メリークリスマス!

Cred că aş putea spune că am învăţat ceva chestii de la celalalt post cu tematica de sărbători. Desigur acest fapt nu are nici cea mai mica importanţă şi nici legătură cu ce vreau să scriu pe aici, dar să scriu şi eu ceva.

 メリークリスマス (Merii Kurisumasu) înseamnă, desigur, Crăciun fericit, ceea ce vreau să spun de fapt pe aici, alături de imaginea asta de care am dat pe We Heart It şi m-a cam făcut să vreau să postez câte ceva.

Aşadar, Crăciun fericit şi Sărbători fericite! Sper că aţi găsit o mulţime de cadouri frumoase sub brad, dar nu numai. Să aveţi parte de sărbători minunate alături de cei dragi sau în intimitate, după cum preferaţi. Hagu!

A little question

Am o micuţă chestie. Nu mai ştiu cum se numesc cele două fonturi din imagine. Le ştiam, le şi aveam, dar cum au fost făcute ceva modificări prin PC-ul meu, nu le mai am.

Şi le vreau, le-am căutat pe ceva site-uri, dar se pare că nu le găsesc. Are cineva vreo idee cum se numesc cele două fonturi?

Merci.

Update: Am găsit fontul respectiv, este Jellyka Endless Voyage şi poate fi descărcat de aici, dacă vă place. Mai sunt câteva fonturi Jellyka şi le puteţi găsi tot pe acel site care este chiar foarte drăguţ. Desigur, asta mai ales pentru persoanele care se mai joacă cu PS-ul sau alte programe de editat. 

Enjoy it and hugs!

Dorayaki, clătite japoneze

Aceasta este o reţeta de pe situl culinar.ro. Am făcut aceste clătite şi sunt chiar bune, aşa că am hotărât să pun reţeta şi pe aici. Cred că ar putea fi şi o reţetă numai bună de încercat acum. Clătitele nu sunt tradiţionale pentru sărbatori, dar nu ştiu, eu le-aş încerca, mai ales ştiind că sunt bune. Mai menţionez şi că sunt chiar foarte dulci.

Timpul de gătire este de patruzeci de minute, iar complexitatea este redusă. Chiar nu este dificil de a prepara aceste clătite, iar timpul parcă nu e aşa de mult având îm vedere cât de gustoase sunt.

Ingrediente 
       200gr faină
       4 ouă
       1 linguriţă praf copt
       2 linguri miere
       100 gr zahar
       4 linguri apă
    
Mod de preparare
  • Mixăm ouăle întregi cu zahărul până îşi dublează volumul şi se deschid la culoare.
  • Adăugăm făina treptat ca să nu se formeze cocoloaşe. Adăugăm şi cele două linguri de miere şi amestecăm.
  • La sfârşit punem praful de copt dizolvat în apă, amestecăm şi lăsăm aluatul cel puţin treizeci de minute acoperit la frigider.
  • Punem la încins o tigaie de teflon (nu o ungem cu nimic). Umplem un polonic pe jumatăte şi lăsam să curgă aluatul în tigaie. Fără să mişcăm tigaia, aluatul îşi ia formă rotundă. Când apar primele bule pe suprafaţa clătitei, întoarcem pe partea cealalta. Ambele feţe trebuie să fie netede si maronii, iar bordura să fie deschisă la culoare.

                どうぞめしあがれ! 
                     (se citeşte douzo meshiagare şi se traduce enjoy your meal, după cum tocmai am găsit pe aici)

いただきます!

Photo made by Abby
Well, hi there! Tot voiam să scriu postul ăsta, dar nu am mai reuşit. În primul rând, いただきます (itadakimasu) este o expresie pe care japonezii o folosesc înainte de fiecare masă. Se traduce prin "primesc aceasta masă". Am putea să mai dăm o traducere, aproximativa, şi anume "poftă bună", dar nu se foloseşte pentru a-i ura altcuiva poftă buna, este o formulă folosită individual.

În al doilea rând, despre ce vreau să scriu în acest post, am fost la Nobori acum cam o saptămână. Nobori este un restaurant cu specific japonez din Cluj. Aceasta ieşire a fost organizată de către profesoarele mele de japoneză, persoane care mie chiar îmi plac.

Am băut ceai verde şi am mâncat sushi şi tempura. Poate unii dintre voi ştiu deja că japonezii nu beau ceaiurile îndulcite, aşa că neîndulcit ne-a fost adus şi nouă. Nu a avut un gust rău, dar având în vedere că eu în general pun mult zahăr în ceai, dupa ce s-a răcit puţin nu am mai putut să îl beau.

Am învăţat să folosesc beţişoarele. Nu este chiar aşa de greu cum pare şi am putut chiar să iau beţişoarele de la restaurant. Exista mai multe feluri, cele care ne-au fost aduse nouă sunt beţişoare care se folosesc o singură dată în mod normal. Sunt prinse la un capăt şi trebuie rupte, dar cu grijă. Dacă folosiţi vreodată astfel de beţişoare, încercaţi să le rupeţi prinzând cât mai de la bază. 

Sushi-ul pe care l-am mâncat este sushi nigiri şi este foarte bun. Nici nu mă aşteptam la altceva şi chiar mai vreau să mănânc. Chiar sper să am ocazia să fac asta cât mai curând. Desigur, nu toată lumea a fost încântată de sushi, dar asta ţine de preferinţele fiecăruia. Totuşi cred că merită să gustaţi măcar, dacă aveţi ocazia.

Tempura este de doua feluri, din câte ştiu, fructe de mare sau legume. Noi am mâncat tempura de legume care a fost, de asemenea bună. Nu mi-a plăcut totuşi că a fost puţin cam uleioasă, dar în rest nu prea am ce să reproşez.

Am mai gustat şi ramen-ul, îşi comandase cineva şi nu m-am putut abţine să nu gust. Bănuiesc că nici nu mai este nevoie să menţionez că mi-a placut. Bucătăria japoneză este intr-adevăr o delicatesă.

De asemenea, dacă vizitaţi vreodată Clujul şi aveţi posibilitatea, treceţi şi pe la Nobori. Restaurantul mi-a plăcut mult, servirea a fost ireproşabilă şi partea care mi-a plăcut şi mai mult, în restaurant, dacă vreţi, puteţi privi cum este preparat sushi-ul.

Şi daca tot am zis de formula folosită la începutul mesei, e momentul să zic şi de formula folosită la terminarea acesteia. ごちそうさまでした (gochisousama-deshita) se traduce prin "aţi fost un fast" şi se adresează persoanei care a pregătit mâncarea, astfel mulţumindu-i pentru masă. Această formulă, ca şi prima, se foloseşte întotdeauna.