il povestesc).
    Efectele speciale sunt minunate! Imi place in special lipsa gravitatiei din anumite scene. Este superb sa privesti asa ceva. Cel putin mie mi-a placut.
    Poate ca exagerez, dar am vizionat filmul intr-o perioada in care mintea mea visa - intr-un fel sau altul -, asa ca s-a impletit bine cu filmul si se pare ca au ramas impletite.
    Altceva care mi-a placut foarte mult sunt nivelele (vis in vis) si trecerea timpului in acele nivele. Si sa nu uit sa mentionez ca mi-au placut actorii. Au interpretat foarte bine din punctul meu de vedere.
    Desigur, daca veti cauta pe Internet, veti gasi pareri diferite vis-a-vis de acest film. Chiar acum am citit o dezbatere pe undeva despre 'gaurile' din film. Desigur, s-au gasit raspunsuri si explicatii pentru toate intrebarile, so, daca ati vizionat deja filmul si aveti intrebari / nelamuriri, poate ar fi bine sa dati un search pe Google.
    Well, vizionare placuta!

P.S.: Se opreste! 
P.P.S.: scartaie postul meu...

Gheisa

    Consider ca gheisele sunt minunate. Imi place foarte mult imbracamintea lor, machiajul si miscarile pline de gratie. Sunt niste femei uimitoare si cred ca sunt, de asemenea, extrem de puternice si inteligente. Nu stiu multe despre ele, dar ma fascineaza, imi trezesc interesul si imi place sa le admir.
    Am citit in carti despre ele si pe internet, tot pe acolo am vazut si imagini si intotdeauna se spune despre abilitatea lor de a se misca fara a face zgomot, intr-un mod elegant. De fapt, asta cred ca este o caracteristica a japonezilor in general, dar nu stiu, cand se spune asta despre o gheisa paraca are un impact mai mare.
    In continuare voi scrie cateva informatii gasite pe Internet despre gheise. De fapt voi da copy paste.
    De secole, gheisele japoneze au fascinat atat barbatii, cat si femeile, prin frumusetea lor neobisnuita si mereu invaluita in mister. Ne-am dorit dintotdeauna sa stim cum reusesc gheisele sa exercite un magnetism atat de puternic asupra barbatilor din toata lumea, cum isi mentin stralucirea impecabila si ce secrete de infrumusetare ascund ele si, usor, usor, am reusit sa patrundem in universul frumusetii lor misterioase.
    Inca din frageda copilarie, gheisele incep pregatirea pentru stilul de viata pe care il vor adopta pentru totdeauna: invata sa practice diferite arte, una dintre cele mai importante fiind arta conversatiei, invata sa mearga elegant, sa isi aranjeze parul in coafuri sofisticate si sa isi ingrijeasca pielea precum o gheisa adevarata.
    O gheisa va prefera intotdeauna sa isi indrepte parul, in special daca acesta are tendinte de ondulare. Pentru ele, parul drept si stralucitor este un simbol al frumusetii si elegantei supreme; in schimb, parul ondulat poate semnifica faptul ca o gheisa nu a petrecut suficient timp pentru a se ingriji si, astfel, va fi privita cu un ochi critic. Gheisele au intotdeauna firul de par gros si sanatos, in special datorita alimentatiei bogate in peste, orez si legume proaspete. Inca de mici, gheisele sunt invatate sa se hraneasca corect, deoarece ele stiu ca o frumusete autentica isi are radacinile in interior.

    Dar o gheisa autentica iti va putea impartasi un secret al parului matasos si stralucitor, utilizat de secole: uleiul de camelie (tsubaki). Acest ulei, extras din planta Camellia Japonica, are proprietati nutritive si hidratante, reparand in acelasi timp varfurile si redand stralucirea parului. Inainte de a realiza una dintre acele coafuri complicate, gheisele isi maseaza parul cu ulei de camelie, ce actioneaza ca un balsam fara clatire natural.
    Un alt secret al frumusetii unei gheise il reprezinta o bautura magica neagra. Se spune ca in secolul 5, un imparat japonez a fost vindecat de o boala incurabila datorita acestei bauturi, acesta fiind motivul pentru care gheisele cred in proprietatile magice pentru frumusete ale bauturii negre. De fapt, aceasta contine doar doua ingrediente: ceai negru, pe care gheisele prefera sa il consume fermentat, precum si zahar brun. Ceaiul negru, alaturi de vinul din orez (sake) sunt cele doua bauturi traditionale din Japonia datorita carora gheisele sunt atat de frumoase, sanatoase si par sa nu imbatraneasca niciodata.
    Intr-un univers atat de exotic si misterios precum cel al gheiselor este imposibil sa nu intalnim o multime de secrete ce ne pot uimi sau pe care noi, femeile moderne, nu le-am pune niciodata in practica. Adevarul este insa undeva la mijloc, intrucat majoritatea femeilor, moderne sau adepte ale traditiei, ar face aproape orice pentru frumusete!
    Tratamentul facial traditional al gheiselor, ascuns de ochii lumii pana acum putin timp - cand in New York s-a deschis salonul de infrumusetare cu specific japonez Shizuka Spa – a inceput sa faca ravagii printre vedete, deoarece curata in profunzime porii si confera tenului o stralucire greu de egalat, aproape nepamanteana… Tratamentul gheiselor este compus din excremente de pasare, extract de orez si apa imbuteliata de la Muntele Fuji. Suna un pic ciudat, nu-i asa? Dar stai linistita, excrementele sunt sterilizate inainte cu ajutorul lampii UV, iar efectul ten de portelan te va face cu siguranta sa uiti ingredientul principal al acestui tratament facial, bogat intr-o enzima esentiala numita guanina!
    In mod cert, gheisa a devenit un mit, un simbol inaccesibil al frumusetii, insa, dupa cum ti-am aratat, aceste femei misterioase au si ele propriile lor secrete si ritualuri de infrumusetare, precum si machiajul specific pe care il aplica inainte de fiecare aparitie publica. Probabil ca gheisele ilustreaza cel mai bine proverbul: Nu exista femei urate, ci doar femei neingrijite
, dovada fiind eforturile uriase pe care le depun pentru a fi mereu frumoase. [sursa]
     Acestea nu sunt memoriile unei Imparatese sau ale unei Regine. Sunt memorii de un alt fel. Lumea mea este pe cat de interzisa, pe atat de fragila; fara misterele ei, nu ar putea supravietui.
    Cu ocazia asta, vreau sa spun cate ceva si despre Memoriile unei Gheise, in primul rand cartea scrisa de Arthur Golden si apoi filmul realizat dupa aceasta carte, desi eu prima oara am vizionat filmul si abia apoi am citit cartea. Dar poate ca este mai bine asa, deoarece cred ca as fi fost dezamagita de film asteptand sa se intample anumite lucruri din carte care au fost combinate in film. Daca ati citit si vizionat Memoriile unei Gheise, stiti la ce ma refer.
    Atat filmul cat si cartea sunt frumoase. Felul in care a scris Arthur Golden Memoriile, mi se pare reusit si mi-a facut placere sa o citesc. Este o carte bine scrisa care are tot ce trebuie sa aiba o carte buna. Cel mai important este ca nu plictiseste.
    Actiunea filmului este putin diferita de carte si oarecum mai blanda vis-a-vis de un anumit persoanj (sau asta am remarcat eu / mi se pare), dar asta nu m-a impiedicat sa vizionez filmul si pentru a doua oara. Actorii isi joaca rolurile cu pricepere si te tin lipit de ecranul televizorului / calculatorului. Le recomand pe ambele.